Transnistria s-a format din cauza fricii populației din stânga Nistrului față de România, susțin experții Consiliului rus pentru Afaceri Externe într-un studiu publicat pe site-ul organizației. Analiștii ruși au menționat că problema transnistreană poate să rămână nerezolvată încă mult timp, dar nu exclud și varianta dezghețării conflictului. La rândul lor, experții de la Chișinău susțin că românofobia în stânga Nistrului a fost implantată artificial încă de sovietici și este folosită în scopuri propagandistice de forțele Kremlinului. Totodată, aceștia cred că soluționarea conflictului depinde de voința politică a guvernanților de la Chișinău.
Pentru ruși problema transnistreană este importantă datorită a trei factori: influența conflictului asupra relațiilor între UE și Rusia, relațiilor moldo-ucrainene, dar și din perspectiva rezolvării conflictului între Chișinău și Tiraspol. Problema transnistreană a revenit în opinia publică mondială în urma izbucnirii conflictului Rusiei cu Ucraina și rolului pe care joacă teritoriul transnistrean în regiune.
Rușii consideră că românismul a cauzat conflictul transnistrean
Experții ruși susțin că problema transnistreană în sine reprezentă un caz unic în practica internațională de reglementare a zonelor de conflict. În opinia lor, deși conflictul între regiunea transnistreană și Chișinău nu a avut o componentă etnică vădită, totuși consolidarea Transnistriei a avut un fundament interetnic alături de antiromânism. Acest lucru, conform autorilor, s-a văzut în lipsa unei conduceri etnocratice și afirmațiilor publice în privința etnicilor titulari. Experții Consiliului rus pentru Afaceri Externe consideră că procesul de românizare de pe malul drept al Nistrului în 1988-1989 a provocat conflictul civil între Chișinău și Tiraspol și că moldovenii din Transnistria au susținut ideea creării unui stat transnistrean de frica românizării.
Totodată, autorii constată că conflictul de pe Nistru, care s-a terminat în august 1992, a fost unul mai mic ca amploare în comparație cu conflictele asemănătoare din Caucaz și Tadjikistan. În studiu se mai spune că atât Chișinăul cât și Tiraspolul au păstrat un nivel destul de înalt de contacte în comparație cu alți actori, care se află în condiții asemănătoare.
Românofobia a fost inventată de sovietici
La rândul său, Oazu Nantoi, expertul din Chișinău pe probleme transnistrene a explicat că românofobia în spațiul acesta a fost implantată de regimul sovietic, care a prins rădăcini deosebit de puternice în stânga Nistrului unde la 12 octombrie 1924 a fost proclamată o republică autonomă, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească ( Crearea respectivei unități moldovenești a fost inițiată de Grigore Kotovski și cuprindea raioanele transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Ananiev, Balta, Bârzula, Codâma, Cruteni, Ocna Roșie și Pesceana din actuala regiune Odesa a Ucrainei). Sovieticii, în opinia lui, au implementat românofobia pentru a justifica acapararea teritoriilor, inclusiv când s-a creat pe 2 august 1940 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Oazu Nantoi a spus că în anii 90 presa din stânga Nistrului a început la unison să vorbească că Republica Moldova merge spre unire cu România și aceste zvonuri au băgat frica în populație. ”Și un segment din populația din stânga Nistrului, din centrele industriale pentru care patria era Uniunea Sovietică și nu RSS Moldovenească cu adevărat erau aduși la stare de psihoză colectivă. Eu am trăit acelea timpuri și am participat la acele procese. Și erau gata să lupte ca să nu să se trezească a doua zi în România”, și-a amintit Nantoi.
În paralel, pe durata conflictului din stânga Nistrului au avut loc epurări etnice, a spus acesta, amintind de ce-i peste 200.000 de oameni care au părăsit regiunea transnistreană. ”Asta se numește crima împotriva umanității și segmentul cel mai antistatal și activ era concentrat la Tiraspol și Bender. Restul populației au fost nevoiți să se subordoneze acestor realități sumbre în special după agresiunea Federației Ruse din 1992”, a mai spus Nantoi.
De asemenea, Anatol Țăranu susține că sperietoare cu românismul în stânga Nistrului a fost folosită foarte abil și masiv de propaganda separatistă. ”Ea a fost imaculată în mințile oamenilor, în primul rând oamenilor din stânga Nistrului, din acest punct de vedere, teza despre pericolul românesc este una viabilă și funcționează până în ziua de azi. Alta e că această teză a fost hiperbolizată. Ea nu a existat în realitate, dar ca factor propagandistic a fost folosită la maxim și cu succes”, a mai spus Țăranu.
Rolul actual al României în Transnistria
România este prezentată în studiu rușilor drept cea mai activă țară membră a Uniunii Europene în direcția transnistreană. Sunt amintite și declarațiile publice ex-președintelui României, Traian Băsescu, despre unitatea poporul român, care a fost dezmembrat artificial prin pactul Ribbentrop-Molotov, și despre necesitatea de reunire cu Republica Moldova sub egida Uniunii Europene. Autorii studiului au menționat că Bucureștiul a rectificat, ulterior, prioritățile anterioare odată cu accederea în funcție a noului președinte român, Klaus Iohannis. Aceștia au constatat că guvernanții din România au devenit mai pragmatici și au intensificat relațiile nu doar cu Moldova, dar și cu regiunea transnistreană.
Astfel, potrivit datelor vamale din stânga Nistrului, întreprinderile transnistrene au exportat în UE marfă în valoare de 170 de milioane de dolari, iar jumătate din exportul în țările europene a ajuns în România. Pentru comparație sunt aduse datele de export în Rusia, care abia atinge cifra de 40 de milioane de dolari. Autorii consideră că o influență în acest sens se datorează inclusiv UE, care nu-și dorește declanșarea unui nou val de migranți, deja din Estul Europei.
Autorii studiului de la Moscova au remarcat că ideea unirii cu România există nu doar la nivel teoretic ci și este stipulată într-un plan concret. Se face referință la planul strategiei Partidului Național Liberal (care l-a ajutat pe Iohannis să câștige alegerile prezidențiale), prezentat la Bruxelles pe 18 februarie, care ar presupune crearea unui spațiu socio-economic, cultural și informațional comun cu Republica Moldova.
Rușii consideră că acest proiect nu poate fi realizat într-o perioadă apropiată și mai ales în 2018 (când se împlinesc 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România). În acest context, sunt aduse declarațiile lui Iohannis, care a zis că se va reveni la problema unirii după ce situația de pe ambele maluri a Prutului se va stabiliza. În document sunt menționați pașii pe care le face România pentru a îmbunătăți situația economică în Moldova, inclusiv prin acordarea creditului promis, care va putea fi deblocat după ce Chișinăul va realiza cerințele Fondului Monitor Internațional.
Viitorul Transnistriei: ”înghețarea” sau ”dezghețarea” conflictului
Serghei Markedonov și Alexandr Gușin, autorii studiului, au identificat trei scenarii posibile care pot să se întâmple în regiunea transnistreană: integrare cu Moldova, dezghețarea conflictului sau suspendarea problemei.
Aceștia consideră că integrarea regiunii transnistrene în cadrul Moldovei poate avea loc doar dacă Rusia cu Transnistria pe de o parte va ajunge la un acord comun în acest sens cu SUA, UE, Ucraina și Moldova, pe de altă parte. Pe de asupra Transnistria împreună cu Rusia vine cu condițiile de păstrare a statutului neutralității, independenței de România și garanțiilor pentru elita transnistreană din politică și business. Realizarea unui astfel de scenariu, în opinia autorilor, ar permite Moscovei să joace un rol mai important în viața politică internă a Moldovei.
Totodată, experții consideră că acest scenariu are câteva lacune. În primul rând, autoritățile din Chișinău categoric nu sunt de acord cu federalizarea Moldovei, iar Tiraspolul are pretenții mult mai mari decât crearea autonomiei, chiar și cu atribuții largi. În afara de aceasta, relațiile de neîncredere între Occident și Rusia ar putea complica păstrarea acordurilor în privința neutralității. Totodată, este luat în calcul că Transnistria în deosebire cu regiunile Donbas are o experiență de formare a propriei identități.
Markedonov și Gușin consideră că SUA împreună cu aliații săi percep problema transnistreană prin prisma minimalizării influenței ruse în regiune, dar în același timp nu pot să propună mecanisme compensatorii în cazul unui acord din partea rușilor privind integrarea Transnistriei în Moldova. Interesele Rusiei în zonă, spun autorii, sunt văzute de americani ca unele care frânează democratizarea și europenizarea Moldovei.
În astfel de condiții, acest scenariu, în opinia lor, este realizabil doar în condițiile îmbunătățirii relațiilor între Occident și Rusia.
Oazu Nantoi se arată categoric împotriva conceptului de federalizare deoarece, astfel, Republica Moldova, în opinia lui, va fi condusă totalmente de forțele externe. ”Moldovenii nu au nici o problemă să trăiască în federația Germană, Austriacă sau în Statele Unite ale Americii. Dar în cazul când vorbim de federalizare trebuie să avem în vedere memorandumul Kozak și interesele Federației Ruse care dorește să transforme Republica Moldova, sub pretextul soluționării problemei transnistrene, într-un teritoriu nefuncțional, manipulat din exterior”, a spus expertul.
Acesta a mai menționat iraționalitatea delimitării administrative a teritoriilor, aflate în zona de conflict. ”Dacă ne uităm la harta. Eu absolut nu înțeleg ce are în comun Camenca și Slobozia. Aceasta chișcă de 202 metri de-a lungul Nistrului. De ce ea trebuie să fie un subiect aparte. De ce el nu poate fi segmentat între câteva județe moldovenești”, și-a exprimat nedumerirea Nantoi.
Dezghețarea conflictului
Izolarea Transnistrii s-a intensificat, mai ales, odată cu activizarea conflictului ruso-ucrainean. Autorii studiului menționează că Transnistria are mai multe resurse în comparație cu dreapta Nistrului. ”Este un caz unic în spațiul post-sovietic, când ”țara-mama” este mai slabă decât teritoriu care s-a separat”, au subliniat aceștia.
Totodată activizarea Ucrainei (care are mai multe resurse decât Moldova) pe segmentul transnistrean ar putea declanșa escaladarea situației din Donbas. Pentru Occident, potrivit autorilor, cea mai optimă variantă de influență în regiune rămâne exercitarea presiunilor economice ceea ce minimizează posibilitatea dezghețării conflictului. Rusia ar putea recunoaște independența Transnistriei, consideră aceștia, doar în cazul declanșării unui conflict în stânga Nistrului ca în regiunile Caucazului.
Aceștia consideră că cel mai probabil se va merge pe varianta ”dezghețării lente” a relațiilor între Chișinău și Tiraspol prin prezentarea unei imagini pozitive a Moldovei, care a ales Europa și nu Rusia, dar și prin insistarea asupra scoaterii armatei ruse din Transnistria. Toți acești factori, în opinia lor, nu neapărat vor provoca un conflict militar, dar pot înrăutăți procesul de reglementare a problemei transnistrene. De asemenea, a fost subliniat rolul situației de la Donbas ca un factor ce influențează confruntările între Rusia și Occident.
Anatol Țăranu, la fel, nu exclude probabilitatea unui conflict armat, însă rămâne sceptic că cineva cu tot dinadinsul își dorește un conflict militar. ”Rusia ar putea să meargă pe aceasta cale, dar un conflict militar în condițiile când Transnistria nu are acces liber la teritoriile Federației Ruse complică enorm mersul unui conflict militar de proporții. Am putea să avem niște provocări de ordinul militar dar nu cred că ele o să degenereze într-un conflict militar de proporții mari”, a spus Țăranu. Acesta a sugerat că Moldova ar trebui să se folosească de conjunctura actuală, când Ucraina a intrat într-un conflict deschis cu Rusia, pentru a-și fortifica pozițiile în ceea ce privește conflictul transnistrean. Referindu-se la Donbas, acesta a spus că vede un remake a Transnistriei în acea zonă și despre pericolul căreia Ucraina și-a dat seama prea târziu.
Statutul Transnistriei rămâne suspendat
Autorii ruși spun că nici Occidentul nici Rusia nu încearcă actualmente să schimbe brusc situația în regiune: pe de o parte nu apar semne multiplicării unui scenariu din Crimeea, iar pe de altă parte nu se intenționează întoarcerea pământurilor cu forța și ambele părți a conflictului nu sunt gata să rupă relațiile definitiv. Astfel, experții ruși cred că suspendarea statutului Transnistriei între posibilitatea de integrare și recunoașterea independenței pare a fi cea mai reală perspectivă în timpul apropiat. O astfel de stare de lucruri creează o balansare de forțe în regiune, în opinia autorilor, dar poate fi greu de realizată fără susținerea Rusiei pe fonul înrăutățirii relațiilor cu Ucraina și apropierii Moldovei de NATO.
Țăranu crede că nu vede semne, care i-ar indica că lucrurile se schimbă în acest sens, iar într-o perspectivă medie nu se prevede o soluție politică pentru conflictul transnistrean. ”Rusia nu este dispusă să soluționeze acest conflict fiind că nu vede cum ar putea să impună Republicii Moldova federalizarea și folosirea Transnistriei pe post de forță care are drept de veto în problemele principale ale politicii externe ale Republicii Moldova. În acest sens Rusia așteaptă un moment potrivit când ar putea să forțeze nota în ceea ce privește soluționarea politică a problemei transnistrene. Deocamdată ea nu are mecanismele necesare”, a explicat Țăranu. Expertul de la Chișinău nu exclude că Rusia se află în așteptarea venirii în Moldova a unor forțe pro-ruse ca Dodon, care este dispus să federalizeze Republica Moldova, adică să prefacă Transnistria, în opinia lui, într-un mecanism veto în politica Republicii Moldova.
Din cauza aceasta, explică Țăranu, Rusia preferă să blocheze reglementarea politică a problemei transnistrene și de aici ar fi aplicată aceasta tactica pașilor mici, menționată de reprezentanții politici a Rusiei. Țaranu a mai spus că actualmente se aplică primul scenariu care prevede blocarea soluționării politice a problemei. Cel de-al doilea scenariu, conform analistului, este schimbarea forțelor politice în Moldova. ”În cazul în care în Republica Moldova se schimbă guvernarea și vine o guvernare prorusească, docilă Kremlinului, atunci Moscova va forța nota și va insista pe calea federalizării Republicii Moldova”, crede Țăranu.
Afacerile comune conservă separatismul
Oazu Nantoi consideră că cheia de soluționare a conflictului trasnistrean este la Chișinău. ”Viitorul acestei zone depinde în exclusivitate de ceea ce va fi la Chișinău. Dacă statul va fi rupt din captivitate, dacă aici se va schimba trendul acesta sinucigaș în raport cu statalitatea atunci vor apărea scenarii de rezolvare a conflictului pașnic, etapizat, structurat, care nu are nimic comun nici cu misiunea OSCE”, a spus Nantoi.
Oazu Nantoi este de părere că problema transnistreană va rămâne conservată atât timp cât acest conflict va fi folosit de ambele părți pentru un business comun. ”În realitate așa-zisul conflict transnistrean pentru unii s-a transformat în business. Uitați-vă la studiile cu Energocapital și ceea ce am scris eu încă 15 ani în urmă. Este vorba despre cârdășie între criminalii de pe ambele maluri ale Nistrului, care sub acoperirea așa-zisului conflict se ocupă de contrabandă cu realizarea unor scheme ilicite în domeniul energetic etc.”, a opinat expertul. Or , lucrurile se pot schimba, în opinia lui, dacă Moldova se va debarasa de ce-i care au captivat statul. Nantoi consideră că actuala clasă politică doar mimează preocuparea de rezolvarea a problemei transnistrene.
Acesta a subliniat că problema transnistreană trebuie să fie privită prin prisma conflictului între Republica Moldova și Federația Rusă. Ultima, în opinia lui, este singurul stat care sfidează suveranitatea, integritatea și statul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova. ”Și doar grație suportului Federației Ruse acest regim anticonstituțional, autoritar și criminal încă mai există”, a conchis acesta.
Consilierii atenționează Rusia asupra prietenilor falși în Moldova
Consilierii ruși recomandă autorităților de la Moscova să-și păstreze rolul activ în reglementarea problemei transnistrene. În același timp, reprezentanții Kremlinului ar trebui să ia în calcul problemele interne ale regiunii transnistrene, schimbarea atitudinii Ucrainei față de Transnistria, dar și intensificarea relațiilor regiunii transnistrene cu UE fără a se baza pe retorica despre ”prietenie veșnică”.
Totodată, Moscova, în opinia lor, ar trebui să fie mai atentă cu ce partide politice din regiune dorește să prietenească și să nu să se bazeze doar pe forțele pro-ruse ca partidele lui Usatîi și Dodon.
Pe segmentul transnistrean, Rusia în condițiile înrăutățirii situației economice ar trebui împreună cu liderii din regiunea trasnistreană să găsească punctele de cooperare cu UE, dar și momentele ce nu pot fi acceptate. Experții au mai recomandat optimizarea oferirii ajutoarelor transnistrenilor din partea Rusiei pentru a nu declanșa procesele de migrație și pentru ca localnicii să nu-și formeze o atitudine critică față de Rusia din aceasta cauză.