Moldoveanul se definește prin statul pe care-l disprețuiește. Portretul după 25 de ani de independență

Identitatea națională în Republica Moldova este confuză după 25 de ani de independență, fiind încă extrem de vizibile efectele politicilor sovietice de creare a unor noi identități. În același timp pot fi constatate unele recuperări, dar mai presus de toate existența unei relații ambigue a cetățenilor cu statul, văzut ca principal vinovat pentru sărăcia și corupția dominante.

Să parcurgem rezultatele studiului IMAS ”Libertatea de a fi liberi. Concluzii după 25 de ani” (de aici).

• La întrebarea ”care sunt cele mai importante trei lucruri ca cineva să fie considerat MOLDOVEAN?” majoritatea răspunsurilor a fost ”să se fi născut în Republica Moldova”, ”să locuiască în Republica Moldova”, ”să aibă cetățenia Republicii Moldova”. La întrebarea ”care sintagmă descrie cel mai bine identitatea Dvs?” un procent de 53% dintre respondenți au ales ca prim răspuns ”cetățean al Republicii Moldova” și 26% au ales acest răspuns pe locul al doilea.
• Referitor la denumirea limbii vorbite de majoritatea populației în Republica Moldova un procent de 54% au spus că ”limba moldovenească este identică cu limba română”; 43% au fost de părere că ”limba moldovenească este diferită de limba română”. Pentru limba de comunicare interetnică 59% au ales ”limba moldovenească”, 21% au ales ”limba română” și doar 16% au ales ”limba rusă”.
• Atașamentul cetățenilor față de statul Republica Moldova se prezintă astfel: 9% nu sunt deloc mândri, 19% nu sunt prea mândri, 44% sunt mândri într-o anumită măsură că sunt cetățeni ai Republicii Moldova și doar 25% se declară foarte mândri. Cei care nu sunt mândri de țara lor spun că din cauza sărăciei, corupției, conducerii incompetente. Cei care sunt mândri motivează majoritar prin faptul că ”aici s-au născut”.
• Un procent de 25% dintre cetățenii Republicii Moldova consideră că există relații tensionate cu rușii, în vreme ce 54% consideră că există relații de colaborare. Față de români 5% consideră că există relații conflictuale și 71% cred că există relații de colaborare.
• Referitor la desprinderea Republicii Moldova de Uniunea Sovietică – un procent de 37% ar prefera să nu fi fost declarată independența în anul 1991, 40% ar susține declararea independenței – iar 19% ar prefera ca în 1991 Republica Moldova să se fi unit cu România. Tot referitor la istorie, 44% consideră că istoria Republicii Moldova este legată de Uniunea Sovietică, 12% de România și 37% cred că istoria Republicii Moldova este legată concomitent de Uniunea Sovietică și România.
• În ceea ce privește schimbările politice din 1991, majoritatea cetățenilor Republicii Moldova (58%) consideră că cel mai mare câștig este reprezentat de libertatea de a călători, mai ales în Uniunea Europeană. Pe locul al doilea în lista câștigurilor este accesul la produsele moderne, valorile precum libertatea de exprimare și alegerile libere fiind la coada clasamentului.

Portretul ”moldoveanului” la tinerețe

În baza listei de mai sus putem schița un portret robot al cetățeanului Republicii Moldova după 25 de ani de independență. Criteriul principal al identității sale este locul nașterii, relația directă cu un stat (în acest caz, Republica Moldova) – te-ai născut sau ai cetățenia acestui stat, asta îți este soarta. Elementele culturale ale identității, limbă, tradiții, istorie sunt practic irelevante.

Cetățenii Republicii Moldova sunt captivii statului în subordinea căruia s-au născut din punct de vedere identitar. Din punct de vedere lingvistic cetățeanul Republicii Moldova a început să abandoneze conceptul de limbă moldovenească opusă limbii române, deși mai există reminiscențe serioase. Limba rusă nu mai este pe primul loc ca limbă de comunicare interetnică în Republica Moldova.

Cetățenii Republicii Moldova – deși sunt captivii statului atunci când vine vorba de definirea identitară – nu prea sunt mândri de statul lor. Asta din cauza faptului că statul este perceput drept corupt și generator de sărăcie. Cei care sunt mândri de statul Republica Moldova sunt mândri pentru că nu prea au de ales.

O altă răsucire față de perioada sovietică în mentalul colectiv al cetățenilor Republicii Moldova: rușii sunt percepuți ca o amenințare de un sfert dintre respondenți, iar relațiile de colaborare cu românii sunt majoritare (71%).

Trecutul este perceput ambiguu de cetățeanul Republicii Moldova: nu este foarte hotărât dacă declararea independenței în 1991 a fost un lucru bun, și există o undă de regret că nu s-a făcut unirea cu România. Trecutul istoric este perceput în proporții sensibil egale ca aparținând atât Uniunii Sovietice, cât și României.

Și nu în ultimul rând continuă paradoxul statului care își ține cetățenii captivi: cel mai mare câștig al independenței este libertatea de a pleca din statul care definește identitatea cetățenilor moldoveni. Libertățile democratice au primit scoruri minime.

Te iubesc, dar îți spun adio

Pe scurt, cetățeanul moldovean la 25 de ani de existență se află într-o relație ambiguă și paradoxală cu statul Republica Moldova – acest stat îl definește, dar cetățeanul are tendința să-l disprețuiască și ar vrea să scape de el. Identitatea etnică este secundară, legată de trecutul istoric comun cu România și Uniunea Sovietică – deși miturile ideologizate propagate de sovietici încep să se destrame.