Premiul Pulitzer – cel mai prestigios trofeu acordat în SUA în domeniul jurnalismului, literaturii și muzicii – pentru categoria „Serviciu Public” a fost acordat în acest an organizațiilor media ProPublica și New York Daily News. Juriul a fost convins de investigația care a demonstrat abuzurile pe scară largă ale polițiștilor din New York care, făcând uz de funcție, au evacuat sute de oameni din propriile case, în special minorități sărace, care nu au făcut nicio ilegalitate.
ProPublica nu este la primul premiu Pulitzer. În anul 2010, organizația a câștigat primul trofeu pentru „Jurnalism de investigație”, în anul 2011 – pentru „Jurnalism național”, iar în 2016 – pentru „Jurnalism analitic”. Modelul de activitate implementat de ProPublica a fost subiectul unei cercetări în cartea „Power is everywhere” (Puterea este oriunde – trad. din engl.), în care autorii (Mark Lee Hunter, Luk N. Van Wassenhove și Maria Bessiou) descriu punctul forte al organizației și cum aceasta a ajuns la un model de business de succes.
Parteneriatul, punctul forte al ProPublica
„(…) Nicio altă instituție media de investigații, non-profit, nu a avut o influență mai mare în ultimul timp decât ProPublica, a cărei valoare explicativă începe cu „jurnalismul în interesul public” – o ilustrare puternică a teoriei lui Charles Lewis (fost jurnalist de investigație american și fondatorul Centrului pentru Integritate Publică din SUA – n.r.). Această organizație, câștigătoare a premiului Pilitzer, fondată în anul 2007, a ridicat standardele pentru jurnalismul de investigație, în special în ceea ce privește utilizarea datelor colectate, analiză și relatare. ProPublica a devenit, de asemenea, un model pentru jurnaliștii ambițioși din întreaga lume.
ProPublica colaborează cu instituții media locale, regionale, naționale și globale în realizarea investigațiilor care duc în cele din urmă la rezultate notabile, cum ar fi arestarea unor polițiști din statul New Orleans. Cu ajutorul partenerilor săi, ProPublica a eliminat din lista priorităților sale necesitatea creării unei rețele de distribuție și promovare, rămânând la versiunea sa electronică, majorând astfel deseori impactul imediat al articolelor sale asupra factorilor de decizie din guvern sau agențiile regulatorii. În termeni de business, acest model reduce costurile pentru canalele de distribuție pentru ProPublica, la fel ca și costurile pentru producție în baza parteneriatelor pentru conținutul important din punct de vedere strategic.
Este important să notăm că în anul 2007 pentru fondatorii ProPublica era neclar dacă mass media generalistă va accepta conținutul său, indiferent de valoarea sa intrinsecă, tocmai pentru că jurnalismul de investigație a fost considerat prea strategic și riscant pentru majoritatea instituțiilor media. Reducerea de personal i-a ajutat să treacă peste această preocupare. Deci, fondatorii ProPublica au inclus în echipă doar jurnaliști cu o reputație ireproșabilă, care au putut să faciliteze colaborarea cu media generalistă și să atragă atenția asupra articolelor ProPublica. Aceasta este o caracteristică comună a parteneriatelor pe care le au mass media generaliste cu organizațiile de investigație – media generalistă preferă să colaboreze cu parteneri cunoscuți (branded partners – din engl.). Astfel, prin anul 2015 cei de la ProPublica spuneau că au colaborat cu 127 de parteneri care le-au publicat istoriile.
ProPublica este printre primele organizații jurnalistice non-profit care a integrat activismul în modelul său de business sau, mai exact, a căutat un nou echilibru între advocacy și neutralitate. Pe de o parte, ProPublica își menține legăturile cu grupurile de interes, cum ar fi Proiectul Marshall, un proiect jurnalistic non-profit care își concentrează activitatea pe justiția criminală. Pe de altă parte, organizația își definește „impactul” nu doar prin cât de des este citată instituția, dar, ceea ce e mult mai important, prin obținerea rezultatelor după reflectarea largă a ilegalităților identificate. Este altceva decât simpla publicare a unei investigații și abandonarea subiectului pentru cineva care să decidă dacă acesta va duce sau nu la schimbări. ProPublica insistă pe abordarea problemelor pe care le consideră importante – o caracteristică generală a presei specializate.
În acest sens, este important să menționăm că investigațiile care au avut cel mai mare impact nu au fost publicate în presa generalistă, ci dimpotrivă – în publicații editate pentru un public specializat, cum ar fi cotidianul independent al forțelor armate ale SUA, Stars and Stripes, sau The Chronicle of High Education, ediție publicată pentru administratorii și profesorii universităților americane. Aceasta este o dovadă că o abordare bazată pe comunitate pentru reportajele de investigație poate genera un impact cu un efect mai mare.
Dar din modelul de business al ProPublica mai lipsește un element. Jurnaliștii de la această organizație însă nu trebuie să-și facă griji de acesta – câștigurile financiare. Ei se concentrează în schimb asupra bugetului pe care îl gestionează. Ei se bucură de acest lux datorită grantului de 10 milioane de dolari pe an pe care îl au asigurat de la începutul activității din partea Fundației Sandler. (Dar de atunci organizația a atras și alte granturi de milioane de la mai multe fundații).
Acest lucru le permite celor de la ProPublica să activeze chiar și cu pierderi. Spre exemplu, potrivit organizației, câștigurile totale, inclusiv ajutorul financiar, s-au ridicat la 10,3 milioane de dolari în anul 2014, cu aproape 3 milioane de dolari mai puțin decât un an mai devreme (…)”.
Astfel, ProPublica este considerat a fi un model de succes, datorită faptului că din acesta nu lipsește practic niciun element – este dotat în primul rând financiar, are un capital social, adică este recunoscut în rândul publicului, investește în tehnologii și acordă atenție la canalele prin care își promovează numele.