Cum au fost batjocoriți deportații din Siberia de autoritățile sovietice – reabilitarea care nu a existat

Victimele valurilor succesive de deportări sovietice din Basarabia nu au beneficiat de o reabilitare reală din parte autorităților URSS după moartea lui Stalin – ba chiar măsurile luate de autoritățile sovietice ar putea fi văzute drept o batjocură. Șeful KGB de la Chișinău, Iosif Mordoveț a fost cel care a organizat deportările – și tot el a fost cel care a decis cine se putea întoarce acasă.

După moartea lui Stalin a fost adoptat la Moscova un decret prin care erau amnistiați cei condamnați la mai puțin de 5 ani de închisoare, femeile gravide și copii. Pentru punerea în practică a acestui decret de amnistie, la Chișinău a fost alcătuită o comisie cu 25 de membri: 11 din partea KGB, 6 de la Ministerul de Interne, 5 de la Procuratură și 3 de la Ministerul Justiției.

Reabilitarea minimală

Această comisie a reabilitat între anii 1954-1960 un număr de 1.666 de persoane, iar între anii 1962-1988 au fost reabilitate în Moldova sovietică doar 923 de persoane. Victimele terorii staliniste din anii 1930-1933 din Transnistria s-au ridicat la 9.000 de persoane, dintre care aproximativ jumătate au fost executate fără nici un fel de proces, restul fiind deportate în Siberia. Cele 3 valuri de deportări – 1941, 1949, 1951 – au trimis în Siberia peste 60.000 de oameni.

Cei deportați în Siberia au putut să se întoarcă la vetrele lor după moartea lui Stalin în urma unor decrete – însă nu toți au beneficiat de această libertate. Primii eliberați din lagărele de muncă sovietice au fost copii: un decret din 4 iulie 1954 a permis ca până la 1 ianuarie 1955 un număr de 11.000 de copii să revină la casele de la care fuseseră smulși de KGB.

Eliberarea din lagăre

Adulții au avut mai mult de stat în GULAG. Înainte de moartea lui Stalin un număr de 447 de basarabeni au fost eliberați din lagărele sovietice deoarece au putut dovedi că au luptat în Armata Roșie. Primul val de eliberare din lagăre a cuprins între anii 1954-1956 un număr de 6.950 de persoane din Basarabia. Dintre aceștia doar 1.500 au reușit să își recupereze atunci proprietățile confiscate abuziv. În anii următori numărul eliberărilor din lagărele Siberiei a scăzut: 833 de familii între anii 1958-1960. În 1961 din totalul de 15.486 de familii deportate 14.902 au permit permisiunea să părăsească domiciliile forțate din Siberia – însă dintre acestea 5.747 de familii nu au primit dreptul de a se întoarce în Moldova sovietică.

Călăul care își judecă victima

Iosif Mordoveț, șeful KGB de la Chișinău între anii 1944-1955, a avut de-a face cu reprimarea basarabenilor încă din 1941, când a participat personal la executarea ”dușmanilor poporului” din Chișinău. Deportarea masivă din anul 1949 a fost în realitate opera lui Mordoveț: el a solicitat permisiunea pentru organizarea operațiunii ”Sud” din 6 iulie 1949 și tot el raporta către Moscova pe 12 iulie 1949.

Operațiunea de deportare a început la ora 2 în noaptea de 6 spre 7 iulie și s-a terminat la ora 20, în 7 iulie 1949. În total au fost deportate 11.293 de familii, din care bărbați – 9.745, femei – 13.924, copii – 11.381. La 7-8 iulie 1949 au fost trimise peste hotarele Moldovei 30 de eșaloane (1.573 de vagoane) cu deportați… La desfășurarea Operațiunii „Sud” au participat 4.496 de cadre din Serviciul operativ, 13.774 de soldați și ofițeri din unitățile Securității de Stat, 24.705 de cadre din activul de grăniceri sovietici. Au fost mobilizate 4.069 de camioane, inclusiv 2.563 de camioane din unitatile Districtelor militare Carpați și Odessa. În general, operațiunea de deportare din RSS Moldovenească a decurs destul de normal, fără cine știe ce excese. Au fost împușcați 7 deportați, care au încercat să fugă, 4 au fost răniți.

În iulie 1954 același Iosif Mordoveț era membru în ”Comisia de revizuire a dosarelor victimelor terorii staliniste” – ajungând astfel să își analizeze propriile fapte.

NOTĂ: Informațiile conținute în acest articol provin din studiul istoricului Igor Cașu ”The Fate of Stalinist Victims in Moldavia”.