Aproximativ 30 de copii diagnosticați cu leucemie sunt internați în secția Hematologie din cadrul Spitalului Oncologic din Chișinău. Pe lângă tratamentul cu citostatice, care poate fi foarte dur, copiii bolnavi de cancer trebuie să facă și terapie emoțională. Aceasta le reduce din stres și anxietate, îi ajută să-și controleze durerile, să înțeleagă situația prin care trec și mai ales, să lupte cu boala.
În fiecare zi, în jurul orei 15.00, holul secției de Hematologie se umple de copii. Se adună cu toții într-un spațiu special amenajat pentru diverse activități terapeutice organizate de voluntarii asociației Little People. Băiețeii vorbesc despre jocurile cu „tancuri, zombie și sânge”, în timp ce fetițele, mult mai liniștite așteaptă să afle cu ce se vor ocupa în următoarele două ore. Cele două voluntare îi anunță că astăzi fetele vor îmbrăca și coafa balerine, iar băieții vor confecționa din hârtie mașinuțe.
Fără dispoziție din cauza medicamentelor
Cei mai mulți din micuții internați în secția Hematologie au leucemie acută. Alții au fost diagnosticați cu limfom, o maladie a sângelui care se manifestă agresiv și lasă puține șanse de supraviețuire pacientului.
Aceste boli necesită tratamentul cu chimioterapie, radioterapie și administrarea unor preparate care au un efect negativ asupra stării lor de spirit. „După ce li se administrează o substanță numită dexametazonă, copiii suferă schimbări bruște de dispoziție. Nu au energie, sunt apatici și chiar capricioși sau agresivi”, spune Anastasia Siminenco, coordonatoarea grupului de voluntari Little People care este și absolventă a Universității de Medicină. „Noi discutăm cu copiii despre aceste stări de furie, le explică apelând la exemple din povești și tot felul de metafore care să fie pe înțelesul lor. Evităm însă cuvântul cancer”, explică Anastasia.
Cum explici copiiilor căderea părului
Anastasia spune că fiecare activitate este atent aleasă în scop terapeutic, iar poveștile sunt cele mai potrivite pentru a le explica micuților anumite efecte adverse care apar în urma tratamentului, precum căderea părului. „Un personaj pe care copiii îl admiră este Leul Curajos. Acesta a trecut printr-o situație asemănătoare atunci când un dragon fioros pe nume Cancerilă Lățil-Lungilă a invadat pădurea fermecată și a mâncat tot ce era mai gustos, lăsând-o secătuită. A apărut însă Citozaur-Rex, care a dus o luptă crâncenă cu dragonul. Lupta aceasta a avut efecte adverse asupra viețuitoarelor pădurii și Leul Curajos și-a pierdut coama. După ce Cancerilă a fost învins, pădurea fermecată și-a recăpătat frumusețea, iar leului i-a crescut o coamă și mai deasă decât cea pe care o avea înainte”, povestește Anastasia. Prin astfel de exemple voluntarii le sugerează copiiilor că pierderea părului nu este o problemă atât de gravă și că se vor alege cu o podoabă capilară și mai deasă după încheierea tratamentului.
Cateterul, spaima copiilor
Terapia prin artă are efecte vizibile asupra micuților. Fetele decupează cu atenție o balerină, iar băieții se chinuie să facă o mașină din rolouri de hârtie, totul cu ajutorul voluntarilor. Cât timp copiii sunt ocupați, părinții apucă să se odihnească puțin. Mulți dintre micuți poartă sub piele un cateter conectat la o perfuzie pe care o poartă mereu cu ei. „Cateterul este cea mai mare spaimă a lor, deși spun că nu-i doare când acest dispozitiv este inserat în vene”, spune Anastasia. O altă tânără care lucrează cu copiii de la Institutul Oncologic este Ana Bânzari, de asemenea absolventă a Universității de Medicină. „Aici mă simt utilă. Programul este flexibil și copiii se bucură mult să ne vadă. Vorbim despre spitalizare, familie, prieteni, improvizăm jocuri cu tematică medicală, lucrăm cu ustensile medicale”, povestește Ana.
Conștientizarea realității
Voluntarii mărturisesc că uneori rămân surprinși de subiectele pe care le abordează copiii bolnavi de cancer. „Uneori vor să vorbească despre moarte și chiar afirmă că vor muri, pentru că așa s-a întâmplat cu vreun prieten de-al lor. Eu iau acest lucru ca pe o provocare din partea lor. Noi le explicăm că fiecare istorie este individuală și că deznodământul poveștii lor va fi unul fericit”, afirmă Anastasia. De altfel, micuții sunt extrem de prietenoși, chiar dacă par obosiți. Un băiețel părăsește din când în când masa de lucru pentru a îmbrățișa o infirmieră sau o voluntară. „Îi plac foarte tare fetele!”, exclamă o fetiță în timp ce confecționează o fustă pentru balerina ei de hârtie. Chiar dacă își au părinții aproape, micuții par să tânjească după și mai multă atenție și dragoste. Un alt băiețel pare mai dur, iar la orice întrebare care nu îi este pe plac răspunde cu fermitate: „Pe tine de ce te interesează?”.
Cei care nu supraviețuiesc
Relația care se leagă între voluntari și copii este foarte strânsă. Ana povestește că în primele luni de voluntariat s-a atașat foarte mult de un băiețel. „Era micuț și se afla în stare gravă. Pentru că nu se putea ridica din pat, mergeam la el. Nu putea să țină creioanele în mână, așa că eu coloram în locul lui. Găsea forță să zâmbească mereu. Îmi era foarte drag. Într-o zi am venit în secție și am aflat că nu a supraviețuit”, mărturisește emoționată Ana. „De Crăciun, am copt acasă niște biscuiți și le-am adus glazură colorată ca să-i decorăm împreună. Au rămas atât de impresionați. Mă tot întrebau dacă i-am copt special pentru ei. La final, nu au mâncat biscuiții. I-au dăruit celorlalți copii care nu pot veni la activitățile noastre pentru că sunt țintuiți la pat”, își amintește Ana.
Durerile fizice sunt reduse la minim
Activitățile terapeutice îi ajută pe copiii cu cancer să suporte mai ușor tratamentul, afirmă Irina Plaschevici, șefa secției Hematologie pentru copii din cadrul Insitutului Oncologic din Chișinău. „Copiii nu se mai gândesc că trebuie să facă injecții, puncții sau să ia medicamente. Cu ajutorul voluntarilor și al psihologilor, procesul de recuperare este mult mai productiv”, explică Irina Plaschevici. Aceasta subliniază faptul că medicii fac tot posibilul ca pacienții să nu sufere din cauza durerilor. „Noi ne străduim să le reducem la minim durerile fizice. Injecțiile se fac prin cateter, ceea ce nu e dureros deloc. Puncțiile se fac sub anestezie generală sau după administrarea unor preparate care le ușurează durerea. Există totuși unele efecte adverse precum lipsa poftei de mâncare, grețurile și o stare generală de slăbiciune”, explică medicul oncolog.
Șansele de vindecare sunt mari
În prezent, în secția Hematologie pentru copii sunt internați 28 de minori. Anual se tratează 75-80 de copii cu hemoblastoze și se iau la evidenţă 25–30 pacienţi primari cu leucemie acută, 10-15 copii cu limfoame și 1-3 copii cu Histiocitoza X. „Aproape 80% din pacienții cu leucemie se tratează complet. Din păcate, limfomul este o maladie dură care se tratează mai greu și în acest caz, șansele la viață sunt mai mici, în special dacă vorbim despre limfomul non Hodgkin, care este foarte agresiv”, spune medicul oncolog. Tumorile maligne ale ţesutului sangvin constituie 50% din toate tumorile care se dezvoltă la copii.
Little People
ONG-ul Little People a fost înființat în România în anul 1996, iar în Republica Moldova și-a început activitatea în 2013. Astăzi, din echipa asociației fac parte 24 de voluntari activi care lucrează zilnic cu copiii internați la Institutul Oncologic. Activitățile se desfășoară în conformitate cu programul „Nu Mi-e Frică!”. Acesta a fost creat pe parcursul a 20 de ani de experiență în spitalele din România de către specialiști în domeniu și are la bază tehnici din terapia prin artă, dramaterapie și terapia emoțională. Mascota programului, „Leul cel Curajos”, îi întâmpină pe micuții pacienți cu cele mai interesante activităţi care să îi ajute să înţeleagă adecvat şi adaptat vârstei ce anume se întâmplă cu ei, să îi pregătească corespunzător pentru diverse proceduri medicale, să-i înveţe importanța acestora şi a tratamentului, să le prezinte metode creative de management al durerii, să reducă anxietatea şi stresul internării. Programul de suport are cinci teme principale: Spitalizarea, Imaginea corporală şi conştiinţa de sine, Jocul cu tematică medicală, Managementul durerii şi stilul de viaţă sănătos.