În fostele republici sovietice cultura nu se vinde și nu se consumă, afirmă un fost editor BBC. Acesta sugerează că oamenii și instituțiile de cultură nu trebuie să se bazeze pe sprijinul guvernului, ci să găsească modalități de a activa independent.
„Oamenii nu agreează conducerea statului, dar se bazează pe el. Modelului sovietic de conducere nu-i pasă de răspândirea și consumul de cultură. Oamenii din acest domeniu trebuie să lucreze independent”, afirmă Tim Williams, expert cultural britanic cu o experiență de peste 20 de ani în gestionarea proiectelor culturale, inclusiv ca editor BBC World Service, responsabil de programe documentare și educativ-distractive pentru audiența post-sovietică.
Cum se vinde cultura în Marea Britanie
Marea Britanie a înființat un minister al Culturii abia în anul 1998. „Guvernul a început să susțină infrastructura în domeniul culturii și scopul nu este cel de a controla conținutul cultural difuzat sau cel de a plăti salarii. Scopul Ministerului Culturii este să exporte cultura britanică, să facă din Londra orașul unde este cel mai bine să trăiești, unde este cel mai bine să muncești și orașul cel mai potrivit pe care să-l vizitezi. De exemplu, guvernul a micșorat taxele pentru companiile de la Hollywood care voiau să filmeze în Marea Britanie. Acest lucru creează locuri de muncă și are impact asupra reputației țării”, explică Tim Williams.
Acesta povestește despre experiența Marii Britanii în gestionarea domeniului culturii. „Ministrul Culturii din Armenia intervine în distribuția actorilor pe scena teatrului național. Ministerul britanic nu se ocupă niciodată de distribuția spectacolelor sau cenzura pieselor de teatru. Ministerul trebuie să se ocupe de chestiuni precum transportarea instrumentelor muzicale scumpe, de turneele în străinătate ale artiștilor, de promovarea culturii britanice în lume. Acesta este rolul unui minister al Culturii. Restul trebuie întreprins de oameni. Ei trebuie să creeze conținut original”, afirmă fostul editor de la BBC.
Ziarele nu vor dispărea
Tim Williams este convins că presa scrisă nu va dispărea, chiar dacă tot mai multe ziare renunță la versiunea tipărită și se ocupă doar de cea online. „Când a apărut televiziunea se spunea că radioul va dispărea. N-a fost să fie. Astăzi radioul are o audiență foarte mare. Oamenii folosesc diferite surse de informare și diferite tipuri de media”, consideră Williams. Acesta recunoaște că ziarele sunt amenințate de industria jurnalismului online și că nu mai aduc profit. Se bucură însă de o mai mare credibilitate.
„Cei cărora nu le ajunge o postare pe Twitter sau Facebook vor căuta să se informeze cu adevărat, vor căuta ziarele. Întotdeauna vor exista oameni care să cumpere ziare, cel puțin o dată pe săptămână și cel puțin de dragul de rezolva o integramă sau a citi texte mari în care un subiect este dezbătut pe larg”, afirmă Tim Williams. Acesta vorbește și despre câștigurile materiale ale jurnaliștilor britanici. „Cei care scriu pentru The Huffington Post o fac gratuit, pentru că numele publicației este foarte răsunător și este o onoare să publici articole pe acest site. Cei de la The Independent sunt plătiți numai când textele lor ating un anumit număr de afișări. Este un domeniu foarte competitiv”, spune jurnalistul.
Acesta menționează că, astăzi, jurnalismul online este dependent de rețelele de socializare. „Nu este destul să scrii un text și să-l publici. Trebuie să știi să îl vinzi, să faci gălăgie în jurul lui, să scrii ceva despre povestea ta pe Facebook, pe Twitter și pe alte platforme de promovare”, afirmă Tim Williams.
În prezent, acesta este implicat în Programul de cultură și creativitate inițiat de Uniunea Europeană pentru a sprijini dezvoltarea industriei creative în țările Parteneriatului Estic.