Victoria lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale nu este decât unul din numeroasele efecte ale dispariției unui miliard de dolari din câteva dintre cele mai importante bănci din Republica Moldova – bănci care acum se găsesc în plin proces de lichidare. Detaliile operațiunii, în ciuda numeroaselor articole de investigație și a proceselor aflate pe rol, sunt încă neclare, dar este posibilă conturarea unui tablou general.

Efectele imediate ale jafului miliardului au fost trecute cu vederea de mulți politicieni din Chișinău, care au crezut că nu s-au produs schimbări fundamentale. S-au înșelat. În primul rând a fost șocul valutar de la începutul lui 2015, când leul moldovenesc a sărit de la cursul de 17 lei pentru un EURO la 28 de lei și s-a stabilizat la 22. Încă funcționale, băncile jefuite au fost principalele beneficiare ale acestui șoc valutar de care s-au folosit pentru a încerca să acopere gaura neagră creată de întreaga clasă politică. Această primă notă de plată a fost achitată din buzunarul populației în mod forțat. Stabilizarea cursului valutar la 22 de lei moldovenești pentru un EURO a continuat să-i facă să sufere pe oamenii simpli. Miliardul furat s-a transformat dintr-o știre despre corupție într-un flamă care a ars banii din buzunarele oamenilor.

Informațiile despre jaful miliardului au lămurit oamenii – al doilea efect imediat a fost pierderea încrederii în cercurile politice care au administrat Republica Moldova începând din 2010. Uraganul pornit din adâncimi a avut nevoie de timp să se propage și și-a pierdut din intensitatea imediată prin protestele care au durat din 2015 până în 2016. Însă faptul că guvernanții au furat din banii pentru care au fost investiți cu înțelegerea să-i administreze a dus la pierderea oricărui capital de încredere. Doar inerția a permis în continuare manifestarea publică a unor partide și personalități. Scuzele lor au fost neconvingătoare, explicațiile nu-și mai aveau rostul – cetățenii sunt convinși că au fost jefuiți cu sânge rece.

Din numeroasele articole de investigație și ce s-a mai scurs de la procesele ținute cu ușile închise se desprinde cu limpezime o concluzie: firele jefuirii miliardului duc la Moscova. Sistemul bancar din Rusia s-a folosit de sistemul bancar din Republica Moldova ca de o placă turnantă pentru ample operațiuni de spălări de bani și transferuri de bani către Uniunea Europeană. Nu sistemul bancar rusesc a realizat jaful miliardului din Republica Moldova, aici rolul principal l-au jucat lăcomia, prostia și lipsa de viziune strategică a principalilor actori politici din Chișinău. Voi repeta cauzele principale ale acestei hoții: lăcomia, prostia și lipsa de viziune strategică. Nu ”mâna Rusiei” a furat miliardul, hapsânii ajunși la putere în Chișinău au înghițit momeala cu tot cu cârlig și au creat o slăbiciune strategică. Dezvăluirea furtului a dărâmat castelele de nisip și visele europene – dar mai presus de toate a creat o schimbare majoră de opinie în rândurile cetățenilor, ale cărei efecte s-au făcut simțite prin victoria lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale.

Și acesta este doar începutul. Politica de ”administrare a instabilității” practicată din 2010 încoace – specifică mediului de afaceri pentru cei cărora le place să-și asume riscuri – dă semne că-și epuizează posibilitățile. Răsucirea percepțiilor în rândurile votanților este majoră și profundă. Oamenilor nu le place ”administrarea instabilității”, nu le place să fie furați pe față și s-au reorientat către cel care le promite stabilitate și că oaia va fi tunsă fără să zbiere.

1 comentariu

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*