Merită decriptat cadoul simbolic al lui Vladimir Putin pentru Igor Dodon, respectiv harta principatului Moldovei făcută în 1790 de cartograful italian Bartolomeo Borghi. Interpretarea cea mai facilă ar fi că Putin, prin acest cadou, ar susține ideea unei ”Moldove Mari”, de la Carpați până în Transnistria – dar aici se ascund și alte semnificații.
Anul 1790, cel al alcătuirii hărții în cauză, este anul victoriilor armatei ruse împotriva otomanilor în cadrul războiului ruso-turc dintre anii 1787-1792. După victoriile din 1789 de la Focșani și Râmnic ale generalului Suvorov, în decembrie 1790 a fost cucerită cetatea Ismail de pe brațul Chilia al Dunării – principalul obstacol la traversarea fluviului, ceea ce a deschis calea armatelor ruse către Dobrogea și victoria de la Măcin din 1791 care a dus la încheierea războiului. Cetatea Ismail și posibilitatea traversării rapide a Dunării au fost elementele cheie ale strategiei militare ruse din epocă – Basarabia pe atunci desemnnd fâșia de la nordul brațului Chilia, după cum se vede și în harta cadou a lui Putin.
Însă există și un alt nivel simbolic al acestei hărți cadou: războiul ruso-turc din 1787-1792 a izbucnit din cauza Crimeei (care până atunci rămăsese principat tătar sub protecție rusă, amestecul turcilor în politica internă a tătarilor de aici declanșând intervenția armatei ruse care a ocupat întreaga peninsulă). Încheierea acestui război a dus la confirmarea anexării Crimeei la Rusia și dispariția hanatului tătăresc de aici. Tot cu prilejul acesta a fost lansat și denumirea de Novorusia pentru teritoriile de la nord de Crimeea – o denumire folosită de mai multe ori de Vladimir Putin în discursuri publice în anul 2014.
Pe scurt, harta italianului Bartolomeo Borghi din 1790 amintește de anexarea Crimeei, lansarea conceptului de Novorusia și stabilirea armatei ruse la gurile Dunării într-o poziție care să-i permită intervenția rapidă spre Balcani. Trei idei actuale și cât se poate de active în ziua de azi.
Merită un comentariu și opinia președintelui Igor Dodon, care crede că rușii au greșit când s-au oprit la Prut în 1812 și n-au mers mai departe, până la Carpați. Generalii ruși din 1812 ar zâmbi disprețuitor dacă ar fi confruntați cu această părere. Igor Dodon nu cunoaște modul în care s-a ajuns la decizia stabilirii frontierei pe Prut, ceva ce trebuie rememorat. În anul 1806, în contextul războaielor napoleoniene, generalul rus Michelson a ocupat principatele Moldovei și Țării Românești, publicând o proclamație în numele țarului Alexandru în care promitea respectarea drepturilor și granițelor celor două principate (!). Dar asta era doar propaganda vremii, după înfrângerea suferită de ruși la Friedland în fața lui Napoleon a fost încheiat Tratatul de la Tilsit din 1807 prin care Moscova se angaja să se retragă din cele două principate române. După ce a primit ordinul de retragere, generalul Michelson I-a răspuns țarului printr-un lung memoriu în care explica de ce nu era de dorită evacuarea Moldovei și Țării Românești și plasarea armatei ruse dincolo de Nistru: din punct de vedere militar asta ar fi însemnat că în viitoarele campanii (deja văzute ca inevitabile!) armata rusă ar fi fost silită să traverseze două fluvii mari: Dunărea (pe direcția de atac spre Dobrogea) și Nistrul (pentru asigurarea de flanc a atacului principal). În urma acestui memoriu țarul Alexandru a revocat ordinul de retragere și astfel s-a stabilit direcția generală a diplomației ruse: câștigarea unui cap de pod peste Nistru și menținerea poziției de la gurile Dunării. Prutul și Siretul sunt cursuri de apă care pot fi traversate mult mai ușor și în același timp constituie o delimitare clară a frontierei – însă generalii ruși nu și-au dorit nici o clipă o graniță pe Carpați și anexarea integrală a principatului Moldovei: asta ar fi însemnat contactul direct cu alt inamic potențial, respectiv Imperiul Habsburgic. Din punct de vedere militar era (și este) dorită crearea unei zone tampon, care să permită avertizarea din timp asupra unui atac și ducerea ostilităților pe un teritoriu neutru, în afara granițelor proprii. Din aceste considerente a rezultat decizia graniței pe Prut la anexarea Basarabiei din 1812 (existând și varianta Siretului, însă apropierea de granița habsburgică era prea mare).
Dacă urmărim procesul decizional și raționamentele generalilor ruși din secolele XVIII-XIX ne dăm seama că nici vorbă de vreo dorință de ”eliberare a popoarelor frățești” așa cum apărea în proclamațiile publice (pe care unii le iau în serios până în ziua de azi) – deciziile diplomatice și politice ale Rusiei țariste erau guvernate de rațiuni militare, de câștigarea unor poziții strategice după fiecare război, menite să asigure un avantaj pentru conflictele ulterioare. Războaiele Rusiei nu aveau ca scop pacea, ci continuitatea agresiunii, fiecare conflict născându-se din cele anterioare.
Obținerea de poziții strategice avantajoase din punct de vedere militar, crearea de spații tampon aflate sub influența politică a Moscovei – aceasta a fost diplomația Rusiei pentru regiunea Dunării de Jos și a Mării Negre în secolele XVIII-XIX, așa cum este rememorată de cadoul simbolic al lui Vladimir Putin pentru Igor Dodon – harta italianului Bartolomeo Borghi din 1790, momentul de vârf al războiului ruso-turc care a dus la anexarea Crimeei și deschiderea gurilor Dunării către inima Balcanilor.
Rusia recunoaste Romania si Republica Moldova ca un intreg spatiu Romanesc si inamic al sau.
Iata fortele politice,actorii politici si mesajele lor politice de la Bucuresti si Chisinau,care ajuta Rusia in acest Razboi hibrid dezlantuit de Rusia pe intregul spatiul Romanesc.
La Bucuresti fortele politice,care sustin Rusia in razboiul hibrid sunt PSD si UDMR.Iar principalii actori politici,datornici ai Rusiei,sunt Liviu Dragnea si Călin Popescu-Tăriceanu. Mesajele acestor actori politici, care de minune convin si Rusiei, sunt indepartarea de UE si SUA,cit si racirea fata de NATO.Liderii UDMR,desigur urmaresc scopul lor de totdeauna,ruperea de la trupul Romaniei a teritoriilor unde compact locuiesc maghiarii.
La Chisinau fortele politice care deschis sustin si ajuta Rusia in acest razboi hibrid sun partidul socialist cu liderul lor,Igor Dodon,liderii politici de la Tiraspol si Comrat. Iar principalii actori politici,slugi umile ale Rusiei sunt Igor Dodon,presedintele socialist de la Chisinau,Irina Vlah,bascanul Ggauziei si Vadim Crasnoselski,liderul separatistilor de la Tiraspol. Mesajele acestor actori politici,care de minune convin si Rusiei, sunt federalizarea Republicii Moldova,astfel blocind orice incercare a moldovenilor de a influienta existenta si viitorul Statului,Republica Moldova.Chemari publice dusmanoase Romaniei si poporului Roman,de rupere a teritoriilor din Estul si Vestul Romaniei.Stergerea din memoria colectiva a moldovenilor apartenenta lor la Natiunea Romana si fortarea moldovenilor sa recunoasca ca ei fac parte dintr-o noua natiune,Natiunea Civica Polietnica.Iar,Moldovenismul primitiv sa devina ideologie de Stat in Republica Moldova.
Din pacate,un aliat al Rusiei in planul ei diabolic la Chisinau, sa dovedit a fi si liderul Partidului Democrat,Vlad Plahatniuc,care intru totul impartaseste planurile Rusiei si a lui Igor Dodon de instarinare a moldovenilor fata de fratele lor,poporul Roman si de Romania.Vlad Plahatniuc,ca si Dodon,intentioneaza sa imbratiseze Moldovenismul primitiv ca politica de Stat la Chisinau,iar pe moldoveni sa-i impinga cu forta intr-un nou tarc,Natiunea Civica Polietnica!
Luind in consideratie faptul ca Rusia,deschis,public,recunoaste Romania si Republica Moldova,ca un spatiu unic,Romanesc,e o prostie ca fortele politice de Dreapta de la Chisinau si Bucuresti sa nu se uneasca intr-o lupta comuna in acest Razboi hibrid dezlantuit de Rusia pe intreg spatiul Romanesc!
D.le Melnic de ce arunci aceste acuzatii asupra PSD,Dragnea, Tariceanu?
Care sunt mesajele lor politice de sustiunere a Rusiei?
Sau esti un postac al „sistemului” securist?
Tariceanu nu era acel individ care-l invita pe presedintele dumei narasakin sa tina discurs in parlamentul Romaniei? Tari e un prorus convins, anti UE, ani NATO. Dracnea este doar un golan oportunist.
Pingback:Provocare geopolitică? Putin i-a dăruit lui Dodon harta „Moldovei Mari”
„A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusești” M.Eminescu
„Pentru Bucovina s-a cumpărat delegații turci și un general rus, pentru Basarabia asemenea; căci delegații Rusiei primise ordin din San-Petersburg să-ncheie pace cu orice preț, de vreme ce intrase Napoleon în Rusia. Dragomanul Porții, fanarioților Moruzi, cumpărat și sperând a veni la domnie prin ajutorul Rusiei, a-ncheiat pacea de la Bucureșt. Moldova întreagă n-o putea ceda rușilor, că atunci n-ar fi avut unde domni, deci jumătatea ei între Prut și Nistru.
O flotă engleză stătea în Bosfor și sili pe Sultan să încheie pacea de la București.” M. Eminescu , Timpul, 1 Martie 1878
Uite care-i treaba tovarasi moldoveni. Eu, din Constanta de felul meu, nu prea am avut ocazia nici sa ajung prin Moldova noastra, d-apoi sa va fac o vizita voua din pacate. Dar am avut ocazia sa cunosc multi moldoveni de peste hotar care au venit la noi cu diferite ocazii. Vreau sa va zic ca din punctul meu de vedere tot ce ne desparte sunt niste granite arbitrare trasate de vechile puteri imperialiste, atat. Vad in oamenii care vin la noi sa munceasca/invete/etc. exact acelasi spirit romanesc, aceeasi pasiune, ambitii si dorinte.
Dodon vrea si partea noastra a Moldovei? Numai un imbecil sinistru sau marioneta ruseasca ar putea spune asa ceva cu zambetul pe buze. Imi pare rau ca a ajuns sa va fie presedinte, sincer. Sa zicem ipotetic ca s-ar intampla aberatia asta.
Raportat la economia voastra, ambele Moldove nu ar avea decat de suferit, cum de altfel gasim si voci pe la noi care spun ca nu ar fi prudent din punct de vedere economic sa ne unim cu voi. Si sincer, nu ar fi departe de adevar, dar in definitiv sunt considerente doar pentru aceeia care sunt inamicii neamului. Eu personal, ca si multe alte cunostinte ale mele, nici nu m-as gandi de doua ori.
Sigur, acum multi dintre voi poate va place independenta, nimic rau cu asta. Dar uitandu-ma in viitor, prins intre inevitabila consolidare si federalizare europeana si imperialismul rusesc de doi bani, eu zic ca ne va fi mai bine impreuna decat despartiti.
Va pup, va astept pe la Constanta si sper sa va vizitez cat mai curand.
Domnule George Damian, faza cu „zona tampon” este un anacronism. Dacă rușii s-ar fi temut de habsburgi, nu le cedau Bucovina la 1774. Interesul țariștilor erau strâmtorile Bosfor și Dardanele, implicit cucerirea Constantinopolului. Dacă v-ați fi documentat referitor la negocierile de la Giurgiu (1811), era să aflați că generalul Kutuzov a propus stabilirea hotarului pe Milcov (deci inclusiv graniță la Carpați cu habsburgii), pe care Galib efendi (marele dragoman al Porții) a refuzat-o sub pretextul că nu avea împuterniciri de la sultan să cedeze careva teritorii.
Sper să nu vă supărați că v-ați semnalat aceste aspecte.
O Rusie puternica este inconvenabila Europei si Romaniei Mari. Disparitia Rusia va provoca fanatismul islamic, expansionismul chinez si militarismul japonez. Din punctul nostru de vedere ceea ce se intampla acum – o Rusie nici vie, nici moarta – este varianta perfecta care trebuie permanentizata.
De acord cu faptul discutabil ca Rusia ar fi o pavaza a Europei contra expansiunii chineze și a posibilului extremism islamic asiatic. Dar de ce platim noi? Pentru ca suntem în prima linie? Pai nu ne ajunge atâtea secole de, „prima linie”?
Scuze. Nu ne ajung.
In timpul razboiului din 1806-1812 rusii au pretins succesiv anexarea Valahiei si a Moldovei, apoi numai a Moldovei, apoi a Moldovei pana la Siret, in sfarsit, a Moldovei pana la Prut, totul in functie de desfasurarea evenimentelor. S-au multumit in cele din urma cu Moldova de pana la Prut, ceea ce insemna toutusi controlul gurilor Dunarii(pe care aveau sa-l piarda temporar in 1856, la Conferinta de Pace de la Paris, de dupa pierdutul Razboi al Crimeii), datorita, pe de o parte, refuzului partii otomane de a accepta vreuna din celelalte propuneri, iar pe de alta, cererii imperative a tarului Alexandru I catre feldmaresalul Kutuzov de a incheia cat mai rapid pacea si a aduce acasa armata, in conditiile avansului tot mai amenintator spre si peste frontierele vestice ale Imperiului Rus a armatelor imparatului Napoleon.