Așadar, polițiștii care au apărat ordinea publică în timpul manifestațiilor din 24 aprilie 2016, atunci când Platforma Demnitate și Adevăr a protestat împotriva deciziei CEC de a respinge organizarea unui referendum de modificare a Constituției, vor fi remunerați cu aproape 7 milioane de lei. Banii vor fi alocați din Fondul de rezervă al Guvernului.
Nu zic, orice acțiune sau faptă făcută cu dârzenie trebuie apreciată. Dacă Guvernul Filip a considerat că acțiunile la care au participat polițiștii pe 24 aprilie 2016 sunt demne de a fi apreciate, atunci nu avem cum riposta.
Dar întrebarea e alta – ce întreprinde Guvernul sau conducerea Ministerului Afacerilor Interne față de polițiștii care nu-și fac treaba? Cum monitorizează aceștia cazurile pe care le instrumentează oamenii legii în satele din Moldova? Se întâmplă furturi, spargeri de locuințe, așa-numitele infracțiuni „minore”, multe dintre care rămân nerezolvate sau, mai grav, rezolvate prin… clasarea dosarelor.
Dintr-o casă din satul, să-i zicem Frăsinești din raionul Ungheni, a dispărut o sumă de bani. O sumă pe care proprietarii au adunat-o mai mult timp muncind sincer și cu dăruire. Nu era o sumă mare, însă enormă pentru condițiile și starea în care se află astăzi Republica Moldova. Toată munca s-a dus însă pe apa sâmbetei, pentru că într-o seară un om sau doi, poate erau trei (dar sigur unul dintre ei era capul), cu gâturile uscate, căutau surse pentru înnecarea amarului. Au spart beciul de unde au golit pe jumătate niște butoaie cu vin și cu rachiu, apoi locuința, iar când să iasă și-au zis să mai caute prin dulapuri, poate mai găsesc ceva. Și au găsit…
Polițistul satului a fost chemat, a venit, s-a uitat ce și cum, a examinat situația, a notat în procesul-verbal și cam atât. Această procedură a mai durat câteva săptămâni. Mai durează și acum, deja de 6 luni. Dar infractorul (sau infractorii) așa și nu mai poate fi găsit. Sunt sigur că dacă ministrul de Interne ar face o vizită în localitate ar afla că polițistul și colegii săi din localitate nici nu s-au obosit să întreprindă multe din acțiunile de investigație, pe care le cunoaște și un student – cel mai elocvent fiind audierea martorilor, vecinilor. Ar părea o glumă, dar polițiștii s-au pornit după jumătate de an să facă percheziții în casa unuia dintre bănuiți. Apoi le-au spus proprietarilor că dacă ar fi furat banii, atunci demult i-a cheltuit, iar dacă a și băut, atunci cu siguranță „urme ale infracțiunii” acolo demult nu mai sunt (!) Cred că ministrul ar afla în jumătate de oră cine este bănuitul de spargere de locuință și furt, ar decide cum să-l facă pe acesta să-și recunoască vina și l-ar pedepsi conform legii.
Ministrul de Interne ar mai afla și de ce polițistul nu-și îndeplinește atribuțiile de serviciu: pentru că e rudă cu jumătate din locuitorii satului, inclusiv cu cel bănuit de furt, din care cauză acesta i-a scăpat ca printre degete, plecând la Moscova, iar când recent a revenit acasă situația a rămas neschimbată.
Deci, cum rămâne cu astfel de situații? Sau polițistul respectiv tot face parte din lista celor premiați?
Pingback:Republica lui Platon - moldNova