Secțiile de poliție din Republica Moldova sunt niște cuibare unde se nasc și se perpetuează cele mai inumane forme de violență. Fenomenul este cu atât mai îngrijorător cu cât cei considerați oamenii legii o încalcă cel mai des și nu sunt pedepsiți pentru abaterile lor. În 2016, de exemplu, din 11 polițiști învinuiți de violență și tratamente inumane, doar doi au fost condamnați la închisoare cu executare. Astfel, țara noastră pierde cazuri la CEDO pe bandă rulantă și este obligată să le ofere cetățenilor săi maltratați despăgubiri de zeci de mii de euro.
Cazul lui Vitalie Colibaba este grăitor în acest sens. Bărbatul a fost reținut pe 21 aprilie 2006 pe când avea 28 de ani fiind acuzat de agresarea unui poliţist. În următoarele zile Colibaba a fost torturat de poliţistul I.M. şi de alţi doi poliţişti cu scopul de a-l forţa să-şi recunoască vina. Potrivit hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) câțiva ani mai târziu, bărbatului i-au fost legate mâinile şi picioarele împreună la spate, iar sub braţe i s-a pus o bară de metal. Bara de metal a fost plasată pe două scaune, corpul său rămânând suspendat mai mult de 40 de minute. Pentru ca să nu-i rămână urmele funiei, mâinile sale au fost acoperite cu cârpe, iar pentru a nu-i fi auzite țipetele, polițiștii au pus muzică la un volum sporit.
Un caz răsunător
Bărbatul a fost lovit în cap și maltratat verbal şi psihic. În aceeaşi zi, după ce a fost dus înapoi în celulă, reținutul a încercat să se sinucidă tăindu-şi venele. Ulterior a fost transportat la spital și s-a întâlnit cu avocatul său căruia i-a mărturisit că a fost torturat. Pentru că a vorbit, în aceeași seară a fost din nou bătut de polițiști. Ca urmare a plângerilor avocatului lui Vitalie Colibaba, organizația Amnesty International a pus la cale o acţiune în susţinerea acestuia făcând un apel către persoanele din întreaga lume să scrie Procurorului General al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ambasadelor Republicii Moldova din ţările lor, solicitându-le să întreprindă măsuri. Ca urmare a acţiunii Amnesty International, autorităţile Republicii Moldova au primit 27 de scrisori din diferite ţări, iar cauza lui Colibaba a fost larg mediatizată. În mai 2016, acesta a fost eliberat din detenţie și a solicitat imediat asistenţă medicală la Centrul de reabilitare a victimelor torturii „Memoria” din Chișinău. Acolo a fost diagnosticat cu mai multe traume cranio-cerebrale, otită posttraumatică şi surditate.
Cazul lui Vitalie Colibaba a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar în urma procesului Curtea a hotărât că Republica Moldova trebuie să-i acorde reclamantului 14.000 de euro în calitate de prejudiciu moral și 2.500 de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Cum vor autoritățile să reeduce polițiștii
În strategia de dezvoltare a poliției pentru anii 2016-2020 se prevede crearea unui „serviciu de poliție profesionist, eficient, neutru din punct de vedere politic care exercite atribuțiile sale în interesul cetățeanului și al comunității, asigurând respectarea legii, a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Totodată, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a publicat recent Planul de acțiuni privind reducerea relelor tratamente, abuzului și discriminării față de persoanele aflate în custodia Poliției pentru anii 2017-2020. Deocamdată acesta se află la stadiul de proiect al unei Hotărâri de Guvern și a fost publicat pe pagina particip.gov.md acolo unde sunt așteptate propunerile şi opiniile autorităţilor interesate.
În document se precizează că statutul persoanei reținute de polițiști nu este reglementată în mod clar. Practic, polițiștii nu știu ce să facă cu infractorii reținuți, pentru că actualul regulament conține prevederi vagi în domeniul reținerii și executării arestului preventiv, în special în partea ce se referă la escortarea persoanelor arestate din izolatoarele de anchetă penală în izolatoarele de detenție provizorie. Astfel, MAI își propune să elaboreze, după caz, proiecte legislative sau normative pentru stabilirea statutului persoanei reținute. De asemenea, se prevede elaborarea nomenclatorului de proceduri necesare în domeniul reținerii și escortării persoanelor deținute și a unui manual de proceduri astfel încât polițiștii să cunoască exact ce au de făcut în momentul reținerii, deținerii și escortării persoanelor deținute.
Polițiștii nu sunt supravegheați
Personalul care asigură paza deținuților nu este supravegheat și nici locurile de detenție, ceea ce sporește gradul de violență al polițiștilor, dar și al persoanelor reținute. Pe lângă această problemă, izolatoarele de detenție provizorie din cadrul Poliției au acees limitat sau nu au deloc acces la lumină naturală. Iluminarea artificială este slabă, condițiile de igienă sunt precare, ventilația este necorespunzătoare, iar saltele sunt murdare. În plus, persoanele deținute nu au posibilitatea să iasă în aer liber și nici să se discute între patru ochi cu avocații.
Astfel, în Planul de acțiuni al MAI se prevede și instituirea, la nivelul Poliției, a unei structuri specializate cu atribuții privind coordonarea activităților de pază, supraveghere și escortă a infractorilor reținuți. Reconstrucția și amenajarea izolatoarelor de detenție provizorie, amenajarea celulelor din cadrul unităților Poliției, dezvoltarea sistemului de telefonie în cadrul subdiviziunilor poliției pentru asigurarea dreptului la informare a rudelor sau altei persoane despre locul deținerii persoanelor reprezintă alte planuri ale autorităților.
Se mai dorește amenajarea în incinta izolatoarelor de detenție provizorie a camerelor de audiere a persoanelor, dotarea acestor spații cu echipamente de înregistrare audio și video, dar și amenajarea unor spații private pentru discuțiile confidențiale între persoanele reținute și avocații acestora.
Hrănit cu forța în penitenciar
Un alt exemplu care dovedește modul vicios în care funcționează sistemul penitenciar în Republica Moldova și care a ajuns la CEDO este cauza Ciorap contra Moldovei. Tudor Ciorap a fost reținut în anul 2000 și apoi transferat la Închisoarea nr. 3 care a devenit ulterior Penitenciarul nr. 13 din Chişinău.
Potrivit reclamantului, condiţiile de detenţie erau inumane. Acesta a povestit că 2-3 deținuți aveau la dispoziție un spațiu de doi metri pătrați, iar deţinuţii cu boli infecţioase precum tuberculoză erau ţinuţi împreună cu cei sănătoși. Prezenţa insectelor parazitare, lipsa ventilaţiei corespunzătoare şi a accesului la lumina naturală, condiţiile sanitare rudimentare și sunetul puternic al radioului care funcționa între orele 07.00 şi 22.00 reprezintă mediul în care trăiesc deținuții.
Tudor Ciorap a început o grevă a foamei în semn de protest pentru că i s-ar fi încălcat drepturile. Deoarece niciun procuror nu a venit să discute cu el despre pretinsele încălcări, acesta şi-a tăiat venele şi şi-a dat foc. Acesta a mai dezvăluit că personalul închisorii îl hrănea cu forța introducându-i în stomac un tub prin care se scurgea mâncare lichidă. Cazul lui Tudor Ciorap a ajuns la CEDO, iar în anul 2007 judecătorii au hotărât că Republica Moldova este vinovată de tratamentul inuman și degradant la care a fost supus bărbatul și că trebuie să-i plătească acestuia despăgubiri morale în valoare de 20.000 de euro.
De altfel, Republica Moldova pierde cazuri pe bandă rulantă la CEDO pe motiv că își supune cetățenii la rele tratamente. Potrivit ultimului raport de activitate al Curții Europene a Drepturilor Omului, în 2016, judecătorii europeni au constatat 31 de violări ale Convenției Drepturilor Omului dintre care 23 se referă la interzicerea torturii și dreptul la un proces echitabil. În total, anul trecut, Moldova a fost obligată să plătească peste 100.000 de euro drept despăgubiri morale.
Polițiști condamnați pentru tortură
Autoritățile recunosc că angajații Poliției utilizează forța în mod excesiv în timpul reținerii infractorilor și aflarea acestora în detenție provizorie. Adesea, se înregistrează cazuri de maltratare psihologică și fizică a persoanelor reținute. Totodată, acestea nu primesc întotdeauna informații cu privire la drepturile lor de bază atunci când sunt reținuți. În plus, examinarea medicală a persoanelor deținute este în multe cazuri superficială, iar în unele cazuri cu o întârziere de 2-3 zile. De altfel, sistemul medical în sistemul de detenție provizorie din cadrul Poliției funcționează în mod defectuos. Autoritățile vor să elaboreze un concept de atragere și menținere a personalului medical în sistem și mai ales să reducă influența polițiștilor asupra medicilor și asistenților medicali.
În Republica Moldova toate infracțiunile de tortură sunt investigate de procurori. Chiar dacă anual sunt adresate Procuraturii peste 600 de plângeri în legătură cu fapte de tortură și rele tratamente, urmărirea penală este pornită în aproximativ 20% dintre cazuri. În 2016, au fost pronunțate cinci sentințe în privința a 11 polițiști, dintre care doar două sentințe de condamnare la închisoare cu executare.
Tortura în Republica Moldova, o normalitate
Potrivit asociației Promo-Lex, infracțiunile de tortură sunt în continuare examinate ineficient de organele de drept din Republica Moldova. Termenele de examinare sunt excesiv de mari, iar torționarii primesc pedepse minime. „Interzicerea torturii și tratamentelor inumane sau degradante reprezintă unul din drepturile absolute, garantate de convențiile și tratatele internaționale, care nu poate fi încălcat niciodată, sub nici o formă, indiferent de justificare. Cu regret, autoritățile din Moldova încă întâmpină dificultăți în investigarea și sancționarea a astfel de cazuri, deși Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în repetate rânduri, a condamnat Moldova pe cauze similare. Urmărirea penală ineficientă, termenele excesive de examinare și sancțiunile mici reprezintă aspectele de bază la care autoritățile rămân restante. O altă problemă mare este reabilitarea părții vătămate și asigurarea unei satisfacții echitabile”, afirmă Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-Lex.
Ce înseamnă rele tratamente
Potrivit literaturii de specialitate nu orice tratament, comportament sau element violent, neplăcut, imoral, ofensator sau jignitor se califică drept manifestări ale relelor tratamente. Pentru ca anumite acțiuni să intre în categoria „relelor tratamente”, acestea trebuie să depăşească un anumit nivel minim de severitate. Cei mai mulți deținuți din Republica Moldova se plâng de accesul limitat la aer proaspăt și lumina zilei. Celulele au câte un bloc sanitar care constituie un veritabil focar de infecție. De regulă, apa este asigurată printr-un robinet fără chiuvetă care este comasat cu veceul. Anume din acest robinet, situat nemijlocit deasupra veceului, deținuții iau apă pentru băut, aici își fac toaleta și spală, și tot în acest loc își satisfac necesitățile fiziologice. Potrivit unui raport publicat de Promo-Lex în aprilie 2017, în Penitenciarul nr. 13 deținuții au voie să se plimbe afară o oră pe zi și fac baie o singură dată în săptămână.
Ceva ani in urma cred ca asta ar mai fi fost posibil, in prezent insa nimeni nu mai face asa potlogarii, acum una doua si toti dau la CEDO si apoi staul trebuie sa plateasca, iar politistii care incalca ulterior nu doar sunt eliberati dar mai pot primi si pedepse dure.
Jizdan a promis ca MAI si politia vor trece printr-un sistem de reformare. Deci speram ca aceste cazuri sa ramana in trecut si sa nu se mai repete. Oamenii sunt oameni chiar daca au incalcat legea.
Situatia s-a schimbat foarte mult, eu am avut posibilitatea sa fiu martor la o discutie intre politisti. „daca inainte puteai sa ii f*ti una sa inchida gura, acum ei toti au drepturi si nu il poti atinge”
Presa o ia razna, desi ma intreb acum cind critica MAI-ul, de ce nu au batut alarma la cazul din 7 aprilie 2009? Il incomoda pe Filat care tinea piciorul pe MAI da?
articolul a intirziat cu 10 ani…lucrurile s-au schimbat radical dupa 2009