Autoritățile vor ca în cazul în care diferența dintre valoarea averii unei persoane și banii care-i câștigă legal este mai mare cu 10% sau cu 100 de salarii medii pe economie prognozate, atunci să fie posibilă confiscarea bunurilor și proprietăților deținute. În același timp, Centrul Național Anticorupție critică inițiativa, menționând că aceasta lasă loc de abuz, iar prevederile proiectului propus în acest sens nu sunt legale. Expertul Iulian Rusu consideră că rezultatul unei astfel de norme este zero, deoarece lipsesc mai multe mecanisme și prevederi în legislație care ar face posibilă confiscarea averii obținute ilegal.
Ministerul Justiției a anunțat elaborarea unui proiect de lege care prevede modificarea prevederilor ce țin de îmbogățire ilicită și confiscarea averii din Codul Penal și Codul de procedură penală al Republicii Moldova în vederea executării deciziei Curții Constituționale din aprilie 2015. Astfel, Curtea a stabilit că există niște clarități în legislație care ar putea duce la anumite deficiențe în aplicarea acesteia, referindu-se la sintagma „valoare care depășește substanțial mijloacele dobândite”. De asemenea, magistrații spun că în cazul prevederilor care fac referire în cazul îmbogățirii ilegale la „proporții deosebit de mari, proporții mari, daune considerabile și daune esențiale” a fost indicată mărimea, însă acest lucru nu este indicat în cazul depășirii substanțiale a valorii averii deținute față de veniturile obținute legal. „Astfel, estimarea bunurilor car fiind de o valoare care „depășește substanțial” mijloacele dobândite de către subiectul infracțiunii, în lipsa unei cuantificări a proporției, rămâne a fi vagă”, se arată în nota informativă a proiectului.
Combaterea îmbogățirii ilicite și confiscarea averii, în alte țări
Autoritățile au argumentat faptul că văr să modifice legea pentru ca depășirea substanțială să reprezinte diferența mai mare de 10% sau 100 de salarii medii pe economie prognozate de Guvern dintre valoarea bunurilor deținute și a veniturilor încasate legal. În acest sens, autorii proiectului au invocat practica internațională, aducând exemplul Malaysiei, Jamaicăi și al Indiei. În acest context, potrivit Ministerului Justiției, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției operează cu sintagma „mărire substanțială a patrimoniului unui agent public”. În cazul Maysiei și Jamaicăi în loc de termenul „substanțial” este folosit „excesiv” și, respectiv, „disproporțional”. De asemenea, legislația din India referitor la cu cât ar trebui să fie mai mare valoarea averii deținute față de banii câștigați legal pentru ca să existe aprecierea că îmbogățirea să fie considerată una ilegală prevede ca diferența să fie de 10%.
Mai exact, propunerea se referă la faptul ca diferența care va apărea în acest caz în legislația națională să fie de 10% sau 100 de salarii medii pe economie prognozate. „Nu reprezintă depășire substanțială în cazul în care diferența dintre valoarea bunurilor și veniturile dobândite licit deși este mai mare de 10%, este inferioară sumei de 50 de salarii medii pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii faptei”, precizează Ministerul Justiției.
În același timp, experții Centrului Național Anticorupție au publicat analiza acestui document care arată că acesta trebuie îmbunătățit. Potrivit Centrului, în primul rând, textul proiectului este ambiguu și poate fi interpretat, menționând și despre faptul că este utilizat cuvântul „obținut”, noțiune care nu este reglementată în norma penală.
CNA: propunerea este neclară și pot fi abuzuri
Astfel, în proiect se spune că se va stabili că cineva s-a îmbogățit ilegal în cazul în care valoarea averii adunate cu cinci ani înainte de săvârșirea infracțiunii, „iar în cazul bunurilor dobândite și după săvârșirea infracțiunii, până la data trimiterii cauzei în judecată, depășește substanțial veniturile obținute acesta în mod licit”. Modificarea propusă a legislației în acest caz reprezintă faptul că termenul era „până la data adoptării sentinței”. Ministerul Justiției spune că deduce că va trebui să calculeze valoarea averii obținute după ce a fost săvârșită acțiunea, iar aceste bunuri nici să nu existe de fapt și de aceea a fost necesară ca aceste calcule să fie efectuate în privința bunurilor dobândite până la data trimiterii cauzei în judecată, aducând în acest caz exemplul legislației din România.
CNA nu a fost de acord cu această modificare, menționând că, astfel, persoanele care s-au îmbogățit ilegal ar putea să scape de pedeapsa conform căreia averea i-ar fi confiscată. „Or, procedural, termenul de la trimiterea cauzei în judecată și până la pronunțarea unei sentințe, în funcție de complexitatea cauzei poate fi diferit, de la caz la caz. În acest context, nu este clar, ce se întâmplă cu bunurile și veniturile obținute/dobândite în interiorul acestui termen, în sensul că, în forma propusă, sintagma „până la data trimiterii cauzei în judecată” contravine sintagmei „și după săvârșirea infracțiunii”. În ipoteza în care, învinuitul dobândește bunuri după trimiterea cauzei în judecată, nu este clar dacă norma are putere juridică și asupra acestor bunuri. Astfel, norma încurajează persoanele (parte într-o cauză penală) să-și valorifice rezultatul acțiunilor cu caracter corupțional după trimiterea cauzei în judecată evitând astfel confiscarea acestora”, argumentează CNA.
Referitor la valoarea diferenței dintre bunurile deținute și veniturile încasate în mod legal, CNA spune că aceasta se va calcula luându-se în considerație persoanele terțe și nu este clară procedura prin care va fi demonstrat faptul că bunurile și veniturile acestor persoane au vreo legătură cu persoana cu funcție publică. De asemenea, experții spun că lipsesc mecanismele călare privind aplicarea acestor prevederi, ceea ce va face dificilă sau chiar imposibilă demonstrarea faptului că această persoană adunat avere într-un mod ilegal. „Așadar, nefiind stabilite exhaustiv limitele de ingerință în dreptul de proprietate al persoanei, persistă riscul încălcării acestuia în mod flagrant și abuziv, ceea ce ar putea duce la atragerea statului în numeroase procese judiciare pentru repararea prejudiciilor în ceea ce privește încălcarea dreptului la proprietate și protecția acestuia”, consideră autorii raportului de expertiză.
Confiscarea averii ilegale este un exercițiu complicat în R. Moldova
CNA mai subliniază și faptul că nu este clar când se va lua în considerare diferența de 10% și când va fi stabilită diferența de 100 de salarii medii prognozate, deoarece în diferite cazuri acestea nu pot fi echivalate și calculate în mod egal. Prin urmare, experții recomandă stabilirea cuantumului de 20% și prevederi clare privind cazul când este aplicată diferența în procente și diferența în salarii medii pe economie.
Expertul juridic Iulian Rusu spune că pentru a se ajunge la confiscarea averilor obținute ilegal autoritățile trebuie să soluționeze mai multe probleme ce țin de legislație, precum și de activitatea instituțiilor. „Acest exercițiu este unul mai complex decât pare la prima vedere”, a declarat Iulian Rusu.
Potrivit expertului, în primul rând ar trebui să fie clarificat modul în care sunt evaluate bunurile declarate. Astfel, juristul spune că ar trebui să fie utilizate aceleași criterii atât la declararea bunurilor, atât de persoana vizată, cât și de persoanele terțe, cât și la aprecierea averii de facto a subiectului declarant, precum și a membrilor familiei. „În același timp, pentru anumite bunuri este dificil să stabilești valoarea adevărată, cum ar fi bunurile imobile, deoarece până în prezent este prezentată valoarea bunurilor evaluate de Cadastru și nu cea care este pe piață. Mai există și aspectul privind perioada în care a fost cumpărat acest bun, deoarece ar fi putut fi cumpărat la un preț mai mare, iar ulterior acest preț să scadă. Prin urmare, exercițiul ar trebui să se axeze anume pe momentul în care a fost procurat acel bun”, a explicat expertul.
Rezultatul va fi zero
Juristul a menționat că, de asemenea, există mari lacune în legislație în ceea ce privește obligativitatea declarării valorii în cazul achizițiilor, deoarece de foarte multe ori pentru a evita achitarea impozitelor, cei care ajung la tranzacții cu imobile declară sume mult mai mici. Iar în acest caz ar trebui să fie pedepsiți cei care încheie aceste tranzacții și anume notarii și deși sunt prevederi legislative noi care se referă la aceste situații, însă încă nu există mecanismul necesar pentru a aplica aceste prevederi. Situațiile similare sunt și în cazul altor bunuri, cum ar fi, de exemplu autoturismele. Iulian Rusu a mai spus că o altă problemă este faptul că lipsește cooperarea autorităților cu instituțiile din domeniul la nivelul UE pentru a putea verifica dacă anumite active sau venituri au fost obținute ilegal și au ajuns în străinătate.
CNA ar trebui să se implice și să încheie acorduri de cooperare în acest. „Autoritatea Națională de Integritate nu ar trebui să analizeze doar registrele naționale, dar și cele din străinătate, însă din cauza că nu există acordurile respective, acest lucru este imposibil. Astfel, vedeți câte etape sunt doar pentru a efectua evaluarea și verificarea necesară”, a menționat juristul.
Potrivit lui Iulian Rusu, norma propusă de Ministerul Justiției nu poate fi aplicată în practică. „Marja aceasta este foarte convențională și lasă loc de abuzuri, deoarece celelalte componente care stau la baza sumei finale nu sunt clarificate încă. Exercițiul de confiscare a averii ar trebui să fie subsidiar unui proces de judecată, legat de comiterea unei infracțiuni de corupție. În lipsa resurselor pentru a urmări efectiv cazurile de corupție, rezultatul final o să fie zero, pentru că noi nu avem normele de implementare. Nu este oportun un astfel de exercițiu când alte elemente constitutive lipsesc”, a declarat expertul.