Școlile românești din sudul Basarabiei, pe cale de dispariție

Românii din regiunea Odesa se confruntă cu cele mai mari probleme legate de limbă și identitate din cauza divizării după criteriul etnic. Autoritățile de la Kiev au introdus „limba moldovenească” în toate școlile românești din sudul Basarabiei sau Bugeac, așa cum mai este cunoscută regiunea Odesa din Ucraina.

În localitățile din regiunea Odesa locuiesc 124.475 de cetățeni care vorbesc limba română, dintre care 700 s-au declarat români, iar restul moldoveni. Oamenilor le este frică și nu vor să creadă că într-o zi limba română se va pierde.

Comportamentul înjositor față de băștinași face ca părinții să caute modalități favorabile pentru copiii lor, pentru ca aceștia să se poată integra în societate și să găsească un serviciu profitabil. Autoritățile locale pun presiune pe familiile etnicilor români din zonă ca să renunțe la identitatea românească.

Românii din Odesa, pe cale de dispariție

Zinaida Pinteac este profesoară de biologie la școala din satul Staroselie (Frumușica Veche), raionul Sarata, și cunoaște foarte bine problemele părinților care sunt nevoiți să-și înscrie copilul la o școală cu predare în limba ucraineană. „Părinții își văd copiii peste 10 ani aranjați în Ucraina. Dacă copiii nu pot să se descurce din cauza necunoașterii limbii ucrainene, atunci le este greu. Părinții nu-și pot ajuta copiii, deoarece nu știu limba ucraineană, iar asta e o problemă dureroasă. Eu predau ore pentru clasele ucrainești și românești. Problema limbii începe în clasa a 5-a, când elevii nu cunosc nici jumătate din cuvinte la obiectul Științele Naturii, iar în clasa a 6-a apare Botanica, Fizica, Matematica – școlarii rămân în urmă cu terminologia în ucraineană. Ar fi bine ca programul de studiu să fie în limba maternă și studierea profundă a limbii ucrainene să aibă loc în paralel. Astfel, elevii cunosc bine materia și vorbesc în limba ucraineană. Asta special nu se face în Ucraina, deoarece vor să se rupă odată răbdarea părinților și să-și dea copilul în clasă ucraineană”, spune Zinaida Pinteac, fostă directoare a școlii din Staroselie.

---

CITIȚI ȘI: Limba moldovenească – o invenție politică, ce va dispărea din Ucraina

---

Represiunile au început în anul 1993 atunci când școlile cu predare în limba română au fost nevoite să deschidă clase cu predare în limba rusă. Prima școala cu clasă rusă a fost deschisă în satul Staroselie (Frumușica Veche) din raionul Sarata. A doua etapă de deznaționalizare a populației a început cu introducerea limbii ucrainene ca limbă de predare. „A existat o perioadă în școală, când aveam clase românești, rusești și ucrainești. În prezent, în raionul Sarata avem trei școli mixte, unde învățământul este în limba ucraineană și limba moldovenească și o școală cu predare în limba moldovenească. În anul 1998 s-a trecut la limba moldovenească de predare. Până la semnarea protocolului de bună vecinătate cu România din 1997 toate școlile naționale oficial studiau în limba română. După 1997 a fost introdusă în paranteză limba moldovenească – din partea Ministerului Învățământului ni se cere categoric să numim limba „moldovenească”. În prezent, avem o limbă artificială produsă la Odesa. Pentru noi toate manualele se fabrică la Odesa de către două persoane. Noi învățăm o limbă care nu se studiază la nicio facultate din lume. Statul ucrainean nu este interesat să ne unească cu moldovenii de la Cernăuți care studiază în limba română”, afirmă Pinteac.

Drama românilor din sudul Basarabiei

Preocupată de soarta românilor din zona Odesa, Zinaida Pinteac a făcut multe demersuri în legătură cu faptul că oamenii de acolo sunt divizați în moldoveni și români. Profesoara face parte din grupul mic al românilor din sudul Basarabiei, motiv pentru care încercările ei de a menține aprinsă flacăra românismului s-a soldat cu amenințări și judecăți din partea securiștilor ucraineni. „Eu fac parte din lista celor 724 de cetățeni care s-au identificat români. Noi suntem moldovenii îndrăzneți care trăim astăzi în Odesa. Eu sunt parte componentă a celor peste 124.000 de cetățeni care trăim acolo. Eu nu pot deosebi moldovenii de români, deoarce suntem același popor. Dacă în secolul al XIX-lea s-au unit două principate pentru a forma o țară puternică atunci de ce noi trebuie să risipim acel stat mare? Cei care se identifică moldoveni au aparte limba lor molovenească – e un absurd. Moldovenii din Odesa au devenit sursă de bani pentru cei care produc cărțile moldovenești”, crede Pinteac.

Elevii din regiunea Cernăuți, Bucovina de nord și Ținutul Herța studiază în limba română, chiar dacă la Cernăuți sunt cetățeni care s-au autoidentificat moldoveni. „Situația românilor din Cernăuți este foarte bună, deoarece în școală nu este împărțirea aceasta în moldoveni și români, iar toți învață în limba română. De fapt, toate cărțile din țară au același conținut pentru toți, doar că pentru noi (cei din regiunea Odesa) se schimbă coperta în „limba moldovenească”. Românii din Cernăuți nu au așa probleme. Ei au centru cultural unde desfășoară conferințe, mese rotunde, manifestații etc. La noi numai vorbim că vrem să facem o adunare și vine președintele moldovenilor din Odesa să ne pună bețe-n roate. Am avut ziarul Luceafărul prin 1992, care a fost închis din lipsă de finanțare. Prezidentul i-a aceeași denumire și redeschide ziarul cu materiale împotriva românismului”, povestește indignată Pinteac.

Românul nu poate fi românizat

O comunitate destul de numeroasă, cu reviste și evenimente dedicate românilor din zona Basarabiei de sud, cele 18 sate în care se mai vorbește astăzi limba română par golite de orice spirit românesc. Deși oamenii sunt dezbinați de criteriul limbii și etniei, pe care le identifică fiecare diferit, aceștia se adună atunci când merg la biserică. Lăcașul de cult este singurul focar în care se mai păstrează limba română în Bugeac și primul ajutor al oamenilor. „Biserica nu a trecut încă la limba ucraineană. Lumea merge la biserică. Dacă introduc ucraineana în biserică atunci o să fie mare nenorocire”, crede Zinaida Pinteac.

Pinteac își amintește cum în anul 2000 „o femeie din Odesa” a încărcat într-un camion toate manualele și literatura artistică adusă din România. „Au fost duse la maculatură, dar în schimb nu am primit nimic. Limba moldovenească și gata, asta ni se sugera”. Astăzi, elevii scriu cu greu în limba română, dar mai ușor în limba rusă sau ucraineană, motiv pentru care pe viitor vor avea nevoie de cărți ucrainești, precizează dascălul. Profesorii păstrează românismul așa cum pot – organizează câte un eveniment cultural, primesc oaspeți din România care le aduc cărți în română, laptop-uri etc. Orice vizită e binevenită la școală, dar trebuie coordonată din timp, deoarece „orice pas este monitorizat de instanțele raionale și regionale”.

Bugeacul, uitat de autoritățile din Republica Moldova

Până acum nimeni nu s-a interesat de soarta moldovenilor din sudul Basarabiei. Referitor la problemele şcolilor, Zinaida Pinteac consideră că Ucraina ar fi mai deschisă să vorbească cu Moldova, decât cu România. „Este o frică. România ar pretinde la reîntoarcerea pământului. În cazul Moldovei nu este această frică. Pământurile nu au fost luate de la moldoveni, dar de la români. Nu am făcut demers pentru că nu am văzut interes din partea Moldovei. Ucraina își rezolvă problemele foarte repede. Nu știu de ce – poate au politicieni mai puternici, care știu să negocieze. Când Ucraina a avut nevoie de o bucățică de pământ pentru a construi un drum – Moldova repede i l-a oferit. Dar ar fi putut condiționa”, gândește Pinteac.

Dar ce poate face Chișinău? „Ce a făcut Romania poate face și Moldova. Cei din București organizează un concurs de eseuri pe tema „Identitatea românească în spațiul european”. Elevii au câștigat vreo șase tablete. Noi trimitem eseul prin internet, ei fac concursul și vin în regiune și aduc premiile. Ar putea fi niște concursuri de desene „Satul meu natal” sau poezie, astfel copilul e văzut și menționat. Cât de fericiți erau copiii că au primit tabletele și satul în general! Nu știu ce putere are Moldova. Toată vremea e țară săraca. Când aud cuvântul de sărac nici nu mi se deschide gura să zic ceva”, mărturiseşte Pinteac. De asemenea, ONG-urile şi oamenii cu spirit civic din România au strâns un lot de carte pentru toţi românii din Ucraina. Bineînţeles că oaspeţii din România nu au ocolit satul Frumuşica Veche, astăzi denumit de ucraineni în Staroselie.

Mai am un singur dor…

Numai cinci școli cu predare în limba română mai sunt în regiunea Odesa, iar în altele 13 școli cu greu se mai formează câteva clase de elevi români. În Ucraina are loc refoma teritorială care presupune comasarea instituțiilor de învățământ. În acest context, se vorbește că școala din Staroselie se va închide, chiar dacă are 235 de elevi, fiind cea mai numeroasă din zonă. „Numărul de elevi e mare comparativ cu satele din jur. Ucraina nicidecum nu vrea să ne recunoască ca centru adminsitrativ. Ne trimite să ne unim cu Nadejda care din cinci sate adună cu chiu cu vai 160 de elevi. Mai este un sat, Faraoani. Ei se gândesc – cum așa un sat moldovenesc să fie centru adminsitrativ? Vrem un cabinet amenajat cu tabla organică, cu tehnica necesară ca să vadă că școala din Staroselie e puternică. Eu așa văd ajutorul din partea Moldovei”, își încheie pledoaria Zinaida Pinteac despre situația greu de acceptat pentru un om care a luptat aprig pentru promovarea valorilor românești.