Mulți jurnaliști cu experiență sunt de părere că o campanie electorală mai murdară și mai agresivă nu a existat în toți cei 25 de ani de existență a Republicii Moldova. Și au dreptate. Noțiunea de ”PR negru” ar putea fi redefinită acum în baza studiilor de caz din această campanie electorală, unde pare că scopul scuză până și cele mai josnice mijloace.
Pe de altă parte, jurnaliștii sunt captivi în vâltoarea informațională și această realitate nu ne privește doar pe noi. Responsabilitatea socială a jurnalistului e pusă tot mai des în regim de așteptare, pentru că avanscena câmpului mediatic e acaparată de vânătorii de trafic online, de bombe informative și de spectacol. În acest context, nu mai găsim timp să conștientizăm că de multe ori respectarea deontologiei jurnalistice rezidă în felul întrebărilor pe care le adresăm interlocutorului nostru. Și nu în ultimul rând – în evitarea totală a unor subiecte-tabu.
Cele două runde de dezbateri electorale de luni au fost construite pe principiul răspunsurilor la întrebările societății civile. Dezbaterile de la Moldova 1 au ieșit însă mai bune prin ritmul discuțiilor bine controlat de moderator și prin tematica îngustă și puțin abordată în această campanie – platforma economică a candidaților. Datorită insistenței moderatorului și experților IDIS Viitorul am reușit să identificăm pozițiile liderilor PSRM și PAS la întrebările care îi frământă pe oamenii de afaceri din țara noastră: De unde vine sărăcia? Cum au contribuit fiecare la crearea locurilor de muncă ? Ce cunosc despre corupție și monopolurile mafiotice din economie și cum au de gând să le combată? Ce reguli de joc și ce modele de dezvoltare a businessului vor promova în calitate de președinte? Am remarcat imparțialitatea firească a Lilianei Barbăroșie, implicarea promptă, oportună, dar fără tentative de a invada eterul. S-a jucat în sensul bun al cuvântului cu invitații ei și i-a tratat pe picior egal. Ca urmare, i-am văzut pe Igor Dodon și Maia Sandu, mai temperați după confruntarea de joia trecută și mai puțin evazivi. Ei pur și simplu nu au avut o alternativă. Și pentru acest efort ”didactic” îi mulțumesc moderatoarei.
La aproximativ 30 de minute, prezidențiabilii sunt găzduiți de Andrei Popov în studioul TV7. Fostul ambasador a recunoscut că a urmărit o parte din dezbaterile de la Moldova 1 și că, entuziasmat de ritmul și tonalitatea discuțiilor, urmează să o continue în același stil. Lansează confruntarea provocându-i pe contracandidați să-și identifice reciproc calitățile demne de respect. Puțin piper nu strică deloc, dimpotrivă. Mai trist e când se presoară sare pe rană. Sunt convinsă că diplomatul Andrei Popov a avut cele mai bune intenții și că, așa cum a remarcat chiar de la începutul emisiunii, urma să nu fie ”nici judecător și nici procuror”. Felul în care a continuat moderarea a arătat că, uneori, e mai puțin riscant să fii procuror decât psiholog. Ceea ce aduce valoare și caracter edițiilor emisiunii ”Diplomația populară”- dialogurile calde, ușor provocatoare, pe alocuri intime – a conferit dezbaterilor dintre doi oameni (care risc să spun că se desconsideră) alură de telenovelă. După confruntarea de la Moldova 1 cu prioritățile Agendei Naționale de Business, Andrei Popov o invită pe liderul PAS să comenteze afirmația lui Fiodor Ivanovici din s. Trifești, stăpânul caprei Luminița, precum că Sandu ar fi lesbiană. Momentul adevărului survine însă prin întrebarea ”Dar dumneavoastră ați iubit vreodată un bărbat?”, enunț ce are toate șansele să devină frază înaripată, precum renumitele cuvinte ale lui Nicolae Timofti. Undele acestei intervenții șocante a lui Andrei Popov au fost atât de puternice, încât invitația la film, făcută de liderul PSRM Maiei Sandu în aceeași emisiune, a părut aproape firească în acest context. Căci, vorba poetului – ”dacă dragoste nu e, nimic nu e”…
Am ajuns să cunoaștem aproape pe de rost reproșurile pe care au să și le facă Maia Sandu și Igor Dodon. Intuim cu o doză mare de probabilitate cum s-ar apăra oponentul. Dar au rămas 4 zile până Moldova își va alege Președintele. Cu toate acestea, apele sunt mai tulburi ca oricând. ”Departamentele secrete” ale știriștilor și bloggerilor, înrolați în armatele mai puțin conștiincioase ale unor personalități politice, continuă să șocheze opinia publică și să tot ridice pragul de sensibilitate față de noțiunile de moralitate, verticalitate, deontologie sau responsabilitate socială. Luni, dacă ajungem cu bine și sănătate, vom intra într-o altă epocă. Ar fi minunat dacă în această nouă epocă, pe lângă business, geopolitică, combaterea corupției, reparația drumurilor ș.a.m.d., s-ar găsi loc și pentru rescrierea regulilor de joc ale presei autohtone. Reguli, printre care presa nu se limitează la a se informa din gura lumii, ci este motivată să ”hrănească” opinia publică cu informație de cea mai bună calitate. Ne privește pe toți – jurnaliștii, reporterii, redactorii, editorii, bloggerii, fără excepții și indiferent de simpatii politice.
Dar noi ne-am gândit vreodată la asta?