Este absolventul școlii de pilotaj din Kaluga. A reușit să zboare atât cu avioane cu motor, cât și cu cele de reacție precum L29, Mig15, Mig17, Vilga, însă pasiunea pentru zborul cu parapanta înseamnă mult mai mult pentru Alexandru Buduluța.

Alexandru Buduluța FOTO Arhivă personală

Nici chiar accidentele prin care a trecut nu l-au făcut să renunțe la parapantă. Mai mult ca atât, acesta își construiește singur aparatele de zbor, adaptate necesităților de aterizare. Este director și instructor al clubului ParaAeroStil și jurist cu acte în regulă. La cei 51 de ani ai săi încă nu a renunțat la zbor și dacă ar putea n-ar face-o niciodată.

Absolvent al școlii militare din Kaluga

Alexandru Buduluța s-a născut în satul Leușeni, raionul Telenești. De mic a visat să devină pilot. După 10 clase a venit la Chișinău și deoarece la Vadul lui Vodă exista un aeroclub, tânăr fiind n-a stat mult pe gânduri și s-a înscris la orele de parașutism care erau gratis pe atunci. Chiar după primul an devenise parașutist, iar în cel de-al doilea an a prins un pic și din experiența zborului cu planorul. Aeroclubul i-a oferit posibilitatea să se pregătească intens pentru a pleca la școala militară de aviație din Kaluga, Ucraina, pentru că pe lângă controlul medical și cel psihologic strict, un avantaj era și experiența de zbor. „Puteai să susții examenul pe cea mai bună notă, dar dacă erai și sănătos, la sigur că treceai, așa era regula. Dacă aveai și niște sărituri cu parașuta, zboruri cu planorul, atunci se adunat niște puncte în plus”, își amintește Alexandru. Bărbatul a fost unul din norocoșii care în 1986 a absolvit școala de aviație din Kaluga.

FOTO Arhivă personală

Anunțul care l-a făcut pilot de parapantă

După absolvire s-a întors acasă, fiind așteptat de soție și de copil. S-a angajat în calitate de șef de pază la uzina „Alfa”, dar zborurile oricum nu-l lăsau în pace, mai ales că avea prieteni la Aeroclub și din când în când mai zbura cu vilga (avion cu patru locuri).

În 2004 citise un anunț în ziar precum că un anume club ParaAeroStil pregătește piloți pentru parapantă. Pentru că își dorea enorm de mult să învețe a zbura cu parapanta, nu a durat mult că în scurt timp devenise ucenic la acest club. Acolo l-a întâlnit pe Vasea Fronea, instructor de pilotaj care studiase parapanta în Crimeea, întrucât despre parapantă nu se știau prea multe în acea periodă. La club a fost familiarizat cu condițiile de studiu. Pentru licența de pilot trebuia să învețe teoria, să aibă zboruri practice și să susțină cele patru examene: aerodinamică, meteorologie, drepturile de zbor pe teritoriul Republicii Moldova și un zbor cu parapanta. Zis și făcut, în 2006 a obținut și licența de pilot.

FOTO Arhivă personală

Dragostea lui Alexandru pentru zborul cu parapanta se transformase într-o obișnuință fără de care nu-și putea imagina viața. Alături de instructorul său, Vasile Fronea, executa zboruri cu parapanta de trei-patru ori pe săptămână.

S-a ales cu o parapantă nouă

De neastâmpărat ce era, în anul 2009 a început să se antreneze pentru competițiile din Europa, iar în 2010 a plecat la Crușova, Macedonia, făcând parte din componența selecționatei Moldovei. Nu a obținut rezultate semnificative, în schimb a reușit să vadă parapantele adversarilor care zburau ca o săgeată pe lângă el: „Parapanta cu care eu am intrat în cursă era ca un Jiguli pe lângă un Mercedes”. A fost marcat de ceea ce văzuse și s-a întors acasă cu gândul că neapărat trebuie să-și cumpere o parapantă sportivă. Peste puțin timp s-a ales cu un Swing Astral din Germania.

La un pas să-și piardă viața

În 2011 în Republica Moldova s-a desfășurat o competiție internațională. Alexandru Buduluța a participat la competiție, însă nu cu parapanta cea nouă, întrucât aceasta trebuia înregistrată și erau multe formalități de îndeplinit. Competiția coincidea exact cu ziua alegerilor locale din acel an. Plecase împreuna cu fiica la zbor pentru că-i promisese demult că o să zboare împreună.

A decis să facă o tură singur cu parapanta cea nouă, după care încă una. În timpul celei de-a doua curse de zbor a avut nenorocul să i se închidă o aripă a parapantei din cauza unor curenți prea puternici și agresivi. A căzut de la o înălțime de aproape 2 km. Toată lumea credea că e mort, piciorul stâng i se fracturase complet. Au urmat două intervenții chirurgicale la o săptămână distanță, risca să rămână fără picioare, însă norocul a fost de partea lui – complicații nu au apărut, deși după accident a trebuit să stea la pat un an întreg.

Aștepta cu nerăbdare să treacă zilele una câte una. Nici chiar accidentul care putea să-i întoarcă viața pe dos nu l-a făcut pe Alexandru să renunțe la ceea ce-i este și în momentul de față drag – zborul cu parapanta. Soția și cele două fiice i-au fost alături permanent, indiferent de faptul că uneori îi mai reproșează să se lase de parapantă. „Soția îmi spunea că dacă mai vreau să zbor, ea se desparte de mine. Eu o înțelegeam pentru că o vedem cum suferă și își dorea să mă vadă din nou pe picioare. Îi sunt recunoscutor pentru toată grija care mi-a purtat-o”, povestește protagonistul nostru.

Competiții fără știrea soției

A trecut prin atâtea peripeții că deja nu-i mai este frică de nimic. „Dacă Dumnezeu a vrut să trec prin atâtea și să rămân viu, înseamnă că într-adevăr merit să trăiesc”, spune cu bucurie Alexandru.

Soția parapantistului este categoric împotriva activităților sale legate de zboruri, dar el nu-i poate promite nimic, pentru că dacă i-ar promite, oricum nu s-ar ține de cuvânt. „M-am molipsit de acest sport, pur și simplu simt că viața mea ar înceta dacă mă las de zbor”, vorbește emoționat Alexandru. Ca să nu o facă pe soție să se îngrijoreze, atunci când iese din casă și e sigur că va pleca la zbor nici nu-i spune.

După accident, când și-a revenit, a plecat la Orheiul Vechi, unde se desfășura o competiție la precizia de aterizare cu parapanta, fără să-i spună soției. A obținut locul doi. Acasă întors se comporta de parcă nu se întâmplase nimic. Oricât de mult și-ar fi dorit să ascundă ceva, cu atât mai ușor ieșea totul la iveală, soția aflând despre rezultatele competiției de pe internet.

Parapante, după necesitatea de aterizare

Alexandru Buduluța, pe lângă faptul că zboară cu parapanta, le și meșterește. A construit două. Prima dintre acestea are un singur loc, iar cealaltă este cu două locuri. La astfel de aparate de zbor, Alexandu lucrează încetișor și doar atunci când are timp liber. Lucrează la ele cu multă răbdare și precizie, ar putea trece și un an ca să o poată vedea gata de zbor. Nu e deloc ușor – schițe, desene, măsurări cu precizie, mii de piese și multe alte detalii.

Alexandru Buduluța FOTO Arhivă personală

Aparatele pentru zbor ale parapantistului nu sunt construite întâmplător, acestea fiind adaptate conform necesităților. După accident nu mai putea ateriza pe picioare. „Mi-am construit o parapantă ca să pot ateriza pe fund”. Acum nici așa nu mai poate ateriza din cauza unor probleme la spate cauzate de modul anterior de aterizare. Cu cea de-a doua parapantă Alexandru va putea ateriza întins (culcat), dar oricum nu se lasă de zbor – mai mult ca atât, aceasta va fi cu roți și motor.

Astăzi, Alexandru Buduluța este jurist la SA Agromașina. Totodată, acesta este și directorul clubului ParaAeroStil, dar și instructor responsabil de teorie. Întotdeauna găsește timp pentru ceea ce-i place, iar fără parapantă pur și simplu nu-și poate imagina ziua de mâine.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*