Unionismul – o enigmă și un miracol

Existența unioniștilor în Republica Moldova îi lasă pe mulți cu gura strâmbă. S-a făcut aproape orice pentru extirparea unionismului între Prut și Nistru – și totuși ideea aceasta nu a dispărut.

Imediat după Al Doilea Război Mondial, când restul lumii își lingea rănile și Stalin era un personaj frecventabil, s-au revărsat mai multe valuri de ură asupra românilor basarabeni: foametea organizată de sovietici, deportările în masă. După ce au considerat că au eliminat intelectualitatea românească din Basarabia, sovieticii s-au apucat să meșterească un suflet nou pentru cei rămași. Le-au spus că nu sunt români, că nu vorbesc românește – însă minciuna asta a funcționat doar câtă vreme au fost granițele închise. Cea mai mică deschidere către România a spulberat mitul moldovenist. Sovieticii de la Chișinău se mințeau în raportări că au reușit eliminarea ”naționalismului”, însă acesta a revenit de fiecare dată, în ciuda politrucilor și serviciilor secrete. Dezghețul lui Gorbaciov a scos la iveală aproape imediat ideea unionistă, de îndată ce imperiul Moscovei a slăbit puțin șurubul.

În ultimii 30 de ani unioniștii de la Chișinău au devenit ”bazin electoral” pentru diverși profitori ai politicii. Au fost toți votați în speranța că se vor ține de cuvânt și vor face ceva, cât de puțin, pentru unirea Basarabiei cu România. Au dispărut unul după celălalt aventurierii – însă unioniștii au rămas. Campaniile publice pro-unioniste sunt marginale, nu au forța celor anti-unioniste, însă succesul lor este mult mai vizibil.

Câți unioniști sunt în Republica Moldova? Greu de spus, depinde cine și cum numără. Sondajele de opinie sunt extrem de imprecise între Prut și Nistru; depinde foarte mult cine le face și pe banii cui. Sutele de mii de cetățeni care și-au recuperat cetățenia română sunt un indicator care ar trebui luat în considerare.

Marșurile unioniste au adunat de fiecare dată zeci de mii de oameni la Chișinău, oameni care vin de bună voie să arate prin simpla prezență în spațiul public că doresc unirea. La toate aceste marșuri se vede spargerea grupelor de vârstă: majoritari sunt tinerii sub 30 de ani și vârstnicii peste 50. Grupa de vârstă 30-50 lipsește: parte din ei au părăsit Republica Moldova, parte nu vor să își afișeze în public această opțiune. Este remarcabil transferul ideii unioniste de la generația anilor 80 la tinerii de azi.

”Identitatea civică moldovenească” – o idee relativ nouă – are drept obiectiv real marginalizarea ideii unioniste, cu un succes care tinde către zero. Asta în ciuda susținerii financiare din Uniunea Europeană. Mai nou președintele Igor Dodon amenință cu modificări legislative care ar urma să pedepsească pe cei care își asumă și promovează ideea unionistă.

Înjurat, manipulat și distorsionat, mesajul unionist există la Chișinău și nimic nu-l poate elimina din spațiul public. Acesta este sensul tuturor marșurilor și adunărilor unioniste: suntem aici și nu vrem să plecăm. Forța ideii unioniste este o enigmă pentru dușmanii ei și un miracol că există după ce s-a confruntat cu toate atacurile posibile.