Un bărbat în vârstă de 29 de ani își crește singur fetița, după ce soția l-a părăsit în urmă cu trei ani. S-a căsătorit la nici 22 de ani împliniți. Era în culmea fericirii și îi părea că asta îl așteaptă toată viața. Aleasa inimii era o colegă de facultate, mai mică decât el cu trei ani. Deși părinții băiatului au fost împotriva acestei căsnicii, tânărul nu le-a dat ascultare. „A fost probabil singura fată din viața lui și a iubit-o și, cred, o iubește și până în ziua de astăzi”, suspină mama bărbatului.
Până a ajunge să o cunoască pe Elena, tânărul se refugia printre cărți, tatăl fiind profesor universitar, iar mama – medic. „S-a străduit tot timpul să fie un exemplu pentru toți. Mereu liniștit și cumpătat. A învățat bine la școală, apoi a urmat facultatea, unde la fel s-a bucurat de succes. Tot aici a întâlnit-o și pe Elena”, oftează femeia.
Victor și Elena se căsătoresc
Fiind în ultimul an de facultate, tânărul decide să-și pună pirostriile și o cere de soție pe Elena. Au avut parte de o nuntă mare și frumoasă, dar inima mamei îi spunea, totuși, că toată această fericire din ochii lui nu va dura mult. „Nu era ea pentru el. Din prima întâlnire pe care am avut-o mi s-a părut o fire ușuratică, mândră și lipsită de educație. Am închis ochii la toate de dragul feciorului. Și pentru că locuiam în capitală, într-un apartament cu patru odăi, am decis să locuiască la noi o perioadă până își pun pirostriile. Nu avea rost să stea undeva cu chirie și să plătească o mulțime de-a bani când la noi trei odăi erau libere. Nu pot să spun că ne-am împăcat rău, că și noi cu soțul încercam să nu ne implicăm în treburile lor. După ce absolvise facultatea, s-a angajat programator în cadrul unei firme, iar ea stătea acasă. Salariul pe care îl primea Victor îi permitea să fie casnică, iar ei asta îi plăcea”, zâmbește mama tânărului.
Încep problemele
Totul bine și frumos până a apărut pe lume copilașul – fetița. Atunci, părinții tânărului și-au dat seama că ceva nu este în regulă în relația dintre fiu și noră. „Atunci i-am spus să meargă să locuiască undeva cu chirie, iar noi îi vom ajuta, inclusiv financiar. Mă gândeam atunci că ar trebui poate să fie doar ei împreună, și asta îi va salva de ceartă. Nu a fost să fie. O nemulțumea orice făcea Victor. Ba că se reține prea mult la serviciu, ba că lucrează de acasă, ba că vorbește cu un prieten sau altul. Cel mai grav – nu o mulțumea nici salariul lui, asta deși avea aproape 15.000 de lei. Ei nu îi ajungeau acești bani”, oftează femeia.
Pleacă peste hotare
Când cea micuță împlinise doi anișori, vine într-o zi acasă băiatul și îi spune mamei că a decis să plece împreună cu soția la muncă în Italia. „Îmi căzuse cerul peste cap. Nu știam cum să reacționez. Să ai tu un salariu atât de bun aici și să mergi la nu știu ce într-o țară străină? Nu le-am spus însă nimic și am acceptat să rămân să am grijă de nepoțică. Totul pentru binele lor”, își amintește doamna Veronica.
Nu a fost însă să fie bine. După aproape jumătate de an, timp în care Victor nu și-a mai găsit de lucru în Italia, a decis să revină acasă, iar Elena a rămas acolo. „Sincer să vă spun, m-am bucurat când l-am văzut, pentru că chiar nu a avut pentru ce merge acolo, având și aici un salariu bun. Norocul lui e că administratorul firmei la care lucra înainte de a pleca l-a primit înapoi la lucru. Trăiam împreună, liniștiți și ne căutam de viață. Nu știu dacă mai vorbea fiul cu Elena sau nu, dar cu siguranță nu trimitea bani și cu nepoțica rar se întâmpla să vorbească. Ne descurcam bine și fără ajutorul ei. De copilă aveam toți grijă și nu ducea lipsă de nimic… doar de mamă”, suspină femeia.
Divorțează de soț și abandonează copilul
Peste doi ani, Elena a revenit acasă și a anunțat că vrea să divorțeze de soț. Nu au avut ce împărți și a obținut divorțul cu ușurință. Cât privește copila, nu s-a arătat dispusă să o ia cu ea. „Fetița a rămas să crească cu tatăl. Nu are grijă de copilă și nici nu o interesează ce mai face. Din câte am auzit, a locuit cu un italian, după care a fugit și de la acela. Acum ar fi prin Germania undeva. Nu știu și nici nu mă interesează. Singurul lucru din cauza căruia sufăr e că suferă și băiatul meu. Îl văd foarte necăjit. A iubit-o foarte mult. Poate dacă ar apărea în viața lui o altă femeie, dar una care să prețuiască ce are, i-ar fi cred mai ușor. Până atunci, se dedică în totalitate copilei. Mădălina a mers anul acest în clasa întâi. O duce la școală, o aduce, face orele cu ea, o spală, o îngrijește și o educă cum a fost și el la rându-i educat. Nu duc lipsă de nimic cu excepția că nepoțica nu are cui să-i zică mamă. Oricât de multă afecțiune nu i-aș demonstra noi, locul mamei nu i-l ocupă nimeni. Mama însă a abandonat-o și nu vrea să știe nimic de ea. Păcat…”, spune cu lacrimi în ochi doamna Veronica.