Cât de ”austrieci” sunt românii din Transilvania și cât de ”balcanici” sunt românii din Moldova și Muntenia?

Un studiu genetic asupra populației României a provocat câteva articole cu un ușor iz rasist și mai multe reacții de mândrie stupidă pe rețelele de socializare. O nouă demonstrație a faptului că prea mulți trec prin școală precum gâsca prin apă și deși studiul materiilor de liceu ar trebui să fie suficient pentru înțelegerea studiului amintit, totuși nu se prea întâmplă asta.

Un ziar local a titrat Studiu ştiinţific: Transilvănenii au ADN „de Europa”, iar răgăţenii şi moldovenii „de Balcani”; Adevărul: ADN-ul mitocondrial al românilor din Transilvania este mai apropiat de cel al austriecilor decât de cel al muntenilor şi moldovenilor (titlul inițial nu avea cuvântul-cheie ”mitocondrial”, adăugat la titlu după ce a fost inserată o intervenție explicativă a autorului studiului, inutilă prin faptul că nu lămurește chestiunea într-un limbaj accesibil); Hotnews s-a rezumat să folosească termenul mai prudent ”afinitate” – Studiu genetic: Transilvănenii au mai multe afinități cu populațiile din Europa centrală, cei din Tara Românească, Moldova și Dobrogea – cu Balcanii. Insinuarea a fost limpede: românii transilvăneni au o moștenire genetică ”mai bună”.

Să încercăm să lămurim totuși chestiunea. Studiul în cauză poartă titlul ”Afinități genetice între provinciile istorice ale României și Europa centrală dezvăluite de o analiză a ADN-ului mitocondrial”. Termenul-cheie este ”ADN mitocondrial”: moștenirea genetică transmisă pe linie maternă. Actuala populație a Europei este urmașa a șapte femei, conform unui studiu din anul 2004 (alte studii susțin că ar fi vorba de 10, 12 sau chiar 18 strămoașe ale europenilor din ziua de azi). Autorii studiului în cauză au analizat ADN-ul mitocondrial provenit de la 714 etnici români, fiecare dintre subiecții studiului fiind localizați într-una din provinciile istorice ale României.

Studiul arată că ”marea majoritate a persoanelor din cele 4 grupuri de populații românești pot fi clasificate în 9 haplogrupuri mitocondriale eurasiatice (în ordinea frecvenței H, U, K, T, J, HV, V, W și X)”. Mai simplu spus: românii de azi sunt urmașii genetici a 9 femei, fiecare dintre ele notate simbolic cu o literă:

• H – a trăit în urmă cu 35.000 de ani, provenea din zona Asiei de vest;
• U – a trăit în urmă cu 60.000 de ani, provenea din Africa de nord-est;
• K – a trăit în urmă cu 16.000 de ani, provenea din Orientul Apropiat;
• T – a trăit în urmă cu 17.000 de ani, provenea din Mesopotamia;
• J – a trăit în urmă cu 45.000 de ani, provenea din Caucaz sau India;
• HV – a trăit în urmă cu 40.000 de ani, provenea din Orientul apropiat;
• V – a trăit în urmă cu 15.000 de ani, provenea din Iberia;
• W – a trăit în urmă cu 25.000 de ani, provenea din Europa de nord-est;
• X – a trăit în urmă cu 30.000 de ani, provenea din Europa de nord-est

Aceste strămoașe ale românilor nu au trăit pe teritoriul României de azi, ci urmașe ale lor s-au stabilit aici la momente ulterioare și și-au lăsat amprenta genetică asupra locuitorilor de azi ai acestui teritoriu. Pe lângă acestea, în Moldova și Muntenia au fost identificați urmași ai ”femeilor” M și N – ambele cu origini asiatice, iar amprenta genetică a acestora nu a fost identificată în Transilvania – lucru ușor explicabil prin migrațiile de proveniență asiatică în cele două provincii extra-carpatice.

În același timp, harta publicată în studiul amintit dovedește omogenitatea genetică a românilor din provinciile istorice: practic există o frecvență aproape identică a urmașilor femeilor enumerate mai sus.

De altfel, unul din autorii studiului, Relu Cocoș a revenit cu precizări suplimentare pentru ziarul Adevărul (aici) afirmând că: ”Studiul se referă la o regiune variabila a ADN-ul mitocondrial care s-a modificat puţin din Neolitic încoace, deci concluziile acestuia nu arată că transilvănenii ar fi diferiţi anatomic sau comportamental de românii din celelalte provincii .”

Concluziile acestei istorii sunt în mare parte triste: pe de o parte jurnaliștii eșuează în a explica publicului larg semnificațiile unui studiu științific. Apoi vine tendința mascată de căutare a unor false superiorități între regiunile istorice și a le motiva ”științific” prin ”studii genetice” – ceva care amintește de teoriile rasiale din secolele trecute.