Festivalul Internațional de Film Documentar (FIFD) „Cronograf” continuă proiecţia de filme documentare internaţionale pe care le prezintă la cinematograful Odeon. Regizorul Pavel Cuzuioc, autorul documentarului „Secondo Me”, premiera căruia va avea loc astăzi în Republica Moldova, ne-a vorbit despre relaţia cu protagoniştii filmelor sale, ce crede despre filmul moldovenesc şi cum este finanţată cinematografia în Austria.
Drumul regizorului moldovean Pavel Cuzuioc până la cinematografie a fost lung: este originar din Chişinău, a studiat dreptul la Bucureşti, iar din anul 2000 s-a stabilit la Viena unde urmează un curs la Academia Diplomatică. Trei ani mai târziu se reprofilează şi studiază regia şi producţia de film la Academia de Film din Viena. După ce a realizat documentarele „Trei femei din Moldova” şi „Doina Groparilor”, tânărul cineast a făcut scurtmetrajul „Raisa” care a fost distins cu premii la peste 50 de festivaluri şi selectat pentru „Making Waves” din New York.
Are grijă ce le spune oamenilor
Cel mai nou proiect cinematografic este filmul „Secondo Me”, producţie austriacă, care a participat în secţiunea oficială „Semaine de la Critique” a celei de-a 69-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Locarno, Elveţia, iar premiera Nord Americană a avut loc la Toronto, Canada, în cadrul celui mai mare festival de film documentar de peste ocean – „Hot Docs” 2017. În prezent filmul continuă să fie rulat în cinematografele din Austria. Nu ştie exact când şi cum a înţeles că vrea să facă film, însă consideră că trebuie să încerci diverse activităţi pentru a înţelege dacă este domeniul potrivit, dar mai ales trebuie să ai ce le povesti oamenilor. „Arta este un domeniu care trebuie încercat şi de văzut dacă te regăseşti în ea. Nu poţi face regie la 20 de ani. Trebuie să ai experienţă. După câţiva ani mi-am dat seama că aş putea face film şi pot povesti cinematografic temele care mă interesează”, spune Pavel Cuzuioc.
Despre lucrurile simple
„Secondo Me” prezintă povestea a trei oameni obişnuiţi care lucrează garderobieri la Opera din Viena, Opera Scala din Milano şi Opera din Odessa. Documentarul se concentrează pe oamenii simpli care au meserii aparent nesemnificative şi lasă în umbră spectacolele jucate pe marele scene ale Europei. Autorul este impresionat de oamenii ale căror meserii nu se văd şi stau undeva în umbră. „Meseriile şi locaţiile sunt nişte laitmotive, nişte ingrediente, pentru a avea o structură a filmului. Eu le-am cerut să intru în viaţa lor privată. Nu am fost refuzat. Niciodată nu ştii în care direcţie o să meargă dezvoltarea proiectului. Unii sunt spectici de la început şi nu permit să intri, iar după asta se deschid”, îşi aminteşte Cuzuioc despre protagonişti.
Relaţia cu protaganiştii nu se construieşte după un scenariu bine structurat sau cu o formulă magică. „Simt imediat dacă merge ceva sau nu. Este sau nu, se întâmplă sau nu se întâmplă. Când faci un documentar contează relaţia de încredere. Nu se lucrează atât de mult la imagine şi montaj. Stai zile fără să filmezi pentru a comunica. Am răbdare pentru că ştiu că obţin dacă nu mă grăbesc. Ei nu au nevoie să te vadă că pe tine te interesează să scoţi ceva din ei doar pentru că vrei să faci filmul. Nu e corect să scoţi ceva doar pentru film. Viaţa e construită din lucruri mici”, explică Cuzuioc. Autorul ţine legătura cu toţi protagoniştii filmelor sale, deoarece pentru el relaţia cu oamenii contează mai mult decât filmul în sine.
Cine susţine cinematografia din Austria
Documentarul de 79 minute este o producție independentă realizată cu sprijinul Departamentului de Film al Cancelariei de Stat din Austria și Departamentul de Cultură al orașului Viena. Filmările pentru „Secondo Me” s-au desfășurat în perioada anilor 2013-2015 în locații din Italia, Ucraina și Austria. Referitor la finanţarea cinematografiei în Austria, Pavel Cuzuioc precizează că „sunt mai multe instituţii de stat care au fonduri pentru film. Unul e Institutul de Film din Austria care finanţează filme de autor, dar şi comerciale. Alt fond mare aparţine Cancelariei de Stat a Austriei. Fiecare judeţ are un fond de film, dar sunt condiţii de genul: să fii originar din zonă, să se filmeze într-o regiune anumită etc. Majoritatea proiectelor de film trebuie argumentate economic, cum recuperăm banii. Trebuie să aibă un scop comercial”, afirmă Pavel Cuzuioc.
Se caută cineaşti responsabili
În Republica Moldova, pentru prima dată Guvernul a aprobat un regulament care prevede finanţarea filmelor moldoveneşti. Din anul 2015, la Chişinău a fost înfiinţat Centrul Naţional al Cinematografiei care îşi propune să facă filme de calitate. În acest context, l-am întrebat pe Cuzuioc care sunt şansele filmelor moldoveneşti ca să se dezvolte. „Sigur că are şanse. Deocamdată cinematografia moldovenească nu este în nicio situaţie. Se va contura din acest an. Majoritatea filmelor sunt făcute de autori moldoveni, dar sponsorizaţi de România, Germania, Franţa etc. E o chestiune plauzibilă că se dă drumul acum la producţia de film nou. Cred că a face un film şi de a lucra în film e o chestie de lux. Asta nu e sport. Trebuie ţară care poate investi în acest domeniu, deoarece mari venituri din asta nu sunt”, consideră regizorul. Pavel Cuzuioc speră că „cineaştii vor fi responsabili atunci când îşi vor realiza filmele pe banii alocaţi de către Guvernul de la Chişinău, deoarece sunt bani veniţi din impozitele cetăţenilor”.
Între timp, cineastul Pavel Cuzuioc din Austria nu stă pe loc. Acesta lucrează la un nou film despre oamenii care practică meseriile neobservate. De data asta una dintre temele principale ale filmului este comunicarea. Cel de-al cinci-lea film din cariera sa va spune povestea poetică a unor tehnicieni din domeniul telecomunicaţiilor si a relaţiilor lor cu oamenii pe care-i deservesc. Filmările vor avea loc în mai multe ţări, inclusiv Republica Moldova.