Regele umorului din Republica Moldova a împlinit astăzi, 18 ianuarie, 70 de ani. Gheorghe Urschi făcea stand-up comedy pe când acest termen nu era foarte cunoscut moldovenilor și reușea să provoace hohote de râs oriunde mergea. Umorul său bogat, amplu, pe alocuri deocheat, uneori negru, dar niciodată răutăcios a amuzat generații întregi. Redacția moldNova.eu îi dorește multă sănătate lui Gheorghe Urschi și cu această ocazie am decis să facem o selecție a bancurilor memorabile povestite de marele actor, scenarist, scriitor, compozitor și regizor.
Gheorghe Urschi s-a născut pe 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari din raionul Şoldăneşti. Coroana de rege i-a fost înmânată maestrului Gheorghe Urschi de către regretatul său prieten şi partener de scenă, Gheorghe Pârlea, care spunea într-un interviu pentru presă: ,,Gheorghe Urschi este regele umorului din Republica Moldova. El scrie piese, le regizează, şi tot el le joacă. Umorul lui nu este răutăcios. Puţini sunt ca el. Un al doilea Urschi nu avem”, afirma regretatul Gheorghe Pârlea.
Despre interpreți și cântece
„Dintre toți interpreții noștri eu cred că cel mai sincer și direct a rămas Mihai Ciobanu. Ați auzit cântecul cela, „Nu mă dojeni, nevastă?” Iată un cântec deștept! Cântă toți bărbații din Moldova: „Dacă vine înspre ziuă, nu ai ce să-i faci, dacă aduce și gagica, așterne și taci. Și când dragoste vor face, nu-i mai dojeni. Ia și apără-i de muște cât va trebui!”
„Știu eu un cântec, n-o să treacă nici 2 luni și o să-l cântăm cu toții în unison de dimineață până seara. Va cânta toată Basarabia. Deocamdată știu doar refrenul: Vremea trece, vremea fuge, cine nu poate roade… suge”.
Despre Uniunea Europeană și sărăcie
„La sărăcia de azi cine-și poate permite să comande un monument? Aici am un sfat pentru dumneavoastră. Putem face și noi, moldovenii, cum fac bulgarii. În Bulgaria este o regiune unde locuiesc cei mai zgârciți oameni din lume. Să vedeți ce au născocit ca să nu cheltuiască bani aiurea pe monument. Îngroapă mortul în picioare, până la buric, și-l dau cu var. Seamănă monumentul cu mortul, să chiorăsc, parcă-i el. Bucățică tăiată!”
„Noi cu dumneavoastră acum intrăm în Europa. Ne ticsim în Europa. De parcă noi am fi musca și Europa-i calul…”
Bancuri despre Sulac
„Doi copii la joacă:
– Am uitat să-ți spun că mămica mi-a adus un tătic nou-nouț. De fapt, tatăl nostru cel vechi era bolnav. Avea schiliroză. S-a dus de acasă și a uitat să vină. Mămica a venit acasă cu tatăl nou și el a rămas la noi toată ziua și toată noaptea și acum tot e la noi. E om așa vesel și poznaș! Se joacă și cu mine, nu doar cu mămica. E om vestit, toată lumea îl cunoaște. Îl cheamă Nicolae Sulac.
– Aaa, Sulac! Știu! Cum să nu știu?! Tare cumsecade. Mi-a fost și mie tată vreo 3 săptămâni”
Gheorghe Urschi menționa într-un spectacol de-al său că a făcut glume timp de 35 de ani pe seama interpretului Nicolae Sulac și acesta nu s-a supărat niciodată. Acesta este ultimul banc pe care Urschi l-a povestit despre regretatul Sulac:
„Vin dimineața la maternitate mulți bărbați și ajung în salonul enorm cu șase rânduri de pătucuri. Printr-un perete de sticlă toți bărbații se uită și încearcă să ghicească care-s bebelușii lor. Lângă ei ajunge Nicolae Sulac. Bărbații se miră:
– Maestre, matale aici cu noi? Ia arătă-ne care-i copilul matale?
– Iaca cele două rânduri din dreapta…”
Bancuri deocheate
„Vine tăticul acasă, își salută soția și băiețelul de 3 ani, intră în baie, face un duș, iese de acolo îmbrăcat în pijama și merge cu mămica în dormitor. Ăsta mititel se duce după ei, dar pe dracu! Ușa dormitorului este încuiată! Dar copilul e curios de felul lui și lacătul… are broască. Privește ce se întâmplă în dormitor și exclamă: Iau ce fac! Da eu mănânc bătaie numai pentru că-mi bag degetul în nas!”
„Intră un copil speriat din curte în casă și strigă:
– Mămica, la noi în fundul grădinii sunt un om și o femeie dezbrăcați!
Biata femeie încearcă să-i ofere o explicație băiețelului:
– Or fi niște sălbatici…
– Ea poate-i sălbatică, da tăticul e al nostru!”
„Un tânăr proaspăt însurat urmează să plece într-o deplasare pentru 2 săptămâni. Discută cu un prieten:
– S-o las din capul ei pentru 2 săptămâni mi-e în grijă. E frumușică! Văd cum se uită bărbații la ea!
– Te învăț eu ce să faci. Până a pleca în deplasare bagă sub pat o oală cu smântână și leagă de plasa patului o lingură, da să nu ajungă în oală. Culcă-te pe pat tu, de unul singur, și vei vedea că lingura nu va ajunge în smântână. Dacă se vor culca doi pe pat vei găsi lingura înmuiată.
Peste 2 săptămâni:
– Ei, spune drept, era lingura înmuiată în smântână?
– Pe dracu! Era oala plină cu unt!”
„Doi bărbați stau de vorbă:
-Nevasta mea e un înger!
-Ce noroc ai! A mea încă-i vie.”
Amintim că în iunie 2011 maestrul Gheorghe Urschi a suferit un atac cerebral care l-a făcut să renunțe la scenă. Au urmat ani de reabilitare și muncă pentru a se pune din nou pe picioare. Familia acestuia a menționat de mai multe ori că regele umorului își dorește să revină în fața publicului. Astăzi, fiica actorului a anunțat că pe 1 aprilie 2018, la Palatul Național, va avea loc un concert aniversar în cinstea maestrului în cadrul căruia vor răsuna piesele, scenetele, glumele scrise de el pe durata celor peste 40 de ani de activitate.
Gheorghe Urschi nu s-a limitat la umor, a scris cărţi, a semnat câteva piese de teatru, scenarii de film şi a realizat numeroase emisiuni şi concerte. A editat câteva volume de nuvele printre care „Dealul fetelor”, „Insula adolescenţei”, „Băiatul cu ghitara”, „Cazuri şi necazuri”. A tradus din literatura rusă lucrări de M. Gorki, A. Vampilov, V. Astafiev. A semnat şi a regizat trei filme. Este vorba despre peliculele „Cine arvoneşte, acela plăteşte”, „Văleu, văleu, nu turna!” şi „Fenta”. Piesele de teatru „Mezinul”, „Vom trăi și vom vedea”, „Testamentul”, „Și iar Chirița!”, de asemenea au fost semnate de regele umorului.
Într-un interviu, întrebat fiind dacă i-a plăcut mereu să-i facă pe oameni să râdă, maestrul Gheorghe Urschi a răspuns: „Da! Când vedeam oamenii râzând în jurul meu aveam senzația că nu chiar degeaba m-a făcut mama pe lumea asta. Este senzația care mă urmărește până în ziua de azi. În această sărăcie în care trăim și în această țară depopulată dacă merg într-un sat și adun 200 de oameni, jumătate bătrâni, jumătate tineri și ei râd două ore cu mine, orice ar zice criticii, experții, elitarii care despică firul în patru, eu consider că știu să fac un lucru mare”.
La mulți ani, maestre!