„De-ar fi voia mea, aș împușca toți medicii și profesorii din țara asta!”. Afirmația am auzit-o cu urechile mele din gura unui concetățean de-al nostru, tânăr și sănătos, zilele astea. În opinia lui, medicii trebuie împușcați pentru că nu mișcă un deget până nu le dai măcar ceva. Profesorii nu merită să trăiască din considerente asemănătoare – „nu-i chip să-ți găsească un loc la buget până nu le propui un trei-patru sute de euro”. Problema mea a fost că așa și nu am reușit să-l conving că există și excepții, multe excepții frumoase. Și că vina, în situațiile de acest fel, este a noastră, a tuturor, inclusiv a celor obișnuiți să dea mită.
Ana Trifan
Căderea liberă a Partidului Liberal sau una dintre legile manipulării opiniei publice
Săptămâna aceasta a început cu sunete de trâmbițe. Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal, a anunțat despre inițierea procedurii de colectare a celor 34 de semnături necesare pentru înregistrarea inițiativei de demitere a președintelui Republicii Moldova. Temeiul e cât se poate de limpede – noul șef al statului a comis un act neconstituțional, felicitându-l pe Vadim Krasnoselski cu ocazia victoriei în așa-zisele alegeri prezidențiale din stânga Nistrului. Adevăratul motiv al acestei inițiative, declanșate la 12 zile după actul ilegal invocat de liderul PL, se ascunde undeva sub politica de vitrină. Dar s-o luăm de la capăt.
Dați-le licențe de avocat deputaților, dacă pentru asta au venit în Parlament
Undeva, într-o lume paralelă, cei mai bravi, mai curajoși și mai bine intenționați feciori ai neamului se lansează în politică. În versiunea lui perfectă, funcționarul public, politicianul este o persoană cât se poate de împlinită.
Președintele Igor Dodon – poliglot, erudit și creștin smerit
Un discurs deliberativ manipulatoriu, scris cu gândul la publicul-țintă – simpatizanții noului președinte -, dar total străin, confuz, ba chiar agresiv pentru criticii lui Igor Dodon. Așa am identificat primul demers retoric oficial al noului președinte al Republicii Moldova din timpul procedurii de învestire în această funcție.
Vrăjeli prezidențiale de Sfântul Andrei
În seara din ajun, fetelor mari li se arătaseră în vis ursiții, iar de Sfântul Andrei, pe lună plină și aproape simbolic, Curtea Constituțională a validat mandatul lui Igor Dodon, ales în funcția de președinte al Republicii Moldova în data de 13 noiembrie.
Mâncarea stricată pentru copii este crimă. De ce au așteptat procurorii 8 luni?
Citesc din stenogramele publicate ieri de Centrul Național Anticorupție. Viermi în pește, fileu stricat, miș-mașuri pentru a câștiga 50 de bani în plus la un kilogram de mere ”pătate”, din care se face compot în grădinițe.
Ultimul cuvânt l-a avut Moș Gerilă
Ce bine e că această campanie se termină astăzi! Nu doar cetățenii sunt obosiți și sătui până peste urechi de polemici politice. Ieri seara am văzut urme de epuizare și pe fețele prezidențiabililor. Adevărul e că în aproape patru ore de dezbateri (la Moldova 1 și Pro TV) n-am aflat nimic nou despre platformele electorale ale contracandidaților, viziunile lor geopolitice sau strategiile de soluționare a problemelor stringente cu care se confruntă Republica Moldova.
Fiodor Ivanovici, capra Luminița și gura lumii
Mulți jurnaliști cu experiență sunt de părere că o campanie electorală mai murdară și mai agresivă nu a existat în toți cei 25 de ani de existență a Republicii Moldova. Și au dreptate. Noțiunea de ”PR negru” ar putea fi redefinită acum în baza studiilor de caz din această campanie electorală, unde pare că scopul scuză până și cele mai josnice mijloace.
Maia Sandu versus Igor Dodon: o remiză cu gust amar
După atâtea confruntări evitate în preajma turului întâi de scrutin prezidențial, Maia Sandu și Igor Dodon s-au întâlnit, în sfârșit, în platoul PRO TV. Părea că o dezbatere directă va pune punctele pe ”i”, dar n-a fost să fie, am asistat la o ceartă publică a orbului cu surdul.
„Sărbătoarea Țapului” are și o versiune moldovenească?
Am înțeles din primele 10 pagini că Sărbătoarea Țapului de Mario Vargas Llosa este și despre Republica Moldova. Acțiunea romanului, bazat pe fapte reale, se petrece în 1961, în Republica Dominicană. Este vorba despre ultimul an din viața dictatorului dominican Rafael Trujillo, unul dintre cei mai cruzi tirani din toate timpurile, care s-a menținut la putere timp de 31 de ani.