Citeam planurile exprimate direct între prieteni pentru construirea unui nou partid de dreapta în Republica Moldova: o gașcă închisă își dorește din răsputeri eliminarea rapidă și totală a celorlalte găști închise care încearcă să se poziționeze pe același segment electoral.
Jurăminte de credință și zâmbet pe buze, zvonuri otrăvitoare și pumnale înfipte în spate – cam așa funcționează segmentul de dreapta din Republica Moldova. O degringoladă totală în așteptarea alegerilor parlamentare, anticipate sau la termen: speranța că vechile partide de dreapta vor dispărea și că în vidul creat vor fi absorbiți câțiva dintre cei care strigă din rărunchi că sunt de dreapta, ceea ce îi va propulsa în viitorul legislativ. Nici nu contează câți deputați de dreapta vor fi (doi? cinci?) ideea de bază este fim ”noi” și nu ”ceilalți”.
Însă nu lipsa oricărei viziuni politice sau a vreunei minime ideologii este tragedia cea mare a dreptei politice din Republica Moldova. Sondajul Intellect Group dovedește că zona de dreapta este cam lipsită de electorat între Prut și Nistru.
Un procent de 49,9% dintre respondeți susține că este nevoie de un nou partid de dreapta, pentru că cele actuale sunt compromise, iar 43,8% cred că sunt deja destule partide de dreapta. La o primă vedere parcă ar fi loc de dezvoltare pentru un nou partid. Dar ne uităm la ce se așteaptă cetățenii de la un nou partid de dreapta: să fie mai aproape de popor (50,8%), să creeze locuri de muncă (20%), să mărească pensiile și salariile (10%). Răspunsurile cu adevărat ucigașe vin la întrebarea ”Care partid de dreapta vă reprezintă interesele?”: 22,2% – PSRM, 20% – PAS, PDM – 17,1%, PDA – 13,4% etc.
Când Partidul Socialiștilor este considerat ”partidul de dreapta” care îi reprezintă pe 22,2% dintre cetățeni se cheamă că tot ceea ce înseamnă ”dreapta” nu prea există în Republica Moldova. Și nici vreo cultură politică semnificativă. Iar dacă ne uităm că 91% dintre cei intervievați doresc micșorarea numărului partidelor existente în Republica Moldova (cum?!?) ne dăm seama că memoria publică a partidului unic nu este doar vie, ci și foarte activă.
Calculele politice pe colțul mesei indică într-adevăr posibilitatea ca vechile partide de dreapta să fie sancționate dur de alegători, însă electoratul pare să își dorească un sistem politic patriarhal, un socialism de cumetrie condus cu o mână de fier în mănușă de catifea și este foarte posibil ca în viitorul Parlament să nu mai fie prezent nici un deputat ”de dreapta”.