Mamă la 16 ani: „Un copil, dar cresc un alt copil”

Pe Maria am găsito la Сentrul Maternal „În brațele mamei” al Misiunii Sociale Diaconia. Tocmai se întorsese de la școală și își hrănea micuța. De mai bine de 5 luni, așa se scurge fiecare zi din viața Mariei, mamă la 16 ani. Este bine dezvoltată și sigură în ceea ce face, însă, când începi să vorbești cu ea, îți dai seama că ai în față un copil, care a adus pe lume un alt copil. Asta o spune chiar ea.

Sursa foto
Sursa foto

În acest centru stă de ceva vreme, după ce a adus pe lume o fetiță. Nu a ajuns aici pentru că nu are unde locui sau că părinții au alungat-o de acasă, dar pentru că în localitatea de baștină nu are o școală unde să-și continue studiile.

La cei 16 ani împliniți, vârsta când ar trebui să stea cu burta pe carte și să se distreze cu semenii ei, copila leagănă un alt copil și spune că acesta este „toată bucuria sufletului ei”.

A aflat că este însărcinată în luna a șaptea

La 15 ani împliniți, Maria s-a îndrăgostit de un tânăr oacheș din aceeași localitate, mai mare ca ea cu 6 ani. Acesta a făcut-o pe fată să-l vadă pe post de Făt-Frumos și să-l îndrăgească. S-au văzut, s-au plăcut și hop … planurile de viață ale Mariei au luat o altă întorsătură.

„Am început să mă simt ciudat, dar nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. Aveam și careva probleme de sănătate, iar până în luna a șaptea de sarcină nu am știut că port în burtă un copil. Eram la școală în casa a X-a când mi s-a făcut rău și a fost chemată ambulanța. Atunci era să pierd sarcina și am și aflat că sunt de fapt însărcinată”, își amintește tânăra mămică.

Părăsită de tatăl copilului

Deși conștientiza cât de greu îi va fi în continuare, faptul că va deveni mamă la o vârstă atât de fragedă nu a speriat-o. „M-am bucurat nespus de mult, pentru că iubesc copiii. Am și un frățior mai mic la care țin ca ochii din cap. Atunci a aflat și mama, dar nu m-a certat, iar acest fapt m-a încurajat și mai mult. Recunosc, am fost vinovată pentru acest pas, dar prin asta mi-a fost dat să trec și nu mai are rost acum să regret”, ne spune Ana.

Bucuroasă, a mers să împărtășească fericirea cu tatăl copilului, doar că acesta i-a întors spatele. „Mi-a spus că el nu este pregătit să devină tată și m-a părăsit. Mai mult, mama lui a spus că eu chiar aș fi de vină pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Eu zic că am fost ambii, pentru că știam la ce risc ne expunem, dar am mers mai departe. Uite, acum am de legănat! Sunt un copil, dar cresc un alt copil”, zâmbește fata.

Nu s-a dat bătută, nu a plâns și nici nu s-a rugat la el prea mult să accepte alegerea ei. Din cauza unor probleme de sănătate, micuța s-a născut prematur, dar perfect sănătoasă. Acum are împlinite 5 luni și e o frumusețe de copilaș.

Susținută de mamă

Cea care i-a fost mereu alături și este și acum este mama ei. La 35 de ani, Nadeja este bunicuță și nu scapă din ochi mândria de nepoțică. Cu ea stă acasă când fata este la ore.

„Am vrut să stăm acasă la părinți, dar pentru că în sat nu am liceu, a trebuit să vin la Chișinău. Am aflat de acest centru, am fost selectată ca beneficiar și uite, stăm cu mama aici. Ea stă toată ziua cu micuța, pentru că eu merg la ore. Dimineața o hrănesc și să vedeți e mică, dar înțelege tot. Până ajung eu acasă de la ore nu caută să mănânce. Parcă știe că eu am de învățat și mă lasă în liniște”, zâmbește tânăra mămică.

Au fost și zile când a trebuit să meargă cu ea la școală, pentru că era prea micuță să rămână cu bunica acasă. La școală aceasta era dădăcită de colegii de clasă și chiar de profesori. „Diriginta mea este chiar nașa de botez a fetiței. Când se întâmpla să vină mama cu ea la școală, pentru că avea nevoie să o hrănesc, colegii de clasă nu-și dădeau rând cine să o țină în brațe mai mult. Și profesorii au îndrăgit-o foarte mult. Este cea mai tânără elevă din clasă”, zâmbește mămica.

Nu abandonează școală

Deși au trecut 5 luni, tatăl micuței nu s-a interesat de copilă, nici nu a făcut vreun pas să o ajute cu ceva. „Nici nu am nevoie. Eu o să izbutesc și singură să-mi fac viitorul împreună cu copilița mea. Cât de greu îmi va fi, dar nu abandonez școala. Părinții îmi sunt alături și mă susțin. Vreau să termin liceul, să susțin bacalaureatul și să fiu înscrisă la o facultate. Nu știu exact ce profesie voi alege, cert este că vreau să devin om, să se mândrească fiica mea cu mine și să nu simtă lipsa tatei”, susține tânăra.

Lasă un comentariu