Dacă te-ai întâlni cu ei, ți-ar părea că se iubesc din copilărie. Doar cei care au aflat istoria de viață a soților Mocrii ştiu că în spatele acesteia se ascund multe lacrimi, nopţi nedormite, ceartă şi ură. Povestea de viaţă a Ioanei şi Marin ne demonstrează încă o dată că de la dragoste la ură şi invers nu e decât un pas.
Însărcinată şi părăsită de iubit
Ioana era studentă când l-a întâlnit pe Marin. Ambii îşi făceau studiile la Universitatea de Stat din Moldova. A fost dragoste la prima vedere, spun ce doi, doar că, atunci când Ioana a aflat că este însărcinată, totul s-a transformat în ură.
„Mi-a spus să fac ceva să scap de copil. Aveam 20 de ani atunci. M-am gândit că dacă voi face ceva cu micuțul, nu voi mai putea avea copii și am renunțat la idee. Eram în anul trei la facultate, mai aveam încă 2 ani de făcut. Când i-am spus ce decizie am luat, s-a supărat și a plecat. Nu am mai știut de el 3 ani”, își amintește Ioana.
Și cum o năpastă nu vine de una singură, și tatăl Ioanei i-a întors spatele și i-a interzis să mai vină acasă că îl va face de „râs” în sat. „Mama m-a înțeles și m-a susținut. După ce am născut, a venit să locuiască cu mine la cămin. Eu mergeam la ore, dar mama rămânea cu băiatul. Aproape 3 ani nu am fost acasă”, ne spune tânăra.
S-a reîntors după 3 ani
Între timp, Ioana nu știa nimic de Marin. Acesta a mers la muncă în Federația Rusă, timp în care nu a mai fost nici el acasă. Era presat de părinți, pentru că aceștia au dorit căsnicia lui cu Ioana. Doar el a fost cel care s-a împotrivit. „Mai târziu mi-a explicat că i-a fost frică de responsabilitate. Nu pot să zic că era copil la minte, pentru că avea 24 de ani, dar … ”, zâmbește Ioana. „Mi-a fost foarte greu. Eram studentă, bani nu aveam. Mama nu muncea că stătea cu mine, tatăl bani tot nu trimitea, de Marin nici vorbă. Acum când îmi amintesc cum am rezistat, mă trec fiorii. Ne vizita doar sora lui Marin, cu ea doar țineam legătura și ne mai trimitea părinții lui Marin câte ceva de ale gurii. De ați ști de câte ori mă culcam flămândă, dar îi spuneam mamei că sunt sătulă”, oftează femeia.
„Uite că în una din zile, eram deja cursul cinci, venisem de la ore și mă pregăteam să mănânc ceva, mă pomenesc la ușă cu Marin. Am muțit, nu știam nici unde mă aflu. După 3 ani s-a întors acasă și a venit să ne vadă. Nu ne-am vorbit nimic unui altuia. M-am dat într-o parte, a intrat în cameră unde stătea și se juca Ionuț, l-a luat în brațe, l-a cuprins și a început să plângă. De atunci uite că s-a înfiripat iar o legătură”, ne mai spune Ioana.
Au trecut la o gazdă
Când a văzut în ce condiții locuiesc cu micuțul, într-o cămeruță de opt metri pătrați, au decis să treacă la o gazdă. Marin nu s-a mai întors la muncă și își găsise un loc de muncă în Capitală. Între timp, s-a stabilit legătura și cu tatăl Ioanei. „L-am înțeles, pentru că a vrut să mă vadă cu bărbat. Știți cum este și educația oamenilor de la sat, mai ales că mai și ești presat de săteni. Acum, sigur, îi pare rău, dar nu țin pică. Așa a trebuit să fie, iar din toate avem de învățat câte ceva. L-am iertat eu pe Marin, dar pe el cu atât mai mult. Am jucat și o nuntă, modestă, așa, cu rudele și prietenii cei mai apropiați”, povestește femeia.
Nu i-a fost ușor să-l ierte pe Marin. I-a dispărut cu totul acest gând când a aflat că este însărcinată. De la început s-a speriat și aproape o lună nu știa cum să-i spună lui Marin. „Știți că îmi era frică? Mă bântuia iar un gând și îmi ziceam: Ce fac dacă mă părăsește iar? Uite că atunci când i-am spus de asta, m-a certat deja de ce nu l-am anunțat chiar de la început. S-a bucurat nespus de mult. Am născut o fetită, pe Marinela”, își amintește femeia.
Și pentru că le era din ce în ce mai greu să se descurce, au decis, așa ca mulți alți mii de moldoveni, să meargă peste hotare în căutarea unei vieți mai bune. Au ajuns în Franța. „Inițial, copiii i-am lăsat la părinți, iar după aproape un an, i-am luat la noi, pentru că nu era viață acolo fără ei. Marin în fiecare zi îmi pomenea să-i aducem cât mai repede. Așa a vrut soarta să fie că am născut și al treilea copil, deși nu l-am așteptat, pentru că munceam atunci ca să ne procurăm casă. Am născut o altă fetiță, care acum e toată alinarea tăticului”, susține Ioana.
Stabiliți cu traiul în Franța
Au trecut 15 ani de atunci. Acasă revin doar împreună în vacanță sau de sărbători. „De când s-a întâmplat ce s-a întâmplat, Marin nu ne lasă nici pentru o zi. Nu pot să zic că este gelos, dar foarte atașat de noi, pentru că a înțeles că tot ce este mai drag este familia. Acum avem de toate ce poate face fericită o familie. Sigur, când mă mai gândesc uneori prin ce am trecut, mă ia groaza, dar așa mi-a fost dat să trec. Important este că acum suntem bine și ne iubim mai mut chiar ca în prima zi. Sfatul meu pentru cele care au de trecut aceeași soartă, să nu renunțe la visul lor, visul de a fi fericite, pentru că va veni vremea și se va realiza. Timpul le vindecă pe toate”, conchide femeia.