„Dodon a lovit în demnitatea noastră când a fost la Tiraspol”. Interviu cu directorul Liceului „Lucian Blaga”, Ion Iovcev

Cum explică moldovenii din Transnistria diferența dintre limba română și limba moldovenească, ce se întâmplă în așa-zisele școli moldovenești din regiune, câți elevi mai învață limba română sau cum se vede soluționarea diferendului transnistrean în regiune – sunt doar câteva dintre subiectele pe care le-am discutat cu directorul Liceului „Lucian Blaga” de la Tiraspol, Ion Iovcev.

Dle Iovcev, astăzi se împlinesc 25 de ani de la războiul de pe Nistru. Dumneavoastră, alături de alți colegi, reprezentați ultimul bastion al românității din regiune. Cum vă descurcați?

După 25 de ani de la războiul dintre Republica Moldova și Federația Rusă, pot să spun că acesta nu s-a terminat, iar noi simțim acest lucru pe pielea noastră și astăzi. Toți acești ani au fost foarte grei pentru liceul nostru și toate cele opt școli românești. Deși noul lider nerecunoscut Krasnoselski promitea că totul se va schimba pentru noi, acest lucru nu s-a întâmplat. Strategia lor a rămas aceeași: de a distruge tot ce e românesc, tot ce ne aparține, pentru că pentru ei totul ce e al nostru este străin. Aș spune că se comportă de parcă au alergie. Problemele pe care le avem sunt vechi. Ne aflăm în aceeași clădire, care a fost de multe ori devastată, plătim sume enorme pentru chirie, 600.000 de lei pe an, noi facem reparație. Chiar acum sunt chemat la o organizație care ne-a oferit un bufet în care are loc alimentarea copiilor din acei șapte lei de la minister, cu o chiflă, un ceai. Acum vor să închidă acest bufet, pentru că, spun ei, nu e rentabil și plătesc salariul singurei angajate de acolo. Nu avem cantină, nu avem sală de sport, dar continuăm să asigurăm existența școlii românești și chiar să organizăm diferite evenimente culturale care promovează valorile românești. Ieri, de Ziua Mărțișorului, am avut o sărbătoare foarte frumoasă, de suflet. Am avut pentru prima dată oaspeți de la gimnaziul „Nicole Costin” din Chișinău care au organizat un spectacol superb cu dansuri românești, cu poveștile lui Ion Creangă.

Totuși, ce s-a schimbat odată cu venirea la putere a lui Vadim Krasnoselski?

Este relativ mai binișor, nu e ca în perioadele fierbinți. Au demolat garajele pe care le-au construit anterior.

Care au fost cele mai mari probleme pe care le-ați înfruntat pe parcursul acestor ani?

Dacă ați vedea arhiva mea personală, ați putea scrie o carte. Am fost și rămânem ambasadorii limbii române aici. Clădirea aceasta a fost distrusă de nenumărate ori, au fost amenințări, dosare, percheziții și amenzi. Sunt atât de multe de spus despre conflictele cu miliția transnistreană încât nu pot să redau în câteva minute. Ziua de 2 martie este una semnificativă și dureroasă pentru noi, fiindcă nu s-a realizat acel lucru pentru care au luptat tinerii noștri în 1992 și care au dorit ca să trăim și noi liberi. Ne închinăm în fața memoriei acestor oameni, care și-au sacrificat viața pe altarul vieții noastre. Noi vom continua ceea ce au început ei.

Tot mai puțini elevi din Transnistria învață în limba română

Câți elevi mai studiază în limba română la Liceul „Lucian Blaga” și cum a evoluat numărul acestora pe parcursul a 25 de ani?

Când vorbim despre evoluția numărului acestora, luăm în calcul și factorii obiectivi cum este migrația sau scăderea natalității. Sunt însă și factori subiectivi, cum ar fi presiunea autorităților ilegale de aici. Ura pe care o răspândesc față de tot ce e românesc își lasă amprenta. La început am avut mai puțini copii, ulterior numărul acestora a crescut. Aveam 100 de elevi, iar în perioada 1998-2000 am ajuns la peste 800 de copii, deoarece aveam clase în tot orașul. Când au început restricțiile și represaliile și am ajuns în această clădire. Aveam peste 700 de copii și predam ore în trei ture. În 2004 când școala a fost devastată, numărul elevilor a ajuns la mai puțin de 300, apoi a mai scăzut pentru a ajunge acum la 140-150 de elevi. Acest lucru nu ne bucură și nici nu ne întristează, pentru că mai sunt elevi care vin să facă liceul la noi, pentru că diplomele eliberate de școlile administrate de puterea de la Tiraspol nu sunt recunoscute.

„Nu cerem mult de la Chișinău”

Dacă s-ar implica și autoritățile de la Chișinău, să avem și noi condiții mai bune, o sală de sport. Nu cerem mult. Clar că numărul elevilor ar crește. Avem copii talentați, dar au nevoie de condiții.

Cum ați văzut pe parcursul anilor sprijinul venit din partea guvernelor care s-au perindat la Chișinău?

Până în 2009 eram bătuți de Tiraspol, iar Chișinăul nu ne apăra. Indiferent cine era la conducerea Ministerului Educației căruia liceul nostru i se supunea, noi am rămas permanent pe poziția de a apăra limba română și valorile românești. Parcă mai bine ne înțelegea, dintre cei 14 miniștri care au fost, Ilie Vancea, chiar dacă era în perioada comunistă și pare incredibil. Nicolae Mătcaș ne-a ajutat foarte mult. După 2009 atitudinea a fost altfel față de școli. Ne pune în gardă ceea ce se întâmplă la Chișinău și mă refer la noul președinte Igor Dodon și declarațiile acestuia despre limbă, istorie, faptul că a depus flori aici la monumentul dedicat cazacilor care au murit în războiul de la Nistru. Pe mine mă doare. Eu nu pot înțelege cum poți face așa ceva. Prin acest gest a lovit în demnitatea noastră. Nu poți face așa ceva. N-o să uit niciodată o fetiță, Oxana, care a venit de la Dubăsari să învețe la noi și am întrebat-o de ce nu zâmbește niciodată și ea mi-a spus că nu poate să facă acest lucru după ce tatăl ei a fost împușcat în fața ei și a surorii sale. Împreună cu o mână de oameni, majoritatea doamne, am reușit să salvăm și să păstrăm această insuliță de românism.

Cine vă mai ajută acum, dle Iovcev?

Când e vorba de ajutoare, nici nu știu ce să spun, fiindcă am merita mult mai mult, dar ne mulțumim cu ceea ce avem. Cel mai bogat om este cel care se bucură cu puținul pe care-l are. Suntem permanent ajutați de România indiferent de cine e la guvernare. Totuși, a fost o perioadă bună în timpul când era președinte Traian Băsescu. Am implementat mai multe proiecte, au fost copiii la odihnă, la studii peste Prut, ne ajută mult microbuzele oferite. Dacă ar fi fost Chișinăul oficial mai altfel, probabil s-ar fi făcut mai multe, însă până în 2009 orice ajutor venea din partea României era considerat ca un amestec în treburile interne ale Republicii Moldova, ceea ce ar vrea și acum să facă noul președinte.

Cei care cred în federalizare, greșesc amarnic

Șeful statului a anunțat un plan de federalizare a Republicii Moldova, iar acum tot mai mulți guvernanți vorbesc despre oferirea unui statut special Transnistriei pentru a rezolva conflictul. Care e atitudinea în regiune față de această idee?

Noi suntem aici și vedem mai clar lucrurile. Aici a crescut în acești 25 de ani o nouă generație care a fost educată în spiritul acestei ideologii separatiste. Pentru ei există această republică și se bazează pe referendumul din 2006, își doresc la fel de mult independența și alipirea de Rusia. Cine se gândește că federalizarea este o soluție și va duce la reintegrarea țării, greșește amarnic. Federalizarea este de fapt transnistrizarea țării. Eu și așa văd vectorul european doar pe hârtie, dar realizarea acestui plan ne-ar face să ne întoarcem de unde am început.

Ce credeți despre școlile cu predare în limba moldovenească, așa cum le numește administrația separatistă, adică unde se scrie în limba română cu grafie chirilică?

Lor nu le trebuie aceste școli decât pentru a manipula și pentru a face să dispară școlile cu predare în limbă română. Credeți-mă că dacă ar dispărea școlile cu predare în limba română, ar dispărea și cele de limbă moldovenească. Este un adevărat genocid ceea ce se întâmplă în aceste școli. Școlile deschise în prezența lui Rogozin sunt un proiect politic al Rusiei pentru a arăta ce face pentru băștinași. Eu am discutat odată cu președintele uniunii moldovenilor din regiune, Valerian Tulgara. I-am spus că eu nu pot înțelege cum poate fi uniunea moldovenilor în republica moldovenească nistreană. Este ca o diasporă a moldovenilor în țara moldovenilor, ceea ce este o prostie. Nu voia să-i zic domn. L-am întrebat cum se întâmplă ca eu să vorbesc românește și tu moldovenește și să ne înțelegem, iar el îmi răspunde așa filozofic că eu vorbesc în grafia latină. Atunci i-am zis că este un om care are studii medicale și nu pot crede că nu face diferența între grafie și cuvânt. În școlile așa-zise moldovenești nu este problema doar în scrierea cu grafie chirilică, ci de aplicarea curriculei sovietice. Ei vorbesc ca pe timpuri despre patrie, munții Ural. S-a mai întâmplat ca să ia manualele noastre românești și să le transcrie cu litere chirilice.

Astăzi țin încă o dată să spun că nu trebuie să uităm niciodată că doar prin unirea noastră a tuturor românilor, vom ieși din mocirla în care ne aflăm. Este dureros până la lacrimi când vezi combatanții care au luptat în acel război cum sunt uitați nu de alții, dar de oficialii de la Chișinău care ar trebui să le ofere o viață mai bună, pentru că merită.

Vă mulțumim!