Evenimentele de la Chișinău din 2009 au fost numite ”revoluția Twitter” în ideea că evenimentele au fost coordonate prin intermediul rețelelor sociale – în realitate a fost vorba de o mobilizare în mare parte clasică, rețelele sociale din mediul virtual au jucat un rol secundar.
Forța mobilizării prin intermediul rețelelor sociale a devenit evidentă cu prilejul protestelor de la Moscova din 2011-2012 – de aici a rezultat și controlul extrem de strict al internetului în Rusia, o evoluție care merită un comentariu separat. Revoltele din lumea arabă, Maidanul ucrainean au folosit și ele forța rețelelor sociale, la fel ca orice alte proteste din lume. Însă protestele recente din București se diferențiază fundamental de toate celelalte manifestări populare din secolul al XXI-lea: nu există lideri, pentru prima oară nu există un centru de coordonare care să fie închis și să ducă la suspendarea protestelor, nu există un partener de eventuală negociere. Evoluția în această direcție din Rusia a fost întreruptă prin exercitarea unui control strict al statului asupra rețelelor sociale.
Protestele din Chișinău au beneficiat și ele de rețelele sociale – însă de la bun început au fost sub controlul unui centru de comandă care a monopolizat mesajele și direcțiile de acțiune. Deși au beneficiat de sprijinul mai multor posturi de televiziune, protestele din Chișinău nu au avut aceeași priză la public. Nu doar răspândirea mai redusă a rețelelor sociale virtuale în rândurile populației din Republica Moldova și-a spus cuvântul (dincolo de faptul că rețelele sociale ruse sunt mult mai populare în dauna Facebook) ci și faptul că mesajul protestelor nu a fost convingător. Blogosfera din Republica Moldova are o influență redusă din mai multe motive (majoritatea blogurilor evită temele social-politice, iar cele care le abordează sunt atât de evident partizane încât își pierd credibilitatea). În momentul în care s-au multiplicat centrele de comandă ale protestelor din Chișinău și a devenit evidentă agenda lor politică în beneficiul propriu – atunci s-au spulberat și ultimele umbre de susținere masivă.
Ministrul de Interne de la București a rămas într-un blocaj al gândirii din secolul anterior: a încercat să identifice centrul de comandă al protestelor – fără să-și dea seama că există sute de mii de noduri de comunicare prin intermediul Facebook (chiar a existat la un moment dat temerea că se va încerca blocarea Facebook în România). Încercarea de deturnare a protestelor pașnice a fost rapid demontată, tocmai pentru că a fost imediat evidentă încercarea de manipulare. Un alt element al protestelor din București care merită subliniat: lipsa de influență a televiziunilor. Protestele au mers înainte în ciuda faptului că majoritatea televiziunilor au fost în cel mai bun caz neutre, dacă nu adversare directe ale manifestațiilor. Evoluția aceasta nu are cum să rămână fără urmări și în scurtă vreme vom asiste la efecte vizibile.
Organizatorii protestelor din Chișinău par să nu își înțeleagă eșecul: au avut toate ingredientele rețetei, organizare și finanțare, sprijin mediatic și centru de comandă, activiști permanenți și imaginație. De ce le-a scăpat printre degete victoria? Răspunsul este simplu: le-a lipsit ideea care să mobilizeze toate segmentele populației, o idee-principiu care să reflecte dorințele și aspirațiile majorității cetățenilor. Prin transformarea în partid politic protestul de la Chișinău a devenit un actor în jocul politic clasic – exact ceea ce nu și-au dorit cetățenii, ideea inițială era de reformare a clasei politice pe baza unor principii, nu nașterea unui nou partid. La București protestele au speriat toate partidele și nu există un centru care să capitalizeze politic forța protestelor.
Si la noi, si-n Romania au inceput protestele contra unovr actiuni concrete intreprinse de sefii protestatarilor, iar apoi a trecut incet in protest contra guvernarii. Cand o sa inteleaga si Romanii ca sunt si ei folositi in interese politice, o sa-l trimita-n ma-sa pe Iohannis.
în RO protestele au fost sincere și împotriva unei cauze reale, la Chișinău situația e diferită, aici este Năstase, Usatîi, Dodon care au bani dar nau putere, lucru posibil de compensat prin proteste, calea directă spre Guvern și Parlament.
La Bucuresti lumea a iesit din proprie initiativa, nu ca la noi, unde lumea iese manipulata de opozitie si nici macar nu stie pentru ce protesteaza.
Acolo sunt peste 300 000 de oameni intr-o singura piata, dar nimeni nu distruge cladirile statului, nimeni nu striga ca sa darime cordoanele de politie asa cum facea Nastase si desigur nu-i nici un Nastase care sa spuna ca nu poate controla 500 de oameni.
În primul rând la București protestele n-au fost declanșate artificial de niște șarlatani politice pentru a-și forma partide politice.
La Chișinău protestele au fost inițiate doar cu scopul ca Năstase, finul penalului Victor Țopa să-și facă partid politic. Simplu.
Proteste decentralizate, bani decentralizati, le place sau nu dar aceasta este directia.