Muzeul Ateismului de la Chișinău – locul de unde izvora propaganda antireligioasă

La Chișinău a funcționat un Muzeu al Ateismului – al treilea din toată Uniunea Sovietică – ceea ce sublinia nevoia propagandei antireligioase din Basarabia. Am discutat cu doi specialiști în muzeografie care ne-au spus o parte din povestea acestei instituții.

În anul 1940 în Basarabia existau 1090 biserici şi 28 mănăstiri. După 50 de ani de ocupaţie sovietică au mai rămas în 1990 doar 150 de biserici şi o singură mănăstire – restul fiind transformate în depozite, săli de sport, discoteci sau pur și simplu demolate. Campaniile sovietice de distrugere a bisericilor din Basarabia s-au desfășurat în anii 1949-1964, însă sentimentul religios în rândurile oamenilor a rămas ridicat.
Muzeul Ateismului de la Chișinău a fost înființat în anul 1978 tocmai pentru a combate așa-numitul misticism, iar în 1980 a primit drept sediu biserica Sfânta Teodora de la Sihla. În ciuda campaniilor periodice antireligioase, autoritățile sovietice erau nevoite să constate că oamenii nu renunțau așa ușor la credință. În 1987, de exemplu, au fost înregistrate peste 70.000 de slujbe religioase ocazionate de botezuri şi cununii, cu 4.000 mai multe decât în anul anterior. (Sursa)

Muzeul Ateismului din Chișinău a fost desființat în 1992, iar povestea lui încă așteaptă să fie spusă pe larg.

Întâi au ruinat bisericile

Odată cu instalarea regimului comunist a luat naștere lupta cu instituțiile religioase. Distrugerea bisericilor a început în Rusia, iar mai târziu, prin anii ’60, au început să fie demolate și în Basarabia. Toate obiectele din lăcașele sfinte erau confiscate, o parte din ele fiind distruse.

„Comitetul executiv central primea ordin de la partid, iar echipajele de polițiști scoteau tot din biserici. Obiectele prețioase din aur și argint erau date la stat, iar ce era mai nesemnificativ păstrau comitetele executive sau oamenii din sat”, spune Nadejda Botea, colaborator științific la Muzeului Național de Arhiologie și Istorie a Moldovei și fosta angajată la Muzeul Ateismului din Chișinău.

Oamenii cu credință ascundeau icoane și țineau slujbe în taină

Chiar dacă regimul comunist a încercat să introducă în rândurile populației ideile ateiste, oamenii credeau în taină în Dumnezeu.

„În anii ’60, bisericile au început să fie ruinate și distruse. Oamenii din sate cu credință în Dumnezeu ascundeau prin casele lor obiectele din biserică. Alții nu reușeau să le ascundă, iar obiectele de cult erau distruse”, povestește Elena Ploșniță, autoare a unei enciclopedii despre toate muzeele care au existat în Republica Moldova.

Nadejda Botea spune că chiar dacă majoritatea bisericilor au fost distruse, unele din ele au fost închise, altele au fost transformate în muzee. „Uneori intram în biserici închise pentru a colecata anumite obiecte, dar acolo era tare curat. Eu cred că lumea făcea slujbe în taină. Dar nici noi nu puteam spune nimic”, își amintește femeia.

Primul muzeu al ateismului deschis la Chișinău

În 1926 Uniunea Sovietică a început „muzeificarea” instituțiilor de cult. Catedrala Kazan din Sankt Petersburg a fost primul muzeu antireligios din Uniunea Sovietică. Prima încercare de a deschide la Chișinău un muzeu al ateismului științific a fost în anii 1940-1941. Autoritățile aveau ca scop să deschidă o instituție antireligioasă care trebuia să convingă oamenii că Dumnezeu nu există. „Erau și specialiști, au fost adunate exponate și urma să fie deschis la 28 iulie 1941, dar din cauza evenimentelor care au avut loc atunci s-a renunțat. În perioada sovietică în fiecare muzeu, indiferent de profilul care îl avea, exista o secție antireligioasă”, povestește Elena Ploșniță.

După ce majoritatea bisericilor din Republica Moldova au fost distruse, în anul 1977, la Chișinău a fost fondat primul muzeu de ateism științific. Acest muzeu a fost conceput ca o instituție de conservare și acumulare a patrimoniului cu caracter religios și ateist, dar mai ales ca un centru important de propagandă antireligioasă.

Muzeul Ateismului, cel mai mare mijloc de propagandă împotriva credinței

Propaganda antireligioasă în Muzeul Ateismului era făcută în mai multe moduri. La expozițiile muzeului erau aduși atât copii, cât și adulți, iar ghizilor li se impuneau anumite cerințe care trebuiau respectate. „Orice piesă poate fi interpretată diferit. Pe asta se și baza Muzeul Ateismului. Fiecare ghid trebuia să fie capabil să interpreteze propagandist obiectele de cult. De exemplu, din punct de vedere ateist, icoana Maicii Domnului putea fi reprezentă ca un exemplu negativ, că iată preoții susțin că este o sfântă, dar de fapt acest om nici nu a existat”, își amintește Nadejda Botea. Pe lângă propaganda care se făcea în Muzeul Ateismului, angajații de aici erau obligați să meargă prin sate și să susțină prelegeri în fața locuitorilor.

„Oamenii stăteau și prășeau, iar tu trebuia să le promovezi o idee sau alta, inclusiv ateismul științific. La acel moment oamenii din sat spuneau tot ce gândeau despre ateism, că nu-i putea opri nimeni”, își amintește Elena Ploșniță. Pe lângă obiectele de cult, în muzeu se mai găseau și reviste ateiste publicate de partid. Un exemplu de propagandă antireligioasă era revista „Bezbojnic” unde erau publicate caricaturi care satirizau și discreditau religiile.

Elena Ploșniță își amintește că propaganda antireligioasă a fost atât de puternică încât oamenii și-au pierdut credința în Dumnezeu, iar amprenta a rămas până astăzi. „Acum preoții au ajuns să meargă prin sat și să se roage la oameni să meargă la slujbă”, spune specialista în mezeografie.

Angajați la Muzeul Ateismului din necesitate, alții – din curiozitate

Nadejda Botea a lucrat în caliate de colaborator științific la Muzeulul Ateismului din 1977 până în 1992 când activiteatea instituției a fost sistată. Femeia povestește că a venit la muzeu să lucreze întâmplător.

„În perioada aceea eu terminasem universitatea de pedagogie. Eram căsătorită și avem un copil. De lucru nu era. Am auzit de la niște prieteni că se deschide un muzeu și am fost de acord să lucrez acolo”, ne destăinuie femeia. În afară de faptul că nu era de lucru, Nadejda spune că exista și o curiozitate foarte mare: „Pentru noi era foarte interesant să studiem această literatură, ne era foarte interesant să aflăm ce este de fapt religia, dar ne-au atras și obiectele pe care le colectam, deoarece am găsit piese cu adevărat foarte frumoase”.

Muzeul Ateismului, interzis credincioșilor

Nadejda Botea povestește că oamenii care credeau în Dumnezeu nu puteau să lucreze în acest muzeu, deoarece erau identificați foarte repede. Atunci și ea avea unele îndoieli față de religie „Cei credincioși care veneau să se angajeze fără să cunoască cu ce ne ocupăm plecau imediat”, precizează femeia.

Un alt principiu care trebuia respectat de către angajații muzeului era să fie bine documentați pentru a putea aduce argumente propagandiste. „Noi, cei care am venit la muzeu în 1977, toți aveam studii superioare. Eram filologi, istorici, pedagogi și toți am început să învățăm de la zero. Am început să ne documentăm foarte intensiv citind cărți despre ateism sau cărți care ar aduce dovezi ce compromiteau religia”.

Cum erau adunate exponatele

Muzeul Ateismului nu avea o expoziție permanentă, dar se făceau expoziții periodice cu tematică antireligioasă. Instituția era structurată pe secții, cea mai importantă fiind secția patrimoniu. Aici erau colecționate diferite piese religioase, unele erau aduse din bisericile demolate.

„Multe piese din colecție le-am achiziționat. Atunci statul oferea bani special pentru achiziții. Noi făceam acte de achiziții cu eparhia și cumpăram reviste și cărți contemporane pe care ei le primeau de la Moscova”, menționează Nadejda Botea.

Pe lângă piesele colectate legal, cei de la muzeu mergeau prin sate și strângeau din bisericile distruse tot ce găseau. Nadejda Botea își amintește că pentru a colecta ceea ce prezenta interes din biserici era nevoie de permisiunea comitetului executiv raional. „În 1978 când muzeul s-a deschis, bisericile deja erau distruse. Atunci am început să mergem prin lăcașele ruinate și colectam cărți, jurnale, reviste religioase din secolul al XIX-lea, dar și obiecte de cult și alte lucruri care se refereau la religie”, povestește Nadejda Botea.

Multe exponate au fost restituite bisericilor

Pe parcursul anilor de activiate, în fondurile Muzeului Ateismului au fost strânse 14.000 de exponate, structurate în diferite colecții. Cele mai importante ca valoare sunt colecțiile de carte de cult, colecția de obiecte de cult și colecția de icoane. Înainte de închiderea Muzeului Ateismului de la Chișinău a început procesul de restituire a obiectelor strânse din biserici.

„Noi când organizam vreo expoziție eram întrebați de unde avem aceste obiecte. Însă aveam acte care confirmau că am achiziționat unele obiecte de la colecționari particulari. Dar aveam și icoane din bisericile închise pe care le-am găsit și le-am restaurat noi. A trebuit să le restituim înapoi bisericilor”, spune Botea.

Printre bisericile care au beneficiat de restituirea obiectelor se numără și lăcașul Sfântul Gheorghe din Chișinău. „Din această biserică au fost luate niște cruci și icoane care au fost duse la Muzeul de Etnografie. Când noi ne-am deschis ele au trecut la noi. Însă când a venit scrisoare de la Ministerul Culturii noi le-am întors totul înapoi”, menționează Nadejda.

Salvarea obiectelor de cult

Muzeul Ateismului de la Chișinău a fost al treilea muzeu de propagandă ateistă din Uniunea Sovietică – celelalte două fiind în Rusia. „Pe lângă impactul negativ pe care l-a avut Muzeul Ateismului, putem identifica și părți pozitive, deoarece a concentrat și a păstrat patrimoniul religios atunci când a început închiderea bisericilor”, zice Elena Ploșniță. Astfel, toate exponatele care au fost strânse din biserici nu au fost distruse, dar s-au păstrat în patrimoniul cultural. „Conform legislației, dacă instituția se închide nimic nu se distruge, totul se mută în altă instituție, așa cum s-a întâmplat în cazul Muzeului Ateismului. În anul 1991 toate muzeele politice au fost lichidate, la fel și Muzeul Ateismului care la fel era considerat politic”, ține să precizeze Nadejda Botea.

În anul 1992 Muzeul Ateismului a fost închis, iar exponatele au fost transferate la Muzeului Național de Arhiologie și Istorie a Moldovei. Toate piesele au fost organizate într-o expoziție permanentă care poate fi vizitată oricând.