Merită Vlad Filat să facă (19 ani de) pușcărie?

Răspunsul la această întrebare nu este la îndemâna oricui. Nici măcar toți juriștii nu ar putea să se expună univoc, poate doar penaliștii. De aceea, nu mă încumet să dau verdicte sau pronosticuri (dacă tot suntem în febra campionatului european la fotbal) și nici să susțin poziția vreunei părți implicate în proces. Pot doar să formulez o opinie referitor la politicianul, nu și la inculpatul Vlad Filat, „condamnându-l” sau „achitându-l” strict din punct de vedere moral.

Ca orice diletant în domeniu, cred că legislația noastră este destul de ambiguă și pe alocuri contradictorie. Mi se pare anormal și chiar injust ca un fost demnitar, implicat în evenimentele de după 7 aprilie 2009, să primească doar o amendă de 20.000 lei, deși anterior hotărârii irevocabile fusese condamnat de Curtea de Apel Chișinău la patru ani de închisoare cu executare, iar un ex-prim-ministru să riște aproape 2 decenii de detenție. Despre bărbatul arestat doar pentru că nu avea poliță medicală, sentința aplicată actorului Sergiu Voloc pentru că a trântit cu „bestialitate” niște uși sau multiplele cazuri în care se face pușcărie pentru furtul unor găini – nici nu vrei să pomenești. Dar așa cum spuneau romanii: „dura lex, sed lex”, iar Codul Penal al Republicii Moldova într-adevăr prevede până la 15 ani de închisoare pentru corupere pasivă (art. 324) și până la 7 ani privațiune de libertate pentru trafic de influență (art. 326). Aparent, pedeapsa cumulativă de 19 ani de pușcărie, solicitată de către procurorul anticorupție pentru învinuitul Filat se încadrează în limitele sancțiunilor stabilite de legislația penală, însă întreaga „șmecherie” constă în calificarea faptelor. Or, pentru aceleași infracțiuni, o altă persoană ar putea să primească doar 3 ani de închisoare și o amendă.

Povestea cu prietenul de origine evreiască a fostului premier este și mai veselă. După ce a avut calitatea de bănuit în dosarul delapidărilor din sistemul financiar-bancar, fusese eliberat din arest la domiciliu în legătură cu înregistrarea sa în calitate de concurent electoral, apoi s-a pricopsit cu funcția de primar al Orheiului, pentru ca într-un final să se „autodenunțe”, dar de fapt plasând toată vina pentru jaful de la BEM pe seama lui Filat, Ilan Shor a fost reținut pentru 72 de ore. La ora la care scriu acest text nu știu dacă instanța de fond va accepta sau nu demersul procurorilor pentru a-l plasa în arest preventiv pe o perioadă de 30 de zile, însă capetele de acuzare au fost modificate substanțial. Dacă anterior i se imputa doar gestiunea frauduloasă a Băncii de Economii (art. 239¹ din CP al RM), pe care a administrat-o aproape un an, pentru care faptă risca fie o amendă, fie un termen restrâns de închisoare (datorită modificărilor operate în lege, prin asumarea răspunderii de către Guvernul Leancă), iată că acum i se aduc învinuiri de săvârșirea infracțiunilor de escrocherie (art. 190) și spălărea banilor (art. 243), pasibile de pedepse mult mai drastice.

Fără a avea pretenția că am epuizat subiectul și fără a încerca, Doamne ferește, să substitui actul de justiție, consider că Vlad Filat merită să fie șters din manualele de istorie, la fel cum el și-a șters picioarele atât de electoratul care l-a votat, cât și de foștii săi colegi de partid. Oricum, dânsul nu ne-a lăsat decât promisiuni deșarte și minciuni sfruntate. A intrat în politică pe ușa din față, dar a ieșit pe cea din dos. Deși ne spunea că e un pro-european incurabil, îl imita pe Putin, purtând ceasul pe mâna dreaptă și serbând cu acesta „Biruința poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei”. Cu toate că se întreținea des cu președintele Băsescu (chiar și în momentele cele mai nepotrivite), nu ezita să scoată stema de stat la întâlnirile cu Șevciuk și să accepte o defectuoasă și umilitoare „diplomație fotbalistică” cu separatiștii. Chiar dacă ne asigura că va condamna regimul lui Voronin, nu a făcut decât să-l moștenească și să-l „desăvârșească”.

Cu siguranță, nicio pedeapsă nu poate întoarce „miliardul” și cu atât mai puțin speranțele furate ale oamenilor. Însă, citându-l pe marele Eminescu: „greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei”.