În această toamnă se împlinesc 30 de ani de la premiera celebrului film „Tunul de lemn”, iar cu această ocazie actrița din rolul principal Veronica Grigoraș a revenit la Chișinău de la Budapesta, acolo unde s-a mutat cu traiul cu aproape 20 de ani în urmă. A renunțat la actorie, iar acum își alină sufletul cântând muzică populară și rugându-se la Dumnezeu.
Am întâlnit-o pe Veronica Grigoraș în satul natal Ciuciulea din raionul Glodeni, unde a venit să marcheze cei 30 de ani de la premiera filmului care a făcut-o celebră. Era emoționată, deoarece și-a revăzut oamenii dragi și locurile unde a copilărit. A plecat din Republica Moldova în anul 1999. „E o toamnă specială pentru viața mea, deoarece am avut fericita ocazie să joc rolul Mariei în „Tunul de lemn”. Casa mea nu mai este aici, dar acasă pâinea și apa sunt altfel. Am fost la mormântul părinților și al bunicilor mei. Am băut apă din fântână. Am făcut rugăciuni în jurul casei părintești”, ne-a spus Veronica Grigoraș.
Rolul Mariei a marcat-o pentru totdeauna
Avea 25 de ani și lucra educatoare la o grădiniță din sectorul Telecentru din Chișinău atunci când regretatul regizor Vasile Brescanu i-a propus să joace în filmul de ficțiune „Tunul de lemn”. Întâmplător sau nu, dar fiul cineastului Brescanu era în grupa de grădiniță condusă de Veronica Grigoraș. „Lua acasă copilul și m-a observat. Eu eram epuizată de puteri, deoarece aveam grijă de 45 de copii. Îmi pare un vis, parcă nu-i realitate. Nu am avut pile. Filmările au fost interesante și stresante, deoarece nici eu, dar nici actorul Vasile Tăbârță nu eram de pe scenă. Pe Tăbârță l-au luat de la crescut ceapa. Niciodată nu mi-am imaginat că filmul ăsta va ajunge în fondul de aur al cinematografiei moldovenești și vândut în foarte multe țări”, își amintește actrița.
Soarta Veronicăi Grigoraș seamănă foarte mult cu cea a eroinei ei, Maria. La fel ca Maria, actrița era însărcinată atunci când au avut loc filmările pentru „Tunul de lemn”. „Maria era însărcinată cu feciorul ei, iar eu cu feciorul meu. Două femei însărcinate: una pe ecran și alta în viață”, își amintește Grigoraș.
Din culisele filmului „Tunul de lemn”
Acum 30 de ani, într-o zi friguroasă de noiembrie, anul 1987, la Casa Scriitorilor din Moldova avea loc prima prezentare a filmului care a fost inclus în fondul de aur al cinematografiei moldovenești. Filmările producției cinematografice au avut loc pe malul râului Răut, în satul Trebujeni din zona Orheiului Vechi. Pentru „Tunul de lemn” nu s-au cheltuit mulți bani. „Soțul meu, Igor Grigoraș, care era pictor scenograf, a construit decorul. Cheltuieli mari nu am avut. O perioadă am stat chiar pe platoul de filmare. Am mâncat ceapă, pâine, apă, sare și patru feluri de mâncare. Ne alintau băștinașii care veneau cu o bucată de pâine și brânză”, își mai amintește Grigoraș.
O taină neștiută din filmul „Tunul de lemn” este că vocea Mariei nu-i aparține Veronicăi Grigoraș. „Nu-mi aparține vocea din film. Imprimările sunetului s-au făcut în Ialta. Eu am plecat în Ialta, dar eram însărcinată și aveam o stare deosebită. Eu nu puteam să înregistrez. Nu-mi plăcea nimic ce-a făcut Maria pe ecran. Am stat destul de mult, m-am odihnit, dar nu a mers să înregistrez vocea. Începeam să joc într-o altă tonalitate, manieră, dar până la urmă Brescanu a zis „Ok, am înțeles” și a găsit-o pe Maria Doni, actriță la Teatrul Luceafărul”, ne-a destăinuit Veronica Grigoraș detaliile ascunse ale filmului „Tunul de lemn”.
Motivul pentru care a emigrat în Ungaria
Acum 18 ani a renunțat la cinematografie și televiziune, deoarece câștiga foarte puțin și a plecat în Ungaria împreună cu fiul său Alexandru. „Era frumos, dar nu se mai putea trăi așa. Lucram în cinci locuri. Stăteam în rând să-mi cumpăr o haină de la second-hand. Ultima leafă primită de la TVM a fost de 13 dolari. Nu muream de foame, nu eram leneșă, dar erau chestii politice, neînțelegeri, nu te simțeai valorificat”, ne-a spus actrița Grigoraș.
De la actorie, la muzică populară
Actrița Veronica Grigoraș vrea să înregistreze melodii populare vechi cu maestrul Nicolae Botgros. „Pregătesc un program muzical de piese vechi. Vreau să fac niște imprimări de melodii populare. Am vorbit cu Nicolae Botgros. O să fie ceva inedit. Mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să iasă bine”, spune Veronica Grigoraș.
Digitalizarea arhivei
Studioul „Moldova Film” a reușit să-i ofere o nouă viață filmului „Tunul de lemn”, datorită ajutorului pe care l-a primit de la București. Directorul „Moldova-Film”, Vasile Graur, susține că în colaborare cu parteneri din România, a reușit să digitalizeze filmul „Tunul de lemn”. Pelicula urmează să fie difuzată la televiziunea Moldova 1 în această toamnă.
„Digitalizarea ține de norocul nostru oferit de partenerii din București. Din contul ulterioarelor încasări din difuzările filmelor moldovenești în România, ei ne-au oferit nouă o soluție foarte avantajoasă de a digitaliza imaginea în laboratorul Kodak, iar în altă parte a fost făcut sunetul și corectate culorile. Am reușit să avem o claritate impecabilă la „Tunul de lemn” și alte câteva filme”, ne-a explicat Vasile Graur. Este vorba de societatea „Cinemagix” din România.
„Moldova-Film” urmează să mai digitalizeze și alte pelicule. „Dacă se mai adună o sumă de bani din difuzarea filmelor noastre pe canalele TV din spațiul românesc atunci o să mai facem ceva. Cu ei am avut un gen de exclusivitate, datorită căruia ne-am ales cu ceva. Dacă o să ne reușească o să mai facem”, a concluzionat Graur.
După „Tunul de lemn” și „Troița”, timp de 12 ani de carieră cinematografică, Veronica Grigoraș a jucat aproximativ 20 de roluri. „A fost Violeta în „Adio viață de holtei”. Am 20 de roluri, inclusiv cele de la Moscova. Unele filme nu și-au luat zborul de pe poliță. Am jucat rolul, s-a filmat, dar n-a mai fost premiera. Nu știu, s-a stopat mașinăria asta”, crede Grigoraș.