Când Dodon începe să semene cu Ceaușescu

Partea a doua a filmului ”Istoria Moldovei” patronat de Igor Dodon ne pune în față o realizare cinematografică pe de-o parte perversă, pe de alta de un caraghioslâc aproape desăvârșit.

Perversiunea provine din falsificarea conștientă a faptelor istorice, din interpretările forțate și din manipularea celor de bună credință implicați în acest proiect. Caraghioslâcul iese la iveală aproape la fiecare secundă, mai ales din faptul că o mulțime de chestiuni se bat cap în cap. Un exemplu: în acest film moldovenist, la epoca lui Vasile Lupu putem vedea pagina de gardă a pravilei acestui voievod cu titlul scris cu litere roșii ”Carte românească de învățătură”.

Lista poate continua la nesfârșit. Balada ”Miorița” în forma stabilită de unionistul Vasile Alecsandri în secolul al XIX-lea este considerată o dovadă a apariției etniei moldovenești. Românul din Maramureș Dragoș-vodă a colonizat țara cu moldoveni ungureni. Mândria voievozilor moldoveni era să fie independenți și în același timp vasali.

La un moment dat intrăm în zona delirului: Ștefan cel Mare ar fi vrut să devină țarul creștinilor ortodocși și să fondeze a Treia Romă la Suceava. N-a fost să fie, titlul de țar l-a luat cneazul Moscovei. Din film mai aflăm și că Ștefan cel Mare călărea prin lanuri de porumb, cu mult înaintea lui Cristofor Columb. Tot în zona delirului rămânem pentru a afla că ”austriecii și-au însușit ilegal Bucovina” în 1774, însă în 1812 ”s-a stabilit o nouă frontieră la râul Prut”. Înscenările luptelor dintre ruși și turci din secolul al XVIII-lea sunt fabuloase: ambele tabere luptau cu puști Mosin-Nagant. Și mă opresc aici cu lista derapajelor.

De fapt avem de-a face cu transpunerea cinematografică a programului politic al lui Igor Dodon. Separarea moldovenilor de români, exaltarea relațiilor cu Rusia, sublinierea până la saturație a independenței veșnice, mitul ”ce-am fost și ce-am ajuns – dar vom mai fi dacă vom avea un conducător hotărât!”, transformarea religiei și a confesiunii în instrument politic, apologia militarismului din trecut. Un protocronism moldovenist care oglindește în cel mai mic detaliu naționalismul ceaușist. Istoria propagandistică scrisă în România anilor 80 este imitată în cel mai mic detaliu – ceea ce constituie caraghioslâcul final al acestui film: imită un derapaj românesc pentru a combate românismul. Galeria voievozilor glorioși era încununată implicit cu portretul lui Nicolae Ceaușescu, demnul lor continuator. Sunt curios dacă și filmul lui Igor Dodon se va încheia la fel, cu plasarea lui în continuarea galeriei de viteji ai trecutului.