Moldovenilor nu le pasă de modul în care vorbesc, iar invazia rusismelor profanează limba română. Totuși, situația este mai bună decât acum 25 de ani, susține cunoscutul lingvist Vlad Pohilă de la care am încercat să aflăm cum ne putem îmbunătăți vocabularul, de ce le convine politicienilor „limba moldovenească” din Constituție și cum se explică rebeliunea postmoderniștilor care sfidează normele gramaticale ale limbii române.
Starea limbii române în Republica Moldova este ca o circulație cu dublu sens, pe de o parte benzile sunt moderne, iar pe cealaltă parte – în ruină. Paradoxul este că astăzi lumea are accesul total la limba română, are libertatea deplină de a citi orice ziar, orice carte și orice site. „Cu toate acestea, oamenii nu știu să profite de aceste avantaje. La mijloc este o stare de apatie generală. Omul, preocupat de grijile cotidiene, sigur că nu își mai pune problema modului în care vorbește. Așadar, este o situație ambiguă, dar indiscutabil, Chișinăul de acum este cu totul alt oraș decât era cu 25 de ani în urmă, când toate instituțiile erau rusești”, spune lingvistul Vlad Pohilă.
În rusă se înjură cu savoare
Jargonul ruso-român pe care îl auzi pe străzile din Chișinău este înspăimântător, iar vina aparține fiecăruia dintre noi, pentru că nu am știut să cultivăm în societate suficientă dragoste pentru limba pe care o vorbim. Mulți dintre cei care nu se pot debarasa de rusisme afirmă că anumite sentimente pot fi exprimate doar în limba rusă. „Cine gândește așa, nu gândește deloc. Dicționarul Limbii Române înregistrează 175.000 de cuvinte, destule ca să poți exprima orice. Pentru comparație, Dicționarul Limbii Ruse cuprinde vreo 200.000 de cuvinte, iar cel al limbii engleze aproape un milion de cuvinte. Omul comun se descurcă cu 800-1.000 de cuvinte, omul cult utilizează vreo 2.000 de cuvinte, iar un om rudimentar, în condiții de stradă, se descurcă chiar și cu 300 de cuvinte”, explică Pohilă. Lingvistul asigură că limba română este destul de bogată ca să poți exprima absolut orice, dar recunoaște că în limba rusă se înjură cu mai multă savoare. „Înjurăturile în rusă sunt mai tari, dar nu le recomand nimănui. Avem și noi cuvinte prin care ne putem manifesta necazurile, ciuda și nervii”, spune Vlad Pohilă.
Limba moldovenească este pe placul politicienilor
În Constituție, limba moldovenească va fi înlocuită de cea română doar atunci când această schimbare va conveni unor politicieni. „Deocamdată, atât românofobilor cât și românofililor le convine această situație. Până la urmă, este un aspect irelevant. Adevărul este ca untdelemnul, iese la suprafață. Eu mă mândresc că sunt moldovean și că vorbesc graiul moldovenesc. Atenție, nu trebuie confundat graiul cu o limbă”, subliniază specialistul.
Politicienii din Republica Moldova și-au îmbunătățit discursul de-a lungul timpului. „Sunt unii care nu sunt deloc simpatici, dar vorbesc impecabil. Dacă vreți un nume, îl menționez pe Iurie Roșca. Vorbește românește admirabil, dar promovează intenționat o linie moldovenistă aberantă. Dacă ați asculta stenogramele din Parlament din anii 90, ați râde de unele formulări și cuvinte. Totuși, astăzi se vorbește mai corect”, spune Vlad Pohilă. Acesta menționează că, în general, moldovenii au două paliere de exprimare. „Într-un fel se vorbește în fața unui public, a unei comunități și altfel se vorbește în gașcă sau familie. Acolo se vorbește cum dă Domnul, cât mai buruienos.
Victimele catastrofelor lingvistice
Moldovenii care muncesc peste hotare și împrumută cuvinte străine nu pot fi condamnați. „Este natural, omul este om. Adaptându-se acolo, sigur că preia și cuvintele, chiar dacă nu este bine. Vorbim și aici despre lipsa de grijă. Dar să vedeți că cei care lucrează în Italia, Spania, Portugalia sau SUA utilizează infinit mai puține cuvinte străine decât cei care muncesc în Rusia. Cei de acolo sunt victimele unor catastrofe lingvistice și vorbesc înspăimântător. Este clar că problema noastră numărul unu este invazia rusismelor”, conchide Vlad Pohilă. Acesta spune că cea mai îngrijorătoare este indiferența tinerilor față de limba pe care o vorbesc. „Le-am făcut un test studenților mei și i-am întrebat care variantă este corectă: «ce faci tu?» sau «ce tu faci?». Toți mi-au spus că varianta corectă este cea de-a doua și m-au privit uimiți când le-am dezvăluit că greșesc”, povestește lingvistul.
„Și întrebuințarea englezismelor este tot mai întâlnită în rândul tinerilor, dar nu a luat proporțiile calchierilor din limba rusă. Pentru mine a fost uimitor să aud expresia „a vorbi în glas” cu sensul de a vorbi cu voce tare. Este o exprimare greșită”, afirmă Vlad Pohilă.
Limba română se studiază superficial
Elevii din școli și licee nu au norocul să studieze aprofundat limba și literatura română. „Se studiază prea superficial la fel ca istoria și geografia. Este surprinzător cum tinerii încurcă Lituania cu Letonia și Slovacia cu Slovenia. Poate că știu mai bine matematica și sigur că matematica este formatorul care organizează rațiunea, dar ce folos dacă nu știi a potrivi corect cuvintele”, se întreabă publicistul.
Despre scriitorii postmoderniști care sfidează regulile gramaticale ale limbii române, Vlad Pohilă crede că „sunt de azi, pe mâine”. „Nichita Stănescu, de exemplu, respingea punctuația, dar Stănescu, avea, dom’le, gând! A făcut o revoluție în utilizarea și formarea cuvintelor, el își permitea acest lux. La un test din școală Mircea Eliade a pus virgula între subiect și predicat. Profesorul său l-a pedepsit aspru și el, în semn de protest, toată viața a pus virgula între subiect și predicat. Este un caz aparte de licență poetică. Astăzi, în schimb, mulți dintre moderniști sfidează ortografia pentru a-și ascunde lipsa de gânduri”, spune Pohilă.
„Cei care vor să vorbească mai bine, trebuie să se gândească mai mult la limba română. Trebuie să conștientizeze ce limbă deosebită este aceasta. Este necesar să își îmbogățească vocabularul cu două-trei cuvinte zilnic și să elimine măcar câteva greșeli de exrimare. În doi-trei ani se produce o asanare extraordinară. Un om care vorbește bine , are motive de a se mândri”, spune lingvistul. „Pe 31 august, de Ziua Limbii, avem o sărbătoare, iar în celelalte zile trebuie să manifestăm preocupare pentru limba vorbită”, concluzionează specialistul.