Meniu Închide

„Navă rusească, du-te-n pulă!” sau cum pierdem din vedere ce este cu adevărat important

Povestea grănicerilor ucraineni de pe Insula Șerpilor și înjurătura lor devenită faimoasă la nivel global ne face să ignorăm chestiunea care ar trebui să ne intereseze, ne pierdem vremea cu discuții relativ inutile.

S-a viralizat din primele zile ale războiului o înregistrare audio suprapusă unei fotografii. Nu-mi amintesc să fi verificat cineva sursa fișierului inițial, ce zice în metadatele acelui fișier, au fost modificate, nu au fost modificate, unde a fost produs fișierul etc. Nu am văzut nici un ziarist care să verifice această sursă inițială cum ar fi trebuit. Nici nu este clar de unde provine fișierul, cum s-a „scurs” pe internet. Să admitem că este o înregistrare a comunicațiilor dintre grănicerii de pe Insula Șerpilor și o navă militară rusă, ar fi interesant de știut cine a făcut înregistrarea – un post de ascultare ucrainean de pe țărm? Altcineva? Că rușii sigur nu s-au grăbit să îi dea drumul. Până nu este clarificată sursa exactă a înregistrării rămâne validă ipoteza că înregistrarea ar fi putut fi făcută într-un studio.

Apoi avem o întreagă confuzie în legătură cu ce s-a întâmplat pe Insula Șerpilor, comunicările Kievului față de evenimentele de acolo s-au modificat în timp și de la 13 eroi morți am ajuns la mai multe zeci de prizonieri, dintre care unul eliberat și decorat. Pe de altă parte tot ce am scris până aici este irelevant din punctul de vedere al propagandei de război: ceea ce contează cu adevărat este viralizarea la nivel global a unei înjurături la adresa navei ruse, transmiterea unei atitudini. Înjurătura este inutilă din punct de vedere practic imediat – grănicerii ucraineni înarmați cu Kalașnikoave s-au trezit în fața unor nave ruse înarmate cu tunuri și rachete, cum nu mai aveau ce face le-au tras o înjurătură. Când înjuri de fapt transmiți că ești lipsit de posibilități de acțiune, ești blocat și invoci tot felul de dorințe care nu se pot realiza practic.

Dacă ne gândim puțin mai mult ajungem la concluzii și mai interesante. Insula Șerpilor era dotată cu radare care ar fi fost cu siguranță de folos ucrainenilor în desfășurarea ostilităților, nu degeaba rușii s-au grăbit din primele zile ale războiului să distrugă toate instalațiile de pe insulă. Sunt atât de tâmpiți ucrainenii încât nici măcar să nu încerce să apere aceste radare care le-ar fi putut fi de folos? Numărul militarilor ucraineni capturați pe Insula Șerpilor este destul de mare (86), oricum, mult mai mare decât ce poate susține spațiul și rezervele de acolo în mod normal pe termen lung. Asta înseamnă că numărul militarilor ucraineni de pe insulă a fost suplimentat înainte sau imediat după izbucnirea ostilităților. Asta ridică o altă întrebare, pe lângă radare, ce alte echipamente defensive existau pe insulă: artilerie, rachete? Nu e clar de ce posibilități de luptă dispuneau cei 86 de militari ucraineni, dar revine ideea: ucrainenii ar fi trebuit să fie tâmpiți să suplimenteze numărul militarilor de pe Insula Șerpilor ca să apere niște radare extrem de importante și să-i trimită acolo doar cu puști de asalt și pistoale. Militarii ucraineni fie nu au avut mijloace defensive grele, fie nu s-au ostenit foarte tare să folosească echipamentele avute la dispoziție.

Avem două variante: fie comandanții ucraineni nu au luat în considerare un atac rusesc asupra Insulei Șerpilor, pregătirile de apărare au fost insuficiente/ neadecvate, fie apărătorii s-au predat după un minim de rezistență (având în vedere că nu a fost înregistrat nici un militar ucrainean mort pe Insula Șerpilor chiar vorbim de un minim de rezistență, undeva către zero). Pe românește spus: avem de-a face cu o înfrângere majoră a ucrainenilor pe Insula Șerpilor – rușii au venit, au capturat întreaga garnizoană, au distrus toate instalațiile și dețin controlul asupra insulei. Kievul s-a folosit de o înregistrare audio (autentică sau nu) pentru a crea un element de propagandă la nivel global, un slogan împotriva invaziei rusești. O mișcare foarte bună de PR, dar realitatea rămâne și își produce efectele.

Și așa ajungem la ceea ce ar trebui să ne intereseze pe noi românii cu adevărat, dincolo de emoția față de presupusul eroism al ucrainenilor de pe Insula Șerpilor. Realitatea care ne interesează este controlul militar rus asupra Insulei Șerpilor și statutul acestui teritoriu pe viitor, cu toate implicațiile sale. Din ce a apărut în media despre negocierile ruso-ucrainene nu este clar ce dorește Moscova referitor la Insula Șerpilor. Va organiza un referendum și va anexa insula? O va da înapoi Ucrainei? Din punct de vedere militar pentru ruși Insula Șerpilor este extrem de valoroasă: un punct în apropierea granițelor României unde pot fi instalate radare care să acopere direct teritoriul NATO, eventual și niște lansatoare de rachete. Vor ceda rușii pur și simplu această ocazie? Nu văd ce considerente i-ar putea convinge, dreptul internațional și recunoașterea frontierelor nu reprezintă argumente de natură să-i convingă pe ruși zilele astea. În eventualitatea în care rușii păstrează Insula Șerpilor, vor recunoaște delimitarea zonelor economice exclusive din Marea Neagră așa cum a rezultat în urma procesului dintre România și Ucraina? O altă întrebare fără răspuns, dar de care atârnă exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagră.

În esență avem probleme grave care afectează România în urma ocupării de către ruși a Insulei Șerpilor, însă nimeni nu discută aceste chestiuni în mass-media, nu-mi este clar dacă guvernul este foarte interesat de categoriile acestea de probleme. Dincolo de PR și comunicarea politică realitatea are talentul de a-și vedea de treaba ei, indiferent de diversele răsuciri de cuvinte. Însă în mediul public continuă să persiste fascinația față de înjurătura ucraineană la adresa rușilor, fascinație la fel de inutilă ca înjurătura în sine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.