Tradițiile românești, pe de o parte, și careul pionierilor din epoca sovietică, pe de altă parte, au fost reanimate în stânga Nistrului. După 25 de ani, băștinașii din satul Târnauca, raionul Slobozia, vor să le arate turiștilor, dar și moldovenilor nostalgici, obiceiurile vechi. Acestea pot fi văzute la obiectivele turistice „Casa Karaman” și „Casa Baboi” din stânga Nistrului.
La deschiderea celor două case turistice am întâlnit oameni ospitalieri, simpli, credincioși și însetați de cultură. Am fost primiți cu muzică populară, iahnie de fasole la ceaun, năut la ceaun, murături, plăcinte moldovenești, copturi cu dulceață, ceai din plante naturale și chiseliță din vișine.
Am ajuns în satul Târnauca din raionul Slobozia aproape de ora prânzului, într-o zi frumoasă de octombrie. Asta după ce grănicerii transnistreni de la Tighina ne-au aprobat intrarea pe teritoriul regiunii separatiste pentru aproximativ 10 ore. Satul Târnauca se află între orașele Tighina și Tiraspol. Amplasat chiar pe malul râului Nistru, în timpul conflictului din anul 1992, în sat au avut loc împușcături.
Drumul spre trecut
Primul popas a fost la „Casa Karaman” unde gazdele ne-au așteptat cu porțile deschise și muzică populară. Chiar dacă zona este foarte rusificată, iar în sat locuiesc mai mulți ruși decât moldoveni, localnicii care stăteau în drum ne-au răspuns la salutul nostru în limba română. Fiind de pe drum, gazdele imediat ne-au invitat să bem câte un ceai de ierburi și să mâncăm copturi cu dulceață de vișine și cireșe pregătite special pentru oaspeți. Apoi familia Cazac, proprietara casei Karaman, ne-a prezentat bogăția moștenită de la străbunici. Trecem pe lângă un gard impletit din nuiele. „Gardul este confecționat de tatăl meu. Casa a fost a străbunelului Feodosie Karaman. Casa de vară are cuptor și beci, așa era primit pe la noi”, spune Victoria Cazac în timp ce ne prezenta casa.
Intrăm în „Casa Karaman” care are trei camere dintre care cea din mijloc este bucătăria de iarnă, unde pe timpuri bunica Eudochia Karaman pregătea bucatele tradiționale la plita pe lemne. Casa are o istorie de 100 de ani și păstrează autenticitatea perioadei din secolul XX. „Casa Karaman” este unică în satul Târnauca, deoarece păstrează obiectele arhaice, lucruri vechi confecționate manual și uneltele de muncă ale strămoșilor noștri. Covată, lopată, leasă, cociorvă, fuior, lămpi, covoare, broderii, prosoape și mobilier vechi – toate au fost păstrate și adunate de la familiile din comunitate cu scopul de a promova cultura și tradițiile străbune. „Casa aceasta a stat pustiită, a fost depozit, dar mi s-a luminat că noi pierdem ceva foarte scump. Trebuie să o reparăm pentru copiii noștri, pentru sat, să vină lumea să admire ce am putut strânge. Multe lucruri au fost aduse de consăteni”, afirmă Angela Cazac.
Casă din lut, paie, apă și balegă
Familia Cazac susține că pe viitor „Casa Karaman” va deveni cu centru social-cultural, unde tinerii din zonă vor învăța cum se coace pâinea, cum se fac plăcintele și conservele pentru iarnă, dar vor deprinde și meșteșugurile uitate în timp precum broderia, croșeta, împletitul din fire de lână etc. „Noi am început totul pe achipuite. Încercăm să facem ceva după cum vedeți. Suntem încă un „bebeluș”. Ce putem face ca să fie mai bine?”, întreabă Victoria Cazac.
Din casa mare, așa cum este numită la moldoveni camera unde se primesc oaspeții, am intrat în bucătăria de iarnă. Acolo am întâlnit-o pe mătușa Ludmila, pensionară din satul Târnauca. „Am oleacă de ani și țin minte toate aceste lucruri. Am reînoit-o. Am uns casa cu balegă de cal, acum nimeni nu mai unge așa ca noi. Suntem bucuroși că putem să le arătăm lumii. Pe plită, la noi așa se spune, avem cartofi scăzuți cu prăjeală. Aici a trăit o bunicuță care era harnică, veselă și mergea la biserică. Casa are 100 de ani. Pe timpul meu, în sat eram 900 de copii moldoveni și 300 de copii ruși, iar astăzi este invers: ruși sunt mulți, dar moldoveni dacă ar fi 100 de elevi. Cu anii am pierdut din cultura noastră”, povestește tanti Ludmila. Femeia a fost muncitoare la tipografia din Tiraspol.
Cultura ne unește
În curtea casei se aude muzica. Un grup din patru băieți interpretează, la fluier, o suită de melodii populare, iar un bărbat cântă la nai. La sărbătoare au venit musafiri de la Chișinău, Tighina și Tiraspol, dar și localnici din sat: de la oameni simpli, specialiști din turism, reprezentanți de la casa de cultură, profesori și până la preotul satului. Oamenii ascultau muzică, aplaudau și pălăvrăgeau în timp ce stăteau așezați pe scaunele improvizate din paie. „Asta e o renaștere a tradițiilor, deoarece tineretul e departe de așa ceva, iar multe obiceiuri se uită”, îmi spune Aliona Lupu, muncitoare la fabrica de încălțăminte din orașul Bender.
Biserica din satul Târnauca datează din anul 1798. „Lăcașul are hramul sfintei Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei. Slujbele se fac în limba rusă. La cererea oamenilor facem slujbe și în limba română. Cu părere de rău, spre rușinea mea, uităm graiul matern. Oamenii ca oamenii, ca peste tot, situația materială se răsfrânge și asupra spiritualității. Oamenii sunt săritori la nevoie, sunt gospodari. De 10 ani predăm religia în școli, iar asta e un mare plus pentru generația viitoare. La fiecare sărbătoare, mai puțin de 70 de copii la împărtășanie nu avem. Oamenii vin la biserică și de la Bender (Tighina), Parcani, Tiraspol etc”, vorbește părintele Vasile, originar din raionul Leova.
La ceaunul cu fasole
Deocamdată, „Casa Karaman” nu și-a pregătit ofertele pentru turiști. „Azi prezentăm casa. O să ne gândim la ce preț și ce oferim. Noi am început din proprie inițiativă, învățam, munceam, ne lăsau mâinele și iarăși din nou. Nu am avut susținere de la nimeni”, menționează Angela Cazac.
După prezentarea programului artistic, gazdele ne-au invitat să gustăm din bucatele tradiționale de la Târnauca. Cei care au participat la sărbătoare au fost serviți cu fasole la ceaun, năut la ceaun, cartofi scăzuți, plăcinte, castraveți murați și mai ales cu vin de casă și compot din fructe. Plăcintele, ceaunul cu năut și două vase cu cartofi au fost devorate în mai puțin de 15 minute. Asta deoarece totul era foarte gustos, natural și pregătit cu dragoste.
Moldova vintage
Sătui am pornit la drum spre cealaltă casă turistică din satul Târnauca. Este un sat frumos, cu oameni gospodari și case bine îngrijite. Străzile din sat poartă denumiri sovietice precum Lenina sau Gagarina. Majoritatea oamenilor sunt plecați la muncă în Rusia și mai puțini în Europa. Distanța dintre cele două case este de aproximativ un kilometru jumătate.
„Casa Baboi” este în stil sovietic și transmite entuziasmul anilor 70-90. Cei nostalgici după vremurile de cândva pot vedea cum trăiau moldovenii în perioada URSS. Familia Tolocenco, gazda pensiunii, au pregătit un careu solemn de acceptare în rândurile pionierilor, însoțit de dans, muzică și tobe. După careul pionieresc a urmat rugul pioneresc chiar în curtea casei. „Suntem bucuroși că ne-am implicat în programul de susținere a relațiilor dintre două neamuri. Până la măduva oaselor ne-a pătruns, iar după sfatul familiei, am decis să dăm casa pentru a vedea lumea cum trăim. Ne-am oprit la perioada sovietică, deoarece ne-am cunsocut pe băncile școlii, am format familia. În anul 1985 am construit casa. E făcută cu mâinele astea și cu ajutorul prietenilor”, povestesc soții Tolocenco.
DJ Maxim pregătește o reîntoarcere muzicală în timp, cu 20 de ani în urmă, atunci când melomanii ascultau muzică pe vinil. Formația ABBA, Adriano Celentano, Toto Cutugno și Mirel Matie sunt doar câțiva artiști consacrați ale căror viniluri se mai păstrează în colecția DJ-ul din Târnauca.
În mijlocul ogrăzii se desfășoară careul solemn, doi băieți bat tobele, al treilea merge cu drapelul URSS, iar trei oaspeți au devenit – simbolic – pioneri și au depus jurământul în fața lui Lenin, în limba rusă. Cei care deveneau pioneri primeau în dar câte un colț roșu. În „Casa Baboi” se păstrează mobilierul vechi produs în perioada URSS, ceainicul cu reșou, mașină de cusut manuală, iar pe un dulap atârnă o formă școlărească pentru fete. Din casă nu lipsește fotografia lui Lenin care este atârnată pe un perete. După careul solemn, în fața casei gazdele au aprins rugul pioneresc. La final am fost serviți cu chiseliță din vișine, copturi, fructe și biscuiți. Râdem, glumim și ne bucurăm că am scăpat de absurdul acelor vremuri.
