Dacă mama este pentru copil cea care îi satisface nevoile primare ale vieții, îi oferă căldură, calm și liniște, tatăl trebuie să fie factorul de siguranță în familie și cel care o sprijină pe mamă. În familia Negură din raionul Orhei, tatăl este acum și pe post de mamă. Din cauza sărăciei, mama a fost nevoită să ia calea spre o țară unde să muncească și să asigure cu tot strictul necesar familia.
Au fugit la o stână
Șase frați care se hrănesc acum dintr-o cratiță și care țin unul la altul ca ochii din cap au fost cândva străini. Trei sunt copiii biologici ai mamei și doi – ai tatălui. Soarta le-a împerecheat părinții, ambii fiind divorțați și care creșteau de unii singuri cele șase perechi de ochișori. „Am avut o viață foarte grea cu soțul meu. Mă bătea des și mă alunga de acasă cu copiii, eu fiind originară din alt sat. Locuiam la soacra mea și evident că nu aveam puterea cuvântului în acea casă. Nu aveam nici cui să mă plâng”, îți amintește Nadejda.
Nu a mai rezistat violenței din familie și, într-o bună zi, și-a luat cei trei copiii și a fugit de acasă. Nu știa unde să se ducă. A luat-o pe dealuri până au ajuns la o stână, la nea Constantin, care era cioban. „Este omul care m-a ajutat să fug departe de scandal și violență. Dacă nu făceam atunci acel pas, cred că aveam de suferit și mai mult. După ce am plecat de acasă, și copiii au început parcă să fie alții. Mult mai liberi și fără frică. Mi-a fost foarte greu, dr nu regret nicio clipă”, ne mai spune femeia.
Părăsiți de mamă și de tată
Familia lui nea Constantin a fost cea care a adăpostit-o pe ea și pe copii. Și pentru că nu avea bani din ce să se întrețină, femeia a fost nevoită să meargă la muncă peste hotarele țării, iar micuții au rămas în grija lui nea Constantin și a mătușii Maria. „Așa au locuit aproape doi ani. Munceam în Italia și le trimiteam bani de cheltuială. Copiii mergeau la școala din sat. Între timp, am divorțat. Nici până în ziua de azi tatăl copiilor nu s-a mai interesat de soarta lor”, adaugă femeia.
Părăsiți de mamă au fost și cei trei copii ai lui Mihai. Aceasta a plecat la muncă în Federația Rusă și nu s-a mai întors. Mai târziu, bărbatul a aflat că ea locuiește în concubinaj cu alți bărbați. „Mi-a fost milă doar de copiii, pentru că eu le ofer tot ce au nevoie, dar dragostea de mamă nu le-o pot oferi. Nici când era acasă nu pot să spun că a fost o mamă foarte grijulie. Mereu trebuia s-o găsesc pe la tot felul de prietene, chiar și pe la alți bărbați. Am închis ochii la toate de dragul copiilor. Când a decis să plece la muncă în Rusia i-am permis, mă gândeam că poate se va liniști, dar nu a fost să fie. Ea a plecat cu totul. Mai sună din când în când copiii, dar nu se implică în educarea lor”, ne spune bărbatul.
Necazul care i-a unit
Așa a vrut soarta ca cei doi părinți să se întâlnească. Nadejda venise în vizită la sora ei, care locuia într-un sat cu Mihai, bărbatul fiind prieten cu soțul surorii. „Pe noi necazul ne-a unit, dar nu ne-a speriat. Nu ne-a speriat nici faptul că avem în spate șase copiii care trebuie îndrumați și puși la cale. Acum avem un singur scop, să creștem și să ajutăm acești copiii”, ne spune femeia.
A împrumutat bani și și-a procurat o căsuță mică în sat, una a ei și din care nimeni să nu o poată alunga vreodată. „Am suferit foarte multă că nu aveam casa mea. Când am trecut cu traiul aici în sat, am împrumutat bani și mi-am cumpărat această căscioară mică, bătrânească, dar una care să fie doar a mea. Trebuia să întorc și datoriile, să fac și reparație în ea, pentru că demult nu a trăit nimeni acolo și era cam fisurată, dar mă bucur că am cuibul meu”, susține Nadejda.
Cel mai mult îi duc dorul mamei
Necazul i-a unit și tot necazul i-a separat, ce e drept temporar. Neajunsul din familie a făcut-o pe Nadejda să meargă din nou la muncă în Italia. Acum, de cei șase copiii are grijă Mihai. Doi sunt studenți la Chișinău, iar patru locuiesc cu el. Se descurcă cum pot, dar sunt împliniți, cu toate neajunsurile pe care le au. „Ne este greu, dar nu ne plângem. Cel mai mult îi ducem dorul mamei, pe care nu am văzut-o de mai bine de un an. Nu-și permite să vină des acasă, pentru că avem nevoie și de bani ca să ne întreținem, și contracte pentru studii de plătit, și pentru chirie. Și tata se descurcă aici cum poate. Nu are un serviciu în sat, pentru că știți că în sate nu prea ai un loc de muncă, dar are drujbă și merge și taie lemne la oameni. Ne descurcăm încetişor, deşi este foarte greu”, ne spune mezinul familiei, Adrian.
I-am găsit în febra pregătirilor pentru Sărbătoarea Învierii. Ajutată de o vecină, gospodina familiei, Marina a copt cozonac, a vopsit ouă, iar cei mai mici trebăluiau prin ogradă. „Vom sărbători Paştele în acest an fără mama. Este trist, dar ne rugăm să fie sănătoasă și să ajungă la vară acasă, că așa ne-a promis”, conchide Adrian.