Republica Moldova se întoarce la legea pumnului

„De-ar fi voia mea, aș împușca toți medicii și profesorii din țara asta!”. Afirmația am auzit-o cu urechile mele din gura unui concetățean de-al nostru, tânăr și sănătos, zilele astea. În opinia lui, medicii trebuie împușcați pentru că nu mișcă un deget până nu le dai măcar ceva. Profesorii nu merită să trăiască din considerente asemănătoare – „nu-i chip să-ți găsească un loc la buget până nu le propui un trei-patru sute de euro”. Problema mea a fost că așa și nu am reușit să-l conving că există și excepții, multe excepții frumoase. Și că vina, în situațiile de acest fel, este a noastră, a tuturor, inclusiv a celor obișnuiți să dea mită.

Moldoveanul de rând nu mai crede astăzi decât în legea pumnului, a instinctelor primare. Exact ca în epoca de piatră, când stând față în față cu mamutul sau lupul, omul trebuia să aleagă între a ataca sau a fugi. Același lucru îl facem și azi, ne luăm la pumni să ne facem dreptate – sau emigrăm. Și nu avem niciun drept să-i judecăm pe acești agresori, or ei sunt produsul modelelor de management promovate la nivel național.

În Republica Moldova e un lucru firesc să-ți protejezi și să-ți extinzi businessul băgându-ți la pușcărie concurenții, în văzul tuturor. În Republica Moldova e un lucru firesc să mori într-un accident rutier sau intoxicându-te cu monoxid de carbon în propria casă, tocmai atunci când figurezi ca martor într-un dosar penal foarte important. În Republica Moldova e un lucru firesc să omori, să furi, să snopești în bătaie și să-ți păstrezi fotoliul călduț de șef, ministru sau procuror. În Republica Moldova e un lucru firesc să faci o carieră politică fulminantă, pornind de la trafic de ființe umane și droguri.

Legea junglei ne ghidează orice decizie pe care o luăm. Alegătorul votează în continuare cu cel mai puternic, cel care oricum va câștiga și de la care ar fi bine să nu ia la moacă atunci când va veni la putere. Iar mass-media îi oferă în acest sens propriul exemplu, renunțând cu chef la rolul de „câine de pază al democrației”. În junglă, felinelor le e mult mai ușor să supraviețuiască. Din acest motiv, piața mass-media din Republica Moldova se împânzește și ea cu exemplare celebre de „câini pisiciformi”, mutanți prietenoși liderului principal. Nu se mai latră a pericol. Se miaună în unison și nu prea tare, rezonând cu răgetul principalei feline din jungla moldovenească. Iar dacă vreun cățel de școală veche îndrăznește să bată a pericol, i se deschide dosar, i se amenință familia, i se taie coada, la urma urmei.

Unul dintre argumentele pe care le invocă oamenii din staful trustului GMG, atunci când îi întrebi de ce servesc conștient acest sistem opresiv, este că legea junglei a existat dintotdeauna și că puterea politică s-a menținut mereu pe seama oligarhilor. Este adevărat. Cu o singură remarcă: dacă în păturile de jos ale junglei, maimuțele încep să se omoare între ele și nu mai sunt preocupate să facă front comun împotriva ghepardului, de pildă, înseamnă că lucrurile încep să iasă de sub control și că „razboarele leilor” în văzul tuturor au ajuns prea departe.