Patru suflete se vor înghesui în curând în câțiva metri păstrați. O cameră mică unde tavanul stă să cadă, cu pereți jerpeliți și unde încape doar un pat și o masă – este toată averea cu care s-a ales Angela Păun din comuna Băcioi, municipiul Chișinău. A ajuns aici după ce soțul, tatăl celor trei fetițe în vârstă de 16, 11, și, respectiv 3 ani a alungat-o de acasă. „Am locuit în raionul Călărași, de unde este originar soțul. După ce 14 ani am trăit acolo, până la urmă am ajuns la casa părinților mei, în care locuiește sora cu cei patru copii”, ne spune femeia.
Am găsit-o trebăluind prin ogradă. Deși era la început de decembrie, femeia își ridica în odaia mică o sobă ca să aibă cu ce se încălzi la iarnă.
Ajutor de bucătar și zilier prin sat
„Nu reușesc să le fac pe toate. Două zile muncesc, iar două stau acasă. Nici acestea nu le pot sta acasă pentru că trebuie să-mi hrănesc copilele. Dacă nu sunt la Chișinău, muncesc zilier prin sat, acum, cât e sezonul, că la iarnă nu va fi de lucru și voi sta deja acasă. Acum ridic din ce am și pot această sobușoară să aibă unde se încălzi fetele”, ne spune femeia în timp ce mestecă niște lut.
Alături stă Emilia, fetița cea mică, care o tot înduplecă pe mamă să se joace puțin cu ea și care nu o scapă din ochi. „Azi mai sunt acasă, că mâine iar la muncă. M-am angajat ajutor de bucătar la un magazin din capitală. De rău, de bine, trei mii de lei mi le plătesc. Sunt mulțumită, pentru că în altă parte nu am unde face un ban, dar cheltuieli sunt multe. Numai pentru aceste lambriuri am plătit două mii de lei. Aproape tot salariul l-am dat, dar nu am ce să fac, trebuie să acopăr podul cu ceva. Mai departe cum ne vom descurca această lună, nu știu”, oftează femeia.
Cu trei copii, în stradă
A dus o viață grea de familie. Soțul, nu doar că nu o ajuta în treburile casnice, dar nici de familie nu avea grijă. De bani, nici pomină. „Niciodată nu am știut ce este susținerea unui soț sau să mizez ceva că mă va ajuta. Practic mi-am crescut singură fetițele. Când eram la Călărași, mi-a fost un pic mai dificil cu serviciul. Acolo nu prea era unde munci și câștiga un ban. Dacă erau toate în înțelegere, era altfel, dar așa. Cearta, stresul, nu dispărea de la noi din casă. Orice nu făceam, striga la noi. Chiar și așa, suportam, pentru că nu aveam încotro, nu avem unde mă duce. Într-o zi, ne-a alungat de acasă”, ne spune mama celor trei copile.
Și-a luat fetițele și a venit la casa părintească din comuna Băcioi, unde locuiește sora mai mică. Și aici, în două camere se înghesuie patru copii și părinții acestuia. A fost ajutată și este asistată pe parcurs de către Organizația CCF Moldova.
Zece suflete în două odăi
„Nu am avut unde să mă duc în altă parte și am venit la sora. Știu că și ei îi este greu, dar nu avea să mă lase în drum. A fost și ea îndrumată de către CCF Moldova, care urmează să ne ajute inclusiv cu perfectarea documentelor pentru casă. M-a ajutat să-mi înscriu fata la școală iar pe cea mică la grădiniță. Sora locuiește în casa părinților noștri care nu mai sunt în viață. Căsuța are câteva odăi. Mie mi-a dat-o pe aceasta și tinda, unde să ne descălțăm și să ne dezbrăcăm. Acum, până termin să ridic soba, să mai cumpăr un pat unde să doarmă fetițele, pentru că acum avem doar unul, stăm la ea. Ne înghesuim zece persoane în aceste două camere. Fiica cea mai mare învață la o școală profesională din Chișinău, trăiește la cămin și vine acasă doar sâmbăta. Asta ne mai salvează un pic, pentru că ne este foarte greu”, suspină femeia.
Când au fost alungați de acasă, au ieșit doar cu hainele care le aveau pe ele. „A mers nu demult fiica să mai ia câte ceva, dar a găsit doar câteva haine. De încălțat nimic. Nu știu ce vom face la iarnă. Nu am cu ce să le încalț și nici bani nu am. Am telefonat soțul, mă gândeam că poate ne va ajuta cu ceva, dar nici nu-mi răspunde. Nici fetelor nu le răspunde. Bănuim că și-a găsit o altă femeie și nu mai are nevoie de noi. Bine, are ce are cu mine, dar cu aceste fetițe? Sunt copiii lui”, suspină mama fetițelor.
Pe lângă haine și încălțăminte pentru fetițe, femeia ar avea nevoie și de un pat, dulap și aragaz. „Am avea nevoie de mult mai multe lucruri, dar pentru că nici nu avem unde le depozita, măcar îmbrăcate să fie și să am unde sta la cald cu ele ”, mai spune femeia.
Adresa birou: str. A. Pușkin 16, of. 5, Chișinău, Republica Moldova