Lecție de viață de la Constantin. Face sport și salvează vieți, deși a rămas fără un picior

Un joc nevinovat în copilărie s-a transformat într-o tragedie pentru Constatntin Bostan din orașul Durlești, municipiul Chișinău. Datorită curajului de admirat, bărbatul a reușit să ajungă, deși a rămas fără un picior, să vindece pe cei care au probleme de sănătate, să salveze viețile celor care au nevoie de ajutor, să facă sport și să-și îndeplinească visele în Italia.

Copilăria lui Constantin, originar din Durlești, a fost umbrită după ce a căzut accidental de pe căluțul de lemn. La doar trei ani, s-a trezit că viața i se schimbă radical, când părinții săi au observat că piciorul i s-a oprit din creștere. Singura speranță era la o intervenție chirurgicală la care au și recurs părinții lui Constantin, ajungând la medicii din Kurgan, Rusia, însă situația nu s-a schimbat. După aceasta, urma o alegere între alungirea piciorului și amputarea acestuia, așa cum recomandau medicii. Opțiunea a fost amputarea. La numai 20 de ani, Constanti s-a trezit cu un singur picior.

Și-a îndeplinit visul în Italia

Tatăl bărbatului este avocat, iar mama sa – psiholog-pedagog. Constantin visa să devină medic-ortoped, însă cineva din comisia de admitere  de la Universitatea de Medicină i-a spus că din cauza piciorului mai scurt nu va face  faţă. Astfel, Constantin a  ales să meargă pe urmele tatălui și a făcut studii în domeniul jurisprudenţei. Iniţial, a venit în Italia în vacanţă, la mama sa, care era stabilită în oraşul Rho (Milano). Vacanţa durează deja de zece  ani.  Deși a rămas fără un picior, bărbatul nu a cedat și a uimit pe toți prin curajul, voința de a lupta și dragostea față de viață. A înfruntat cu multă putere toate obstacolele pentru  ca visele sale să devină realitate.   De 5 ani deja face voluntariat ca salvator în cadrul asociaţiei Rho Soccorso, unde salvează vieţile persoanelor care au nevoie de ajutor. Este persoană care inspiră şi care demonstrează că odată ce destinul ne loveşte, noi nu trebuie să ne pierdem speranţa şi să mergem înainte.

Cum s-a integrat în societatea din Italia

Nu i-a fost ușor să se integreze în societatea din Italia. „Consider că după 10 ani, mai sunt în proces de integrare. Pentru a cunoaşte un popor, trebuie să ştii limba, istoria, cultura lui. Iniţial am mers la şcoală serală, unde eram migranţi din toată părţile lumii. Ulterior am văzut că studiile mele din Republica Moldova nu au valoare aici şi am decis să schimb domeniul de activitate.  Pentru a nu depinde de nimeni, am făcut un curs de operator socio-sanitar, care mi-a dat posibilitatea să am un lucru decent şi aproape de persoanele care au nevoie de ajutor moral, psihologic şi nu în ultimul timp – sanitar.   Despre italieni, pot să spun că dacă te comporți frumos, îţi dau şi inima lor”, a spus Constantin Bostan.

Despre diferența dintre medicii din Italia și cei din Republica Moldova, bărbatul spune că  „medicii sunt şi la război medici”. „Nu este mare diferenţă, doar guvernul şi politica”, a adăugat Constantin.

Joacă fotbal și participă la maratoane

El a are și o mare pasiune pentru sport. „Chiar dacă aveam piciorul mai scurt, în primii ani de şcoală, am făcut karate, înot, chiar dacă nu reuşeam să prea multe, făceam să iasă foc, dar scopul mi-l atingeam. După ce mi-a fost amputat piciorul, am fost invitat de către Federaţia sportivă de fotbal să fac parte din echipa de băieţi, care aveau aceeaşi probleme ca şi mine. Am participat la Campionatul Mondial din 1999 şi 2003 cu echipa din Republica Moldova. Ulterior, din cauza insuficienţei de fonduri, s-a terminat tot. Aici în Italia însă am cunoscut un băiat care atunci avea doar 13 ani, dar ca şi mine dorea să facă sport şi anume fotbal. De astfel, deja 5 ani există echipa “Nazionale Calcio Amputati” din care fac parte la momentul actual. Toţi băieţii provin din diverse părţi ale Italiei şi au în spate istorii care te lasă fără cuvinte”, a afirmat Constantin Bostan.

Când face sport, se simte liber

Lui Consantin îi place mult să alerge din dorinţa de a avea spiritul liber, ceea ce și simte în momentul când face acest sport. „La moment fac parte din echipa Urban Runner. Multe din reuşitele mele se datorează  atletei şi prezentatoarei TV- Giusy Versace şi a asociaţiei Disabili No Limits care mi-au dăruit proteze performante pentru alergat care m-au ajutat să particip cu succes la două maratoane”, a mai spus bărbatul.

El a participat la diferite competiţii organizate în scop de binefacere şi la maratoane de 10, 15 km. „Cel mai important trofeu va fi pentru mine realizarea unui proiect pe care acum încerc să-l realizez şi despre care e încă prematur să vorbesc”, a menționat enigmatic Constantin.

Avem o putere pe care nu o cunoaștem

Părinţii sunt cei care i-au dat mereu tot ce-i mai bun pe lume şi tot ei i-au insuflat omenia şi probabil de la ei vine dorinţa de a-i ajuta pe alţii. „Sigur că duc dorul de țara unde am crescut, de mireasma de copaci înfloriţi din grădina bunicii, de căpșuni şi de tot ce ţine de copilăria mea.  Bunica mea des cânta un cântec al studenților şi  al celor care sunt departe: „La străini am stat la masă şi cu ei am ospătat, dar la gândul de acasă, rânduri de lacrimi am vărsat”, își amintește cu tristețe în ochi Constantin.

Bărbatul are și un sfat pentru cei care sunt ca el. „Toți avem o putere în noi pe care nu o cunoaștem şi doar atunci când o punem la încercare, putem ajunge şi pe Everest”, a mai spus Constantin.

Autor: Aliona Purci. Articol realizat în cadrul proiectului „În prim plan FEMEIA”, desfăşurat în cadrul programului de granturi Diaspora Engagement Hub, implementat de Biroul Relații cu Diaspora (BRD) al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, în parteneriat cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), Misiunea în Moldova, în cadrul proiectului “Consolidarea Cadrului Instituţional al Republicii Moldova în domeniul Migraţiei şi Dezvoltării”, finanţat de Agenția Elvețiană pentru Cooperare și Dezvoltare (SDC).