25 de ani de (in)dependență economică

În curând, Republica Moldova va marca un sfert de veac de la proclamarea independenței. În viața unui om, această vârstă reprezintă atât dovada maturității responsabile, cât și a tinereții frivole. În schimb, pentru existența unui stat, 25 de ani sunt prea puțini ca să faci concluzii, dar prea mulți ca să-ți mai faci iluzii. Acest text se dorește a fi primul dintr-o serie dedicată subiectului (in)dependenței Republicii Moldova.

Destrămarea Uniunii Sovietice nu a produs doar consecințe politico-juridice, ci și economico-sociale, îndeosebi pentru fostele republici, dependente de metropolă. Cu toate acestea, perioada de tranziție de la economia planificată (socialistă) la cea de piață (capitalistă) a durat mult mai mult în unele state nou-create decât în altele. Dacă Țările Baltice au tăiat brusc și ireversibil „cordonul ombilical” de Moscova, devenind membre ale UE și NATO (în 2004), cu o economie sustenabilă și previzibilă, atunci state precum Republica Moldova au rămas ancorate în siajul rusesc, înregistrând interminabile crize financiare și vulnerabilități bancare.

Cel mai relevant indicator al evoluției economice și a bunăstării sociale dintr-un stat îl constituie nivelul produsului intern brut pe cap de locuitor. Astfel, potrivit datelor Băncii Mondiale, Estonia are un PIB per capita de 18.480 de dolari americani, iar Letonia și Lituania – de cca 15.000 $ fiecare. Comparativ, valoarea PIB-ului pe cap de locuitor în R. Moldova este de 2.220 USD, fiind cea mai scăzută în spațiul ex-sovietic european, depășindu-le doar pe cele din statele asiatice precum Kîrgîzstan (1.170), Tadjikistan (1.240) și Uzbekistan (2.150).

În anii ’90, economia noastră a trecut prin șocuri considerabile, contractându-se de câteva ori și fiind la un pas de faliment, ca urmare a deprecierii rublei rusești în 1998. Toate domeniile activităților economice au înregistrat regres, îndeosebi sectorul agricol, care și până în ziua de astăzi deține o pondere de aprox. 15% din PIB, iar producția agricolă constituia în 2013 cca 44 la sută din totalul producției industriale (conform unui Raport macroeconomic realizat de IDIS „Viitorul” și experții Grupului Visegrad). Dacă mai punem la socoteală că soldul balanței comerciale este cronic negativ (importăm de 2 ori mai mult decât exportăm), inflația galopează (de la 13,4% în luna ianuarie la 7,4% în iunie), iar deficitul bugetar crește în permanență (potrivit estimărilor Ministerului Finanțelor, în 2016 acesta va constitui 3,2% din PIB), atunci parcă ar fi mai bine ca Republica Moldova să fie măcar un stat capturat (economic), și nu eșuat.

Concomitent, nivelul de îndatorare crește ca pe drojdii, urmând să ajungă în anul curent de la 27,5 la 42% din PIB, ceea ce înseamnă că datoria de stat pe cap de locuitor (9.430 lei la sfârșitul lui 2015) se va majora considerabil, iar copiii și nepoții noștri se nasc datornici de mii de lei.

Potrivit unei analize efectuate de Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN), volumul remiterilor din străinătate a fost de cca 1,6 mld dolari în 2014, adică aprox. 20% din PIB, însă tendința este de continuă diminuare (în 2008, suma era de 1,5 mld dolari sau 25% din PIB). Respectiv, nu ne mai putem baza pe banii trimiși de moldovenii aflați peste hotare, mai ales că mulți dintre ei vor atinge degrabă vârsta de pensionare sau își reîntregesc familiile în țări străine.

În contextul negocierilor dificile cu FMI, a condiției de a suspenda noi angajări în instituțiile stat, dar și a intenției de a transforma „furtul miliardului” în datorie publică, Republica Moldova și-a demonstrat incapacitatea de a-și gestiona finanțele, de a-și păstra rezervele valutare și de a-și proteja cetățenii de delapidările masive. Prin urmare, după 25 de ani de existență, am reușit „performanța” să devenim dependenți economic atât de Est, cât și de Vest. Față de unii prin exportul forței de muncă și păstrarea monopolului la resursele energetice (Gazprom și Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan), iar față de alții – prin împrumutarea banilor și mimarea reformelor. Nici nu ne-am dezis definitiv de modelul comunist, nici nu l-am adoptat pe cel capitalist. „Planeta Moldova” mai plutește în derivă.

Lasă un comentariu