Meniu Închide

„Grădina Moldovei” are cel mai mic castravete din lume, dovlecelul Spaghetti și roșia pară

Cel mai mic castravete din lume are mărimea unei bobițe de strugure și crește în Republica Moldova. Cucamelonul, căci așa se numește acest mini-castravete, s-a adaptat bine la clima și solul din țara noastră, la fel ca dovleceii Luffa, roșiile Tomatillo și Wapsipinicon peach ori vinetele Slim Jim. Aceste rarități provin din Statele Unite ale Americii, Asia, America Latină sau Europa și sunt crescute cu răbdare și grijă inifinită în „Grădina Moldovei”, din satul Cigîrleni, raionul Ialoveni.

Roadă rară culeasă din „Grădina Moldovei”. FOTO: Sandu Tarlev

În Republica Moldova încolțesc, cresc și rodesc semințe vii demne de Cartea Recordurilor. Multe dintre acestea sunt pe cale de dispariție și sunt extrem de valoroase. Minunea se întâmplă într-o grădină de 2.000 de metri pătrați din satul Cigîrleni, raionul Ialoveni, acolo unde Mariana Șeremet vrăjește asupra semincioarelor și urmărește cum se adaptează acestea la solul și clima noastră. Tânăra este cea care a fondat „Grădina Moldovei”, o asociație non-guvernamentală care își propune să aducă în țară semințe vii rare și să le amintească agricultorilor că, pe un pământ atât de bogat precum al nostru, e păcat să ne limităm la creșterea soiurilor tradiționale de fructe și legume.

Dovlecelul burete, dovleceul spaghetti și dovlecelul de ceară

Dovlecelul Luffa mai este numit burete vegetal, provine din Africa și s-a adaptat perfect condițiilor din țara noastră. „Este un tip de dovlecel fibros. Atunci când este tânăr poate fi consumat crud, iar când se usucă acesta devine ca un burete și nu mai este agreabil la gust. Înainte de prima utilizare se opărește pentru a se înmuia și poate fi întrebuințat la bucătărie, pe post de burete pentru vase sau pentru un peeling al pielii. Apropo, se vinde la noi în farmacii și are un preț destul de mare”, explică Mariana, proprietara grădinii. Tânăra a acceptat să ne facă un tur al peticului de pământ unde rodesc cele mai deosebite sorturi de fructe și legume.

Dovlecelul Luffa sau burete vegetal. FOTO: Sandu Tarlev

Un alt soi de dovlecel care „ a prins” la solul nostru este dovlecelul de ceară, un produs indispensabil bucătăriei asiatice. Se remarcă prin faptul că suprafața sa este acoperită cu ceară, ceea ce îl face să reziste până la doi ani depozitat în beci. „Se mai numește dovlecel de iarnă. Asiaticii îl pregătesc la wok și îl pun și în supe. Carnea sa este foarte albă, are textură de ciupercă și un gust dulce asemenea unui pepene galben”, comentează Mariana.

Mariana Șeremet ne arată un dovlecel Spaghetti. FOTO: Sandu Tarlev

Un produs cu totul inedit din „Grădina Moldovei” este dovlecelul Spaghetti. Așa cum sugerează și denumirea sa, acesta reprezintă o alternativă mult mai sănătoasă și hrănitoare pentru pastele tradiționale. „Acest dovlecel se culege atunci când este foarte matur, pentru că anume atunci carnea lui se face fibroasă, iar la fierbere capătă un aspect și o textură de spaghetti. Mai pregătești un sos și iese ceva extraordinar!”, spune tânăra.

Castravete asiatic „Soo yoh Long”. FOTO: Sandu Tarlev

Peste 100 de soiuri de roșii

Majoritatea moldovenilor ar putea numi maxim două feluri de roșii: cherry sau roșiile roze care se găsesc în toate piețele și magazinele din țară. În „Grădina Moldovei” din satul Cigîrleni, însă, cresc cele mai diverse soiuri de tomate, de la roșia pară până la roșiile piersic. „Roșia care este numită pară albă sau poire blanche este una de colecție. Am primit semințele din Franța, acolo unde este pe cale de dispariție, deci este foarte, foarte rară. Semințele s-au dezvoltat destul de bine”, afirmă Mariana care culege două dintre aceste fructe mici și ne îndeamnă să gustăm. Sunt dulci și plăcute la gust, asemeni perelor.

Tomata de colecție originară din Franța numită Poire Blanche sau pară albă. FOTO: Sandu Tarlev

Wapsipinicon peach sau roșia piersic are o coajă groasă, este acoperită cu puf și rezistă perfect la perioadele de secetă mare. La fel de rezistent este și un sort de roșii din gama pomușoarelor. Se numesc Matt’s wilde cherry și sunt mai mici de un centimetru. „Au un gust extrem de dulce, rodesc în cantități mari și cred că în acest an le-am udat de vreo trei ori”, precizează Mariana care cunoaște pe de rost amplasarea fiecărui firicel de nisip din grădina ei.

Tomată târzie Wapsipinicon Peach din „Grădina Moldovei”. FOTO: Sandu Tarlev

Tomatillo este o altă specie din familia roșiilor care provine din America Latină și s-a adaptat în Republica Moldova. „Are un gust deosebit! O iubești sau n-o iubești. Am primit semințele de Tomatillo de la o bancă de semințe din Franța. Eu le pun în salate, dar și în miere! Au un conținut ridicat de antioxidanți”, precizează Mariana.

Mariana ne arată o roșie Tomatillo mov numită Purple de Milpa. FOTO: Sandu Tarlev

O altă varietate de roșii din categoria pomușoarelor este Tamarillo. „Semințele de Tamarillo sunt foarte rare la nivel mondial. Frunzele sunt asemănătoare cu cele de tutun, iar gustul este foarte intens, ușor amar. Nu se găsește la noi nicăieri, nici măcar în Europa. Semințele le-am adus din America. Cel mai deosebit este faptul că frunzele de Tamarillo conțin o substanță care ține la distanță bolile și instectele dăunătoare”, explică proprietara grădinii.

Tamarillo pitic. FOTO: Sandu Tarlev

„Green of Moldova”

„Green of Moldova” sau Verde de Moldova reprezintă un soi de roșii care, în mod paradoxal, provine din zona noastră, dar nu se mai cultivă demult aici. Mariana a regăsit semințe de Verde de Moldova tocmai în America. Le-a readus în țară și s-a convins că roșiile s-au reacomodat perfect la condițiile de aici. De altfel, semințele vii sunt speciale tocmai pentru faptul că au memorie. „Semințele vii sunt permanent în contact cu natura, nu sunt create sau crescute în laborator și apoi puse în sere. Acele semințe nu au memoria condițiilor meteorologice. În schimb, semințele vii cu care noi lucrăm păstrează memoria vremii din ceilalți ani și au capacitatea să se adapteze condițiilor meteorologice”, explică Mariana Șeremet.

Roșia numită Verde de Moldova. FOTO: Sandu Tarlev
Mariana Șeremet în grădina sa din satul Cigîrleni. FOTO: Sandu Tarlev

O altă caracteristică a semințelor vii este faptul că acestea sunt reproductibile. „Ceea ce găsim în laborator reprezintă hibrizi care fie nu vor face semințe, fie vor face semințe care vor degenera și va crește cu totul altceva”, spune fondatoarea ONG-ului „Grădina Moldovei”.

Cel mai mic castravete din lume

Poate cel mai extravagant produs din „Grădina Moldovei” este cucamelonul, considerat cel mai mic castravete din lume. Are mărimea unei bobițe de strugure, aspectul unui pepene roșu, gustul unui castravete și semințe destul de mari. „Să zicem că este un fel de castravete cherry. Am plantat răsadul cam prin luna aprilie. Rodește până când dă gerul. Rezistă la secetă, nu devine amar și există o infinitate de posibilități de întrebuințare în bucătărie. Poate fi pus în salate, servit ca aperitiv sau utilizat la prepararea unor bruschette”, sugerează Mariana.

Cel mai mic castravete din lume: Cucamelon. FOTO: Sandu Tarlev

Aproape de cel mai mic castravete din lume cresc niște vinete, de asemenea, mici. „Se numesc Slim Jim. Se mănâncă cu tot cu coajă și au un gust tandru”, precizează tânăra. Deocamdată, ceea ce crește Mariana e pentru consumul familiei. Ea și soțul său sunt primii care gustă din roadele grădinii. „Atunci când avem oaspeți, dar și în cadrul evenimentelor pe care le organizăm încercăm să oferim invitaților gustări din grădina noastră”, spune tânăra.

Tomata pomusoara mexicana „Matt’s Wild Cherry”. FOTO: Sandu Tarlev

Aceasta precizează că prioritatea sa este să testeze semințele și să vadă cum se adaptează în țara noastră. „Anul acesta am avut circa 100 de varietăți de tomate care fac față foarte bine condițiilor de aici. O dată ce vedem că un soi merită, multiplicăm semințele și le distribuim mai departe ca și alții să se bucure de ele, mai ales dacă sunt plante rezistente. Pe unele soiuri le-am udat doar de două-trei ori în această vară”, povestește femeia.

O grădină bogată cu investiții minime

Cele mai multe semințe care încolțesc în „Grădina Moldovei” sunt donate și ajung în țară de peste mări și țări. Mariana mărturisește că de multe ori primește exact două semincioare. Astfel, o sămânță minusculă cât un firicel de nisip care n-ar avea nicio valoare pentru unii, reprezintă o avere pentru această tânără. „Stau deasupra lor ca deasupra unor copilași ca să le păzesc, pentru că de acolo va rodi hrana noastră”, accentuează cu emoție Mariana.

Kiwano – castravete cu coarne sau castravete african. FOTO: Sandu Tarlev
Tomate în amestec. FOTO: Sandu Tarlev

Tânăra mărturisește că a creat „Grădina Moldovei” cu investiții minime, iar primul ajutor financiar l-a primit recent sub formă de grant de la Fundația Est-Europeană. „Foarte multe materiale din grădină sunt, de fapt, refolosite. De exemplu, pânzele cu care acopăr roada sunt perdelele vechi scoase din casă”, povestește tănăra. Aceasta precizează că toate legumele și fructele din grădina sa nu sunt stropite decât „cu picături de ploaie”.

Buchet de ardei iuți în amestec. FOTO: Sandu Tarlev

În grădina Marianei mai găsim arahide, năut negru, hrișcă, diferite pomușoare și neapărat buruieni. „Cineva va zice că nu-s gospodină și nu îngrijesc grădina, dar eu las o mare parte din buruieni neatinse, pentru că ele protejează răsadul și roada din grădină. În plus, neapărat am urzică în grădină, întrucât frunzele de urzici întăresc inumitatea plan și reprezintă un îngrășământ pentru sol”, explică tănăra.

Mariana Șeremet susține că moldovenii trebuie să conștientizeze că, având un pământ atât de bogat, ei pot cultiva o varietate enormă de produse. „Nu-i nevoie de efort suplimentar și nici de investiții mari. Ai luat un pachețel de semințe și le poți multiplica la infinit!”, afirmă fondatoarea asociației „Grădina Moldovei”.


Vă invităm să ne urmăriți pe Facebook și pe Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.