Nicăieri în lume nu au existat state veșnice. Drept mărturie sunt orașele-state mesopotamiene (Ur, Uruk, Kiș), polisurile grecești (Atena, Sparta, Milet), dinastiile chinezești (Qin, Jin, Ming), imperiile romane (de Apus, de Răsărit și de „națiune germană”), califatele arabe (Omeiad, Abbasid, Fatimid), hanatele tătaro-mongole (Hoarda de Aur, Chagatai, Ilhanat) și multe alte forme de organizare social-politică, dispărute de-a lungul timpului. Orice stat este ca o haină pe care o îmbracă un popor, pentru a se proteja de intemperii, dar nimeni nu poate purta aceeași haină la infinit.
Atunci când unii elogiază „statalitatea moldovenească” multiseculară, accentuând specificul regional și considerându-se urmași direcți ai lui Ștefan cel Mare, nu fac decât să alimenteze un mit și să persiste în minciună. Românii au trăit în state separate la fel ca rușii, germanii, italienii, spaniolii, polonezii ș.a., iar românii de la est de Carpați nu au locuit permanent în aceeași „țară”. Primele entități (pre)statale din acest spațiu au fost suficient de numeroase pentru a combate exclusivismul falșilor moldoveniști: Țara Bolohovenilor, Țara Lăpușnei, Țara Brodnicilor, Țara Bârladnicilor, Țara Tigheciului etc. În fond, întemeierea statelor medievale nu s-a produs într-o zi sau într-un an, fiind procese de lungă durată și cu evoluții variate. Astfel, nu putem opera cu date precise, de genul 1359, pentru că și sursele care atestă apariția Țării Moldovei pe harta Europei sunt destul de vagi. Bunăoară, în cronica lui Jan Długosz se menționează că la 1325 o oaste românească din părțile Moldovei a luptat alături de polonezi contra cehilor, apoi la 1332 regele Carol Robert al Ungariei se plânge că moșiile episcopiei Milcovului au fost răpite de „cei puternici ai ținutului”, ceea ce confirmă existența atât a unor formațiuni militare, cât și a unei aristocrații locale, anterioare fondării statului „moldovenesc”.
De fapt, în timpul campaniei din 1359, Dragoș din Giulești înăbușă o răscoală a românilor de la est de Carpați împotriva Coroanei ungare, motiv pentru care regele Ludovic de Anjou emite, la 20 martie 1360, o diplomă de recunoaștere a meritelor voievodului maramureșean și de mulțumire pentru că a restabilit dominația în „terre nostre Moldavane”. Cu alte cuvinte, Țara Moldovei era un fel de marcă ungară la 1359, iar exagerarea primei mențiuni documentare echivalează cu fluturarea unui certificat de naștere fals.
Atunci când regele Ludovic pregătea o campanie militară împotriva Țării Românești, a aflat vestea izgonirii lui Balc, fiul lui Sas, succesorul lui Dragoș „descălecătorul”. Astfel, prin actul regal din 2 februarie 1365, Moldova ieșea de sub suzeranitatea ungară și se transforma în stat („in regnum est dilatanta”). Cu toate acestea, însă, din aceeași cronică poloneză a lui Długosz aflăm despre alți voievozi, Petru şi Ştefan, care se luptau între ei pentru stăpânire în părţile de nord ale ţării, tocmai în perioada în care Bogdan Întemeietorul domnea la Baia. În plus, până în 1392, când Roman I se proclamă „domn al Moldovei de la munte până la mare” nu avem nicio confirmare a întinderii teritoriale a „noului” stat și nici nu suntem siguri că voievodul moldovean nu a exagerat cu delimitarea geografică. Ba mai mult, începând cu 1436, fiii lui Alexandru cel Bun, Iliaș și Ștefan al II-lea au împărțit puterea în „Țara de Sus” și „Țara de Jos”.
Prin urmare, cel puțin în primele decenii de la fondare, Moldova nu a fost nici stat independent (de sub suzeranitatea ungară a trecut ba la cea poloneză, ba la cea otomană), nici stat centralizat (capitala era doar o reședință domnească) și nici măcar pe deplin unitar.
Va urma…
CTEȘTE ȘI:
Prostituatele politice si tradatorii de tara scuipa in sufletul nostru, a Neamului Moldovenesc numindu-ne romani si mintindu-ne copiii precum ca noi vorbim limba romana! Vom lupta prin orice mijloace pentru apararea statalitatii Tarii Republica Moldova, Limbii Moldovenesti, vom promova valorile nationale! Arderea tricolorului tiganesc arborat antilegal pe sediul unei institutii publice constituie un manifest de protest, un act de aparare plauzibil savarsit din intentii patriotice! Noi nu sintem romani! Noi purtam cu demnitate de veacuri denumirea de Popor Moldovenesc! Necatind la asemanarea limbii romane – o limba artificial create odata cu unirea unui grup de etnii intr-un stat de stransura numit – romania, cu Limba Moldoveneasca aceste limbi sint diferite iar Poporul Moldovenesc nu are nimic comun cu statul romania, din contra Poporul Moldovenesc uraste tot ce se numeste roman, lucru care-l putem demonstra si prin faptul ca din cele mai vechi timpuri la Moldoveni in Limba Moldoveneasca cuvintul roman este un cuvint de ocara prin care se intelege: roman – CURVA, LEPADATURA, BORATURA, LICHEA, TARFA, TIGAN, SPURCACIUNE, etc. Aici sirul sinonimelor cuvintului roman poate continua la nesfarsit cu alte ocari si injurii necenzurate pe care din mitove etice nu ne putem permite sa le mentionam! TRAIASCA REPUBLICA MOLDOVA!
În actuala RM, adică, în Basarabia răpită în 1812,
apoi în 1940,
după care în 1944 de către ruşi – din componenţa României,
deci, în actuala Basarabie majoritatea populaţiei o constituie românii.
Unii dintre aceşti români sunt Români în continuare.
Alţii sunt cu creierii spălaţi – adică – „prelucraţi” în lagărul ţaristo-sovietico-postsovietic împotriva propriului Neam – cel Românesc – Dacic.
O parte sunt „mlaştină” – adică – indiferenţi.
În 1991 RM îşi declară independenţa faţă de URSS – adică – faţă de imperiul care a ocupat-o cândva şi de sub ocupaţia căruia a ieşit.
Corect era, ca în 1991 – Basarabia să revină la România – la loc, apropo, împreună cu Bucovina şi cu Bugeacul Românesc, inclusiv Insula Şerpilor.
După acelaşi scenariu din 1924 când ruşii au format dincolo de Nistru RASSM (republica autonomă sovietică socialistă moldovenească) cu scopul de a ocupa ulterior teritorii ale României, au format Transnistria şi Găgăuzia iar astăzi – tind să facă federalizarea Republicii Moldova – aşa au făcut cu toţi vecinii – cel mai recent caz este Ucraina.
Acei care provoacă pacea în RM, recurgând la fals prin a declara diferenţa de limbă – sunt oamenii moscovei şi recruţii lor, care lucrează pentru expansiunea imperiului rus. Din acest motiv ei ponegresc românii şi-i ridică în slăvi pe ruşi, zicând că limba română vorbită în Basarabia e categoric „moldovneaskă” şi dând preferinţă limbii ruse pe teritoriul RM.
În concluzie: nu vă mai căzniţi aşa, limba vorbită în Basarabia este Limba Română, aşa cum e scris în dex, aşa cum a zis Eminescu, Creangă, Vieru, Matcovschi şi nu doar, aşa cum a fost dintotdeauna.
Şi nu e nici o problemă cum se numeşte limba – mâine poate fi numită Limba Dacică – oricum e aceeaşi limbă – iar dacă nu crede cineva – luaţi un copil din Chişinău sau din Hînceşti şi duceţi-l în Ploieşti sau în Sibiu să comunice cu un copil de acolo şi o să vedeţi cum se înţeleg.
Atât.
Aici mereu au locuit urmaşii Dacilor şi vor locui.
Ioane, ești un imbecil, zău.
deja este un comentariu de la un porc sovieto-moldovinesc))) gDonii exista.
Popor suntem unu – cel roman. State diferite, am fost si suntem.. cu țigani, moldovenisti spălați la cap si alte podoabe.))
***Autorul articolului un pic e slab in istorie. In evu mediu feodal concepție de independent sau unitar nu exista 😉
Denumire de Moldova a existat PINA(minim cu un secol) la Dragosh, iar vasalitate medievala nu e lipsa de independenta, toti in acele timpuri in Europa aveau astfel de relații.
Da, suntem moldoveni, dar facem parte din neamul românesc sau neamul dacic! Da, avem graiul nostru moldovenesc, dar limba este română. Moldpvenii vorbesc graiul moldovenesc al limbii române. Cel care a comentat mai sus (Ion) este sau mancurt (moldovean deznaționalizat/rusificat) sau este venetic, adică ocupant. Asta vă spune un descendent al familiei nobile autentice moldoveneşti Ciuhureanu. O viță nobilă veche moldovenească făcută practic praf de ocuanții sovietici pentru că am fost una din acele puține familii boiereşti autohtone care s-au opus vehement ocupației țatiste şi mai apoi sovietice. Să ştiți că de multe ori nivelul intelectului este acela care face diferența în chestiunile identitare. Sănătate!
Pingback:Mitul „statalității moldovenești” (4) - moldNova
Pingback:Mitul „statalității moldovenești” (5) - moldNova
Pingback:Mitul „statalității moldovenești” (2) - moldNova
Pingback:Mitul „statalității moldovenești” (3) - moldNova
Pingback:Mitul „statalității moldovenești” (6) - moldNova