Născut fără mâini, pictează, scrie şi le face pe toate ca semenii lui sănătoşi. Victor Ungureanu din satul Cigârleni, raionul Ialoveni, ne-a demonstrat că dizabilitatea nu reprezintă și lipsa abilităților, dimpotrivă – poate realiza mai multe decât ar face-o cineva perfect sănătos fizic.
A demonstrat că se poate
În ciuda faptului că are probleme de sănătate, băiatul ne-a demonstrat că se poate şi nimic nu este imposibil de realizat atunci când îţi doreşti cu adevărat asta. Pictează de când se ține minte, joacă fotbal și își ajută mama la treburile casei. Trebuie să vă spunem că băiatul mai are încă un frate şi o soră mai mare. În prezent, aceştia se află peste hotare, la fel ca şi tatăl lor, astfel că Victor locuieşte cu mama şi este acum singurul gospodar în familie. „Aşa cum pot, o ajut pe mama astfel ca să nu se simtă singură şi neajutorată”, ne spune băiatul.
Are planuri mari pentru viitor – se visează pictor renumit. Vrea să devină artist. Pictează mai mult în culori deschise, verdele și albastrul fiind culorile lui preferate.
„Am început să pictez de la vârsta de 5 ani, când eram prin spitale. Aveam timp liber, era obositor și îi spuneam mamei că vreau să desenez. Mă uitam pe fereastră, vedeam un copac şi îl desenam cum puteam atunci. Chiar dacă nu era atât de frumos, mama mă încuraja şi îmi spunea că e foarte frumos. Desenam tot ce vedeam şi îmi părea frumos – păsări, animale, tot”, ne spune Victor.
Colecţie de desene
Victor are o întreagă colecție de desene făcute pe hârtie și pânză, care înfățișează deopotrivă mașini, copii, instrumente muzicale și icoane. O pictură nu-i ia mult timp – de la 2 la 5 zile, în funcție de complexitate.
Pasiunea pentru desen nu-l împiedică să înveţe bine şi la şcoală. Se străduie să vină acasă cu note bune și să nu-și dezamăgească părinții. Chiar dacă e modest, mai mult tăcut de fire şi nu iubeşte să se laude, diplomele atârnate pe un perete din cameră, alături de picturile sale, îl trădează că este un băiat deştept, străduitor şi săritor la nevoie. Nu prea iubeşte să meargă la distracţii cu amicii săi, pentru că i-a rămas încă sechele de când era mai micuţ. „Mergeam la joacă cu copiii, iar aceştia mă vedeau cu mânuţele mai mici şi mă întrebam de ce sunt aşa. Asta m-a afectat foarte mult. Veneam acasă şi îi spuneam mamei că mai mult nu mai merg la ei. M-am înţeles mai bine cu băieţii mai mari decât mine”, ne mărturiseşte Victor.
A trecut prin multe încercări
Necazul şi bucuria părinţilor sunt pe potrivă. Pentru a ajunge la aceste reușite, Victoraș a trecut prin multe încercări, poate prea multe pentru vârsta lui. A avut o serie de intervenții chirurgicale și urmează să suporte încă multe altele. „S-a născut cu această patalogie, cu mânuţele mai mici decât trebuie. Chiar atunci când l-am născut medicii mi-au arătat mânuţele, erau scurte, nu ca la toţi. Şi asta nu a fost tot. Investigaţiile de după naştere ne-au arătat că avea şi o problemă la inimă. Se născuse cu o malformaţie”, ne spune Maria Ungureanu, mama lui Victoraş.
La 15 ani cu 14 operaţii
Are 15 ani şi 14 operaţii. A avut şi operaţii la inimă, iar acum urmează o altă operaţie, de alungire a osului. Intervențiile chirurgicale au costat familia zeci de mii de euro. Ca să facă rost de bani, părinții au vândut tot ce aveau. I-au ajutat și oamenii de bună-credință.
În afară de pictură, Victoraș mai are un talent – bate toba într-un mod deosebit, chiar dacă are probleme la ambele mâini. Este invitat să cânte aproape la toate manifestațiile culturale din sat. Tot el este şi cel care bate clopotele la biserică. În pofida tuturor lucrurilor dificile, băiatul se bucură de viaţă şi încearcă să le demonstreze tuturor că dizabilitatea nu este un impediment în viaţa unui om.