Am tot căutat să citesc condițiile impuse Republicii Moldova pentru acordarea statutului de țară candidată la aderarea la UE. Toți jurnaliștii și experții aplaudă, se felicită, se bucură – ceea ce este de înțeles, dar nimeni nu zice nimic despre condiții. Acuma nu mi-e clar dacă nu știu sau nu au voie să scrie despre aceste condiții, dar am zis să fac eu chestia asta, cred că e de interes.
Personal nu am crezut că Republica Moldova va deveni candidată la aderarea la UE, semnalele venite din martie până acum conturau o opoziție serioasă față de acest pas. Între timp s-au întâmplat mai multe lucruri pe care nu le cunoaștem și brusc Germania, Franța și Italia au decis să acorde candidatura Republicii Moldova, după care i-au convins și pe reticenții din UE (Austria, Ungaria, Danemarca, Olanda, Portugalia). I-a rugat Joe Biden să facă asta în condițiile războiului din Ucraina? Este candidatura aceasta un gest cu intenții serioase sau doar un semn de bunăvoință? Ce, cine și cum i-a motivat pe liderii europeni să caute soluții pentru problemele de la propria graniță?
Mă voi referi în rândurile următoare la „Opinia Comisiei Europene privind cererea de aderare la UE a Republicii Moldova” din 17 iunie 2022 pentru a arăta care sunt condițiile impuse Republicii Moldova. Decizia finală va fi cuprinsă în concluziile Consiliului European, rămâne să vedem dacă și cum vor fi modificate aceste condiții. Republica Moldova va fi tratată diferit față de Ucraina, acolo sunt alte condiții.
Conform documentului amintit („Opinia Comisiei Europene…”) procesul de aderare la UE a Republicii Moldova se supune așa numitelor criterii de la Copenhaga: a) țara candidată are instituții stabile care să garanteze democrația, statul de drept și protecția minorităților; b) existența unei economii de piață funcționale și a capacității de a face față competiției din cadrul Uniunii; c) abilitatea de a-și asuma obligațiile statutului de membru, adeziunea la țintele uniunii politice, economice și monetare. Candidatura Republicii Moldova va fi apreciată în funcție de aceste criterii. Alte criterii se referă la crearea unui mediu economic și monetar stabil (Madrid, 1995) și capacitatea UE de a integra noi membri (din 2006).
Ceea ce sare în ochi la capitolul introductiv este fraza următoare: „UE își menține angajamentul deplin de a sprijini o soluționare cuprinzătoare, pașnică și durabilă a conflictului transnistrean, bazată pe suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova în frontierele sale recunoscute la nivel internațional, cu acordarea unui un statut special pentru Transnistria”. Ce înseamnă acest statut special pentru Transnistria? Nu îmi este clar de când Comisia Europeană susține acordarea unui statut special pentru Transnistria. Chestiunea asta nu este enumerată printre condiții, ci reprezintă o poziție stabilită deja, mai rămâne să fie anunțat mecanismul prin care va fi pusă în aplicare. (Rămâne să vedem în ce măsură se potrivește acest „statut special pentru Transnistria” cu legislația internă a Republicii Moldova și dacă vor apărea elemente suplimentare în concluziile Consiliului European. Pe plan intern „statutul special pentru Transnistria” va genera probleme, eu îl văd ca pe o condiție, nu e trecut la capitolul condiții, dar Comisia Europeană anunță ce ar vrea să vadă că se întâmplă cu chestiunea transnistreană. Va fi interesant să vedem și cum va specula Tiraspolul asta).
Urmează o lungă evaluare a Republicii Moldova din punctul de vedere al criteriilor de la Copenhaga, în general pozitivă (s-au făcut chestii, mai sunt de făcut chestii, suntem pe drumul cel bun etc.) Recomandarea este de acordare a statutului de țară candidată la aderare, urmând ca Republica Moldova să întreprindă următoarele acțiuni:
- Să încheie reforma sistemului de justiție care să asigure independența, integritatea, eficiența, responsabilitatea și transparența sistemului; să completeze locurile vacante din Consiliul Suprem al Magistraturii;
- Să adreseze deficiențele din domeniul justiției constatate de OSCE și Comisia de la Veneția;
- Să își respecte angajamentul de combatere a corupției la toate nivelurile prin luarea unor măsuri decisive în direcția unor anchete proactive și eficiente și a unui bilanț credibil de urmăriri penale și condamnări;
- Să pună în aplicare angajamentul de „dezoligarhizare” prin eliminarea influenței excesive a intereselor personale în viața economică, politică și publică;
- Să consolideze combaterea criminalității organizate, pe baza unor evaluări detaliate ale amenințărilor, a unei cooperări sporite cu partenerii regionali, UE și internaționali și a unei mai bune coordonări a agențiilor de aplicare a legii; în special, să instituie un pachet legislativ privind recuperarea activelor și un cadru cuprinzător pentru lupta împotriva criminalității financiare și a spălării banilor;
- Să crească capacitatea de a realiza reformele și de a furniza servicii publice de calitate, inclusiv prin intensificarea punerii în aplicare a reformei administrației publice; evaluarea și actualizarea strategiei de reformă a administrației publice;
- Să finalizeze reforma gestionării finanțelor publice, inclusiv îmbunătățirea achizițiilor publice la toate nivelurile de guvernare;
- Să consolideze implicarea societății civile în procesele decizionale la toate nivelurile;
- Să consolideze protecția drepturilor omului, în special a grupurilor vulnerabile, și să își mențină angajamentele de consolidare a egalității de gen și de combatere a violenței împotriva femeilor.
Toate aceste acțiuni vor fi monitorizate de Comisia Europeană și nivelul realizării lor va fi prezentat într-un raport la sfârșitul anului. Dacă condițiile enumerate mai sus nu vor fi îndeplinite pașii de apropiere de UE pot fi anulați.
Vom vedea în concluziile Consiliului European dacă și cum se vor modifica condițiile enumerate mai sus. Ideea e că nimeni nu s-a ostenit să facă publică lista asta și instituirea mecanismului de monitorizare a reformelor care sunt solicitate Chișinăului.
În mod normal acordarea statutului de țară candidată la aderare ar fi venit la pachet cu deschiderea negocierilor de aderare, pentru asta Consiliul European ar trebui să acorde un mandat Comisiei Europene în care să se precizeze obiectivele acestor negocieri și să fie stabilit un calendar. Cum situația nu este una normală în „Opinia Comisiei Europene” nu se zice nimic de deschiderea capitolelor de negociere pentru aderare, nici măcar nu este amintit un orizont de timp pentru această discuție. Din nou, vedem cum va adresa Consiliul European această chestiune.
Concluzia este că Republica Moldova a primit condiționat statutul de țară candidată la aderare. Are o listă de reforme pe care trebuie să le îndeplinească sub monitorizarea Comisiei Europene, din lista asta nu face parte expres acordarea unui statut special Transnistriei – însă acest statut este văzut de Comisia Europeană ca modalitatea de rezolvare a conflictului transnistrean, în același timp nu este limpede dacă aderarea la UE depinde sau nu de rezolvarea conflictului transnistrean (trebuie să vedem și reacția Tiraspolului la acordarea statutului de țară candidată la aderare). Republica Moldova și Ucraina au primit statutul de țări candidate la aderare la pachet cu o listă de condiții, Georgia a primit niște condiții pe care trebuie să le îndeplinească înainte de a primi statutul de țară candidată la aderare.