După 4 ani petrecuți în India, a ales să predea limba română în Găgăuzia – este decizia lui Ovidiu Ivancu, primul profesor român care predă limba română la Universitatea de Stat din Comrat, centrul administrativ al autonomiei Găgăuzia din Republica Moldova. Profesorul a obținut acest post după ce a câștigat concursul la Institutul Limbii Române.
Pe urmele lui Mircea Eliade
Anterior, Ovidiu Ivancu a avut o altă experiență similară, dar mult mai exotică – în perioada 2009-2013, în New Delhi, a predat limba română la Universitatea Delhi din capitala Indiei. Asemenea marelui filosof român Mircea Eliade, India l-a fascinat şi pe Ivancu. Ajuns după ce a obținut o bursă, Ovidiu Ivancu și-a povestit aventura indiană în volumul „Vremea musonului: patru ani în India. Jurnalul meu indian, 2009-2013”.
„Am venit la Comrat fără prejudecăți”
În interviul acordat pentru moldNova, Ivancu ne-a mărturisit că a venit la Comrat fără niciun fel de prejudecăți: „Cred cu tărie că prejudecățile te împiedică să funcționezi normal. Ca profesor, mi se pare că intră în fișa postului să nu am prejudecăți”. Acesta a motivat prin experiența vastă, pe care a avut-o anterior, căpătată în urma multor călătorii, ceea ce l-a făcut să-și dea seama „că oamenii sunt cu mult mai complicați decât prejudecățile despre ei. În general, mi se pare superficială orice fel de judecată colectivă”. De asemenea, a mai menționat că anterior nu întâlnise niciun găgăuz, neavând decât „informații minimale despre zona aceasta” și din această cauză s-a „ținut departe de orice fel de prejudecată”.
„Nu am simțit nici o repulsie față de România”
Deși a remarcat că există o atitudine rezervată față de România, Ovidiu Ivancu spune că nu a simțit vreo repulsie față de țara sa natală în autonomie, menționând că „oamenii de aici sunt foarte politicoși” și comunică cu ei fie în română, fie în engleză. În ceea ce privește atitudinea generală pe care o au găgăuzii față de România, acesta crede că schimbarea poate veni doar prin comunicare și corectitudine. „Eu cred că dacă reușim să comunicăm mai bine, să explicăm mai bine ce s-a întâmplat în trecut, de ce s-a întâmplat, dacă reușim, prin urmare, să învățăm istoria fără a o ideologiza, ne va fi mai bine tuturor. În istoria fiecărei națiuni europene există momente de conflict, momente de care astăzi nu mai putem fi mândri. Soluția nu e să ne hrănim prezentul cu ceea ce s-a întâmplat în trecut, ci să încercăm să ne trăim prezentul în așa fel, încât să avem cu toții o viață mai bună. Or, o viață mai bună nu putem avea dacă ne uităm mereu în spate”, crede Ovidiu Ivancu.
Metodele de predare
Profesorul român spune că este mulțumit de comunicarea pe care o are cu administrația universității și caută soluții pentru a atrage cât mai mulți doritori de a urma cursurile de limbă română. „Comunicarea nu a fost până acum o problemă. În ceea ce privește numărul de cursanți, trebuie să vă spun că mi-am propus ca acesta să crească din următorul an universitar. Există doritori”, precizează profesorul. Pentru a-și îndeplini acest scop, Ivancu spune că există soluții și folosește de asemenea metode diverse de învățare. „Cu cei care nu vorbesc deloc română, lucrez diferit. Începem cu imagini, cu lecții despre alfabet, ne folosim de toate dotările Centrului de Informare al României. Avem o tablă interactivă, computere conectate la internet și manuale cu ajutorul cărora pot pregăti lecții interactive”, povestește tânărul.
„Găgăuzii mi se par cam triști și prea obedienți”
Profesorul român de la Comrat conchide că găgăuzii i se par „câteodată oameni triști, care zâmbesc foarte puțin”. De asemenea, acesta se declară îngrijorat de „lipsa de entuziasm a celor mai mulți dintre studenți”. „Lipsa de entuziasm pentru orice. Mi se pare adesea că nu au pasiuni, că trec prin viață, așteptând să treacă zilele și anii pentru a-și lua locul, supuși, în lungul șir al oamenilor care au o slujbă, o familie, o mașină și… cam atât”, descrie Ovidiu Ivancu. Acesta a mai remarcat și „obediența celor mai mulți dintre ei față de autoritate, față de orice fel de autoritate”: „Profesorul își poate permite luxul de a spune aproape orice, fără a se teme că cineva dintre cei care îl ascultă îi va pune la îndoială raționamentele și judecățile” și pune într-un fel această obediență la baza problemelor societății de aici, remarcând că „studentul care, astăzi, tace și acceptă va fi, mâine, votantul care tace și acceptă, înclinându-și capul, ca sub povara unui jug invizibil, de fiecare dată când politicianul ridică tonul vocii sau îi vorbește de la înălțimea intimidantă a vreunei tribune parlamentare”.
Intenționează să publice o carte despre experiența sa în Găgăuzia
Această nouă provocare pe care i-a oferit-o societatea găgăuză, dar și talentul literar deosebit pe care îl deține l-a făcut pe Ovidiu Ivancu să publice periodic o parte din experiețile sale pe blogul personal, intitualate cu genericul Jurnal găgăuz. Ne-a comunicat că intenționează în viitor să publice chiar și o carte. „Intenția mea este șă public experiențele mele de aici. Dacă voi găsi o editură interesată, în România sau Republica Moldova, mi-aș dori să public jurnalul sub forma unei cărți”.
Ivancu scria în jurnal că scopul său este ca atunci când va pleca din Găgăuzia, pe străzile de aici „să existe cât mai multe persoane care să vorbească românește, dacă nu să vorbească, măcar să înțeleagă”. De asemenea, tânărul lector a mai precizat că își dorește ca de anul viitor să se apuce serios de învățat limba lui Tolstoi și Dostoievschi.