Moldovenii judecă după aparențe, iar oamenii supuși criticilor neconstructive devin frustrați, își pierd încrederea personală și sunt influențați de sentimentul de vinovăție. Astfel de prejudecăți se reflectă asupra femeilor migrante. Cu toate acestea, multe dintre moldovencele revenite acasă din străinătate nu s-au lăsat descurajate și s-au lansat în mici afaceri, demonstrând astfel că percepțiile despre migranți pot fi schimbate.
Majoritatea migranților moldoveni sunt femei. Acestea trimit acasă puțin peste 4.000 de euro anual, dintre care 2.430 de euro sunt destinați nevoilor copiilor. În total, ele ar aduce în țară peste 700 milioane de euro, ceea ce reprezintă 10% din Produsul Intern Brut al Moldovei. Astfel de date se conțin într-un studiu realizat de companiile NEXUS și Magenta Consulting.
„De ce să revii acasă?”
Licențiată în psihologie la Universitatea „Ion Creangă”, Ana Niculăeș a fost plecată din țară pentru a-și continua studiile la Paris și pentru a munci în SUA. Încă de pe timpul când studia în Franța, familia și prietenii o încurajau să rămână acolo, dar în pofida tuturor presiunilor, femeia a hotărât să revină la Chișinău pentru a deschide un cabinet psihologic. A revenit fără regrete, deoarece „nicăieri nu-i mai bine ca acasă”.
Ana Niculăeș le spune oamenilor să nu judece, dar să respecte deciziile fiecăreia. „De fiecare dată întrebarea era: de ce te-ai întors? Acum zâmbesc, dar a fost o perioadă când eram foarte frustrată. O prietenă mi-a zis: dacă te respecți nu reveni în Moldova. Mama îmi spunea să nu revin, deoarece pentru ea contează că eu sunt bine, chiar dacă sunt departe. Era foarte dureros, pentru că nu asta așteptam de la oameni să-mi spună. Ești nevoită să alegi între starea financiară și dorința de a implementa cunoștințele de psiholog. Când spui că vezi un viitor în Moldova ești asociat cu un om nesănătos mintal”, își amintește Ana despre perioada revenirii acasă. Între timp, aceasta a căpătat imunitate la dezaprobările oamenilor din țară.
Experiența de migrant te marchează și te schimbă, iar acasă se simte diferența de atitudine, mentalitate și comportament. Ana consideră că societatea nu are dreptul să blameze, dar în primul rând trebuie să se gândească cât de mult pot fi ofensați oamenii. „La noi elementul arhaic este pronunțat, iar asta deranjează. Mai este și problema indentității. Cine ești tu? Accepți noua cultură sau nu, pentru că nu ți se potrivește. La orice interacțiune cu oamenii străini ești întrebat: de unde vii? Ne simțim vulnerabili, umiliți de soartă. Majoritatea fac muncă necalificată, chiar dacă sunt profesori, medici etc. Unii se adaptează, iar alții nu pot. Femeile care au copii lăsați acasă se simt vinovate, e un fel de presiune. Societatea o dezaprobă, deși nu e corect să pui povara emoțională pe umerii unei persoane. Omul a fost nevoit să plece din cauza condițiilor financiare”, mărturisește Ana Niculăeș.
Diaspora moldovenească merită susținută acasă și oriunde în lume. Femeile au o contribuție mare asupra familiilor și comunității din care vin. Cristina Leahu a plecat din Moldova la vârsta de 13 ani, iar în prezent mai mult de jumătate din viață și-a trăit-o la Londra, Stochkolm, București, Bruxelles și Barcelona. Femeia s-a născută la Chișinău și se consideră un cetățean al pământului. „Nu am plecat pentru totdeauna și nici nu o să mă întorc pentru totdeauna. Acum trăiesc la Barcelona, dar nu știu care este următorul punct pe hartă – tot ce e predestinat va ieși în cale. Viața îți oferă spațiu să te descoperi și să afli care-ți este menirea adevărată. De profesie sunt economist, cu master în guvernanță publică europeană. Sunt pasionată de oameni, fac coaching, inspir și luminez potecile din gândurile oamenilor”, se descrie Cristina Leahu.
Străinătatea a avut un impact bun și, în același timp, dur asupra personalității ei. A provocat-o să se autodepășească, să învețe constant și să se perfecționeze continuu, pentru că doar așa poți scoate beneficii maxime din ceea ce ți se întâmplă, spune Cristina. „Când succesul este un scop – devine o cruce grea care te urmărește mereu, iar asta îți ia din putere”.
Soluții pentru imaginea „femeii iresponsabile”
Cristina Leahu ne-a vorbit despre experiența sa din copilărie, atunci când părinții ei au plecat în străinătate lăsând-o cu bunica. Anume din perspectiva de copil, dar și de adult migrant, Cristina împărtășește câteva gânduri care ar fi de folos părinților care intenționează să plece. Astfel, procesul de separare temporară în familie poate fi mai ușor de înțeles și de depășit.
„Nu este vorba de cine e vinovat sau nu, cine e bun sau rău. Cum procedăm când avem situații de acest fel? Ce vorbim cu copilul înainte de plecare? Noi am fost primele generații de copii cu părinți migranți. Credeți-mă că traumele acelor separări încă există și necesită lucrate. Dacă cineva crede că un copil nu prea înțelege – comite o eroare gravă. Cu copilul se vorbește clar, cu cuvinte exacte, cu date și ore la care vă vedeți sau auziți. Spuneți motivul real pentru care plecați: „Nu avem bani cu care să plătim cheltuiala x” în loc de fraza „Mergem ca să avem o viață mai bună”. Pentru copil viața cea mai bună este cu mama și tata. Palatele și bonele niciodată nu au putut înlocui iubirea de părinți”, povestește Cristina Leahu.
La sfârșitul anului trecut, de Ziua Internațională a Migranților, la Chișinău a fost lansată campania „Migrația femeilor merită văzută cu alți ochi”, de către UN Women (Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitate de Gen și Abilitarea Femeilor). Organizatorii și-au propus să susțină femeile care se implică în dezvoltarea și bunăstarea țării, combătând stereotipurile care se crează în jurul acestora.