În cele mai obscure tradiții ale lui Goebbels, propaganda țintește în subconștientul uman. Acționând ca un parazit, propaganda te face sclavul unor idei contagioase ce au menirea să servească un stat străin, de cele mai multe ori un stat dușmănos. Din cauza propagandei, statul își pierde cetățenii, aceștia devin exponenții unei gândiri care este vrăjmașă modului în care funcționează statul sau cel puțin a modului în care elitele își închipuie că acest stat ar trebui să funcționeze. Propaganda nu este ceva abstract, ea se face la TV, la radio, pe internet.
Tot felul de specialiști locali și din străinătate, tot mai mulți din Ucraina în ultima vreme, duc seminare și conferințe deschise despre cum funcționează propaganda rusească și cum ne putem apăra de ea.
La aceste seminare am aflat de exemplu că, cu cât minciuna este mai odioasă, cu atât e mai credibilă, pentru că propaganda acționează mai curând asupra emoțiilor decât asupra inteligenței. Propaganda întotdeauna alege acel limbaj care se pliază pe publicul țintă – fie el din mediul rural sau urban, format din muncitori sau intelectuali. Un alt postulat al propagandei presupune glorificarea liderului și a națiunii într-o atmosferă generală de patos și isterie.
Dacă o să vedeți un reportaj plin de patos despre un personaj de pe tărâmul politic, cel mai probabil, va fi vorba despre o propagandă ieftină. Nu luați în serios ceea ce veți vedea.
Am aflat că propaganda folosește diverse metode pentru a se face credibilă: voalarea adevărului, transferul de conținut, inversarea informației, scoaterea din context a informației, traducerea aiurea a unor știri, trucarea imaginilor, propagarea unor mesaje cu o foarte puternică încărcătură emoțională. Țineți minte reportajul difuzat de televiziunea publică din Federația Rusă despre un băiețel care ar fi răstignit în centrul orașului ucrainesc Slaviansk? Aici s-a pus accent anume pe acțiunea asupra emoțiilor. Oamenii, îngroziți de „gestul” Armatei ucrainene, nu mai au discernământul să pună la îndoială cele auzite.
Există două modalități de a combate propaganda aiurea. Prima are efecte pe termen scurt și presupune închiderea și sigilarea robinetelor prin care curge informația nedorită. De exemplu, interzicerea posturilor TV, programelor analitice sau a rețelelor de socializare care slujesc intereselor altui stat.
Cea de a doua modalitate, care are efecte pe termen lung, este mult mai complexă și ține de fapt mai curând de om decât de stat. Este vorba despre cultivarea gândirii critice. Un om care s-a format ca personalitate, care are o gândire critică, care pune la îndoială lucrurile pe care le aude și le vede, cel mai probabil nu se va lăsa influențat de propagandă. În cazul în care o să gândiți critic, veți fi imun și față de propaganda care vine din exterior și față de cea care vine din interiorul statului în care locuiți.
Pentru ca să nu fii influențat de propagandă, pentru a-ți dezvolta gândirea critică trebuie să citești. Lectura bună cu siguranță va funcționa ca un leac anti-propagandă. Nu petreceți serile în fața televizorului. Mai bine mergeți la plimbare sau la filme de autor, la unul dintre festivalurile de film organizate de ambasade, mergeți la vreun cerc de dansuri sociale, la ping-pong sau, de ce nu, la o secție de arte marțiale. Mergi într-un bar sau pub unde arată optimile de finală ale Champions League și bea o bere. Dacă aveți copii care merg la școală, opuneți-vă orelor de educație civică în care aceștia sunt învățați să-și iubească patria cu orice preț, dar salutați orele unde copiii citesc, discută și sunt învățați să gândească critic.
Adevărul e că asta e un secret bine ascuns.
Că TOȚI au folosit propagandă în WE II.