Autoritățile de la Chișinău doresc o soluționare a dosarului transnistrean în cadrul căreia raioanele din stânga Nistrului să poată primi o formă specială de autonomie, declară Alin Gvidiani, șeful adjunct al Biroului pentru Reintegrare al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Interviul a fost realizat în cadrul workshopului „Transnistria: formatul problemei și posibile soluții” (Sibiu, 27-29 mai 2016). Intertitlurile aparțin redacției.

Alin Gvidiani, șeful adjunct al Biroului pentru Reintegrare al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova
Alin Gvidiani, șeful interimar al Biroului pentru Reintegrare al Guvernului Republicii Moldova. Foto Facebook

Cum vedeți posibila soluționare a conflictului transnistrean?

Constituţia Republicii Moldova stipulează expres că regiunii transnistrene îi poate fi atribuită o formă specială de autonomie în conformitate cu statutul special adoptat prin lege organică. Statutul special al regiunii transnistrene va fi reflectat în documentul politic de soluţionare a conflictului şi incorporat în Constituţia şi legislaţia relevantă a statului. Regiunea va reprezenta o unitate teritorial-administrativă autonomă cu competenţe largi la nivel regional în diferite domenii. Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria), unanim adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova la 22 iulie 2005 este un document relevant în ceea ce priveşte definirea elementelor de reglementare politică a conflictului transnistrean. În acelaşi timp, autorităţile de la Chişinău sunt conştiente de complexitatea procesului de soluţionare a conflictului, care solicită flexibilitate şi predispunere spre o soluţie bazată pe compromis.

Statutul juridic special al Transnistriei trebuie să fie bazat pe respectarea principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova în cadrul frontierelor de la 1 ianuarie 1990 recunoscute la nivel internaţional. Oricare alte abordări care ar contraveni acestor principii fundamentale nu vor purta un caracter legitim.

Reglementarea definitivă a conflictului trebuie să conducă la constituirea unui stat viabil, democratic, independent şi suveran prin reintegrarea spaţiului constituţional, economic, social, de securitate şi apărare.

Federalizarea mai așteaptă

Cât de probabilă este soluția federalizării, în condițiile în care R. Moldova va ramâne într-o zonă neutră din punct de vedere al orientării sale externe?

Actualul cadru constituțional al Republicii Moldova prevede o structură de stat unitară, asigurând respectarea cerințelor Cartei europene a autonomiei locale, ratificate prin hotărârea Parlamentului, inclusiv, în partea ce ține de atribuirea condițiilor speciale de autonomie pentru anumite regiuni ce întrunesc criterii specifice. Înainte de identificarea unei soluții de statut pentru unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, eforturile necesită a fi concentrate pe aproximarea intereselor și priorităților comune, promovarea activă a programelor de tip „confidence building” și „mirror”, utilizarea continuă a platformelor de dialog Chișinău-Tiraspol pentru depășirea divergențelor existente și soluționarea problemelor de interes major, determinarea necesităților social-economice și etno-culturale ale regiunii, aplicarea cu suportul partenerilor externi a criteriilor de democratizare și de implementare a standardelor internaționale în materia drepturilor omului, concretizarea necesităților de dezvoltare comunitar-infrastructurală, clarificarea raporturilor centru-regiune-local, atragerea în proces a expertizei de bune practici din exterior, promovarea campaniilor de informare despre beneficiile reintegrării statale și sistematizarea unei viziuni argumentate privitor la viitoarea posibilă structură statală.

Fiind într-o poziționare geografică și urmând vectori de dezvoltare de model european, politica externă a statului trebuie să fie în același timp una foarte pragmatică, armonizând în sine relațiile de bună-vecinătate și cooperare regională cu promovarea fermă a politicilor de creștere a bunăstării sociale și a calității vieții locuitorilor. În aceste circumstanțe, poate fi creat un cadru propice pentru accelerarea eliminării barierelor dintre maluri și găsirea compromisului părților spre obținerea unei reglementări viabile a dosarului transnistrean.

Proiectul european rămâne valabil

Este dispusă R. Moldova să accepte o soluție în detrimentul proiectului european?

După cum s-a menționat, respectarea principiilor suveranității și integrității teritoriale a R.Moldova sunt linii directorii primare în procesul de căutare a unei soluții pentru situația raioanelor de est ale țării.

Pe parcursul procesului de reglementare Chişinăul va continua să acţioneze în direcţia creşterii atractivităţii politice, economice şi sociale a statului, ca parte a procesului de integrare în valorile europene. Autorităţile moldoveneşti vor acţiona cu fermitate spre o perspectivă clară europeană, care să reprezinte un argument adiţional pentru reglementarea conflictului.

Prioritățile pentru formatul ”5+2”

Care sunt premizele pentru deblocarea negocierilor în formatul “5+2” și ce subiecte vor figura pe agenda următoarei reuniuni?

După o pauză de 2 ani, perspectiva reluării reuniunilor oficiale în cadrul Conferinței permanente pe probleme politice în procesul de reglementare transnistreană (formatul de negocieri “5+2”) a devenit una reală, fiind preconizată organizarea unei noi runde la Berlin, în perioada 02-03 iunie 2016. Revigorarea platformei respective s-a datorat eforturilor depuse de autoritățile moldovenești, partenerii noștri internaționali, în mod deosebit a Reprezentantului Special al Preşedinţiei germane a OSCE, ambasadorului Cord Meier-Klodt, grație activizării dialogului Chișinău-Tiraspol, dar și a impulsurilor lansate de reprezentanții mediatorilor și observatorilor în procesul de reglementare transnistreană, care în perioada 05-06 aprilie 2016 au efectuat vizite de studiu la Chișinău și Tiraspol și au pregătit teren favorabil pentru avansarea procesului respectiv.

Ca și anterior, Chișinăul reiterează disponibilitatea de a participa la această reuniune, de a discuta și de a identifica soluții practice la toate problemele stringente cu care se confruntă populația de pe ambele maluri ale Nistrului.

Agenda de lucru a reuniunii din iunie a fost consultată cu toți participanții formatului „5+2” și se axează pe 3 subiecte:

a) impulsionarea politică a activității grupurilor de lucru sectoriale;

b) examinarea non-paper-ului elaborat de Federația Rusă referitor la promovarea negocierilor în formatul “5+2”;

c) discutarea acțiunilor ce se impun în vederea organizării conferinței bavareze cu genericul „Măsurile de consolidare a încrederii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean”, planificată pentru a două decadă a lunii iulie 2016.

Respectarea de către toţi participanţii formatului „5+2” a principiilor şi procedurilor de purtare a negocierilor, agreate expres prin documentul-cadru din 18.04.2012 şi alte acte semnate în acelaşi format, este indispensabilă, reamintind în acest sens despre inadmisibilitatea punerii condiţiilor prealabile, necesitatea manifestării bunei credinţe a tuturor participanţilor, inclusiv, în realizarea înţelegerilor convenite, recunoaşterea dreptului fiecăreia dintre părţi de a formula şi a propune pentru discuţii chestiunile care le preocupă, precum şi abordarea chestiunilor legate de realizarea obiectivului central al negocierilor: determinarea parametrilor concreţi ai reglementării problemei transnistrene, reflectaţi într-un document final şi comprehensiv, cu elaborarea statutului juridic special al regiunii transnistrene, bazat pe suveranitatea şi integritatea teritorială a R. Moldova.

Partea moldovenească mizează și pe avansarea negocierilor pe probleme de interes major: asigurarea liberei circulaţii între cele două maluri, restabilirea accesului fermierilor din raionul Dubăsari la terenurile agricole situate după traseul Tiraspol-Camenca, asigurarea condiţiilor normale de activitate pentru subdiviziunile instituţiilor moldoveneşti din Zona de Securitate (şcolile cu predare în grafia latină, poliţie, procuratură, penitenciare, etc.), asigurarea unui nivel adecvat de protecţie a drepturilor omului în regiunea transnistreană, etc.

Alegerile nu au efect asupra dosarului transnistrean

Ambele părți se pregătesc pentru procese electorale. Cum credeți că va influența acest fapt calitatea negocierilor și ce abordare va avea Guvernul R. Moldova în aceste situații?

Indiferent de evenimentele electorale și rezultatele acestora, asigurarea funcționalității tuturor platformelor existente de dialog pentru reglementarea transnistreană (5+2, 1+1, grupuri de lucru sectoriale), orientate spre depășirea divergențelor existente și obținerea unor rezultate tangibile pentru locuitorii de pe ambele maluri, reprezintă un deziderat de interes comun. Considerăm oportună diversificarea canalelor de interacțiune Chișinău-Tiraspol, astfel încât, dialogul de la nivelul reprezentanților politici ai părților să fie suplimentat cu platforma de comunicare Parlament-Soviet Suprem, existând în acest sens o deschidere din ambele părți și o perspectivă de avansare pozitivă. Eventuala schimbare a negociatorilor nicidecum nu trebuie să blocheze continuitatea procesului, or, problemele cotidiene râmân și necesită o soluționare neîntârziată, reieșind din prioritatea garantării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Mai mult decât atât, prin Declarația Consiliului Ministerial al OSCE cu privire la procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană în formatul „5+2” (Belgrad, 04.05.2015) se solicită expres ca părțile să se angajeze în proces fără întrerupere și având reprezentanți politici cu puteri depline. Reieșind din menținerea constantă a problematicii reglementării transnistrene ca o prioritate pe agenda guvernamentală, din partea autorităților de la Chişinău se dau impulsurile necesare pentru a asigura o implicare plenară în proces și a avansa în negocieri pe direcția tuturor celor „trei coșuri” tematice, dar mai ales, pentru abordarea sarcinii de bază: identificarea unei soluții politice finale a conflictului transnistrean.

Totodată, autorităţile moldoveneşti vor promova şi în continuare o politică deschisă şi generoasă în raport cu locuitorii și agenții economici din regiunea transnistreană, instituind un cadru juridic tranzitoriu în măsură să asigure prestarea serviciilor publice necesare locuitorilor din regiune și să onoreze obligațiile pozitive ale statului față de cetățenii săi.

Proiectul demilitarizării

Eficiența actualului format de pacificare: este necesară păstrarea lui sau ar fi utilă înlocuirea acestuia cu o misiune civilă, sub control internațional?

Este bine cunoscut faptul că formatul de pacificare existent a fost instituit prin prevederile Acordului cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat de R. Moldova şi Federaţia Rusă la 21 iulie 1992, fiind creată astfel și Comisia Unificată de Control în format trilateral (Federația Rusă – Republica Moldova –regiunea transnistreană) + reprezentanții Misiunii OSCE și Ucrainei, căreia ia revenit rolul de a asigura controlul asupra regimului de încetare a focului, a îndeplini înțelegerile referitor la retragerea forțelor, tehnicii și echipamentelor militare, a monitoriza situația în Zona de Securitate și a restabili ordinea publică în localitățile ce intră în perimetrul acesteia. Cu regret, însă, se constată o blocare continuă a activității acesteia urmare a incapacității reprezentanților Tiraspolului de a purta un dialog constructiv și a recurgerii continue la acțiuni unilaterale. Deoarece operațiunea existentă și-a pierdut actualitatea și funcționează defectuos, este oportună reformarea și eficientizarea acesteia, prin transformarea ei într-o misiune civilă sub mandat internaţional, care va contribui efectiv la stimularea negocierilor, concilierea socială, întărirea încrederii între maluri, restabilirea infrastructurii, asigurarea păcii şi securităţii în regiune. Un asemenea obiectiv în fapt persistă în toate programele de activitate ale Guvernului R.Moldova din 2005 până în prezent, iar întru implementarea acestuia, autoritățile naționale promovează un dialog activ cu partenerii externi relevanți, încearcă să atragă sprijinul internațional necesar, să întreprindă acțiunile politico-diplomatice ce se impun și să deschidă discuțiile pe coșul nr.3 de pe agenda formatului „5+2” (reglementarea comprehensivă a conflictului, aspecte instituționale, politice și de securitate) în vederea abordării elementelor de demilitarizare a regiunii.

Rolul României în chestiunea transnistreană

România ar trebui să aibă un rol în procesul reglementării conflictului transnistrean? Care ar fi acela?

Pentru sprijinirea procesului de reglementare a conflictului transnistrean, rolul României este unul de esență și poate fi pus în aplicare prin menținerea problematicii transnistrene pe agenda dialogului bi- și multilateral cu actorii internaționali importanți, susținerea vectorilor strategici ai R.Moldova, oferirea programelor de asistență în promovarea măsurilor de consolidare a încrederii, contribuții cu expertiza necesară în implementarea politicilor sectoriale de reintegrare a țării și împărtășirea bunelor practici internaționale de mediere a diferendelor și de promovare a proiectelor de reconstrucție post-conflict. În calitate de susținător constant al integrității R.Moldova, stat-membru al OSCE (actor-mediator în formatul „5+2”), vecin cointeresat în menținerea securității regionale, suporter-cheie în avansarea graduală a R.Moldova pe dimensiunea de integrare europeană, activ donator în reformele structurale ale R.Moldova, partener istoric, precum și promotor al democrației și valorilor de pace, României îi poate fi atribuită o poziție mai vizibilă în gestionarea dosarului transnistrean. Sperăm ca acest fapt să fie conștientizat și apreciat de mai marii decidenți ai politicilor global-regionale. Concomintent, în calitate de stat-membru în mai multe organizații internaționale (OSCE, ONU, Consiliul Europei) în care este prezentă și R.Moldova se poate face uz de platformele de dialog existente în vederea abordării sincrone a aspectelor ce vizează problematica transnistreană.

Reglajele interne

Care este eficiența cooperării inter-ministeriale în problema reintegrării, ce deficiențe sunt prezente și ce corecții se impun?

Principalele instituţii şi nuclee responsabile de promovarea politicilor Guvernului în domeniul reintegrării țării sunt:

a) Comisia guvernamentală pentru reintegrarea ţării, compusă din toți membrii Cabinetului de Miniștri, cu rol de a coordona promovarea de către toate autorităţile publice a unei politici unice în domeniul reintegrării ţării;

b) Vicepremierul, responsabil de realizarea politicilor pentru reintegrarea ţării, care, are statut de reprezentant politic în reglementarea transnistreană din partea Chişinăului și conduce delegaţiile R.Moldova în procesul de negocieri pentru soluţionarea diferendului transnistrean;

c) Biroul pentru reintegrare, cu statut de direcţie generală în cadrul Cancelariei de Stat, subordonat direct Viceprim-ministrului responsabil de realizarea politicilor în domeniul reintegrării ţării;

d) grupurile de lucru sectoriale pentru consolidarea încrederii și securității între cele două maluri ale Nistrului, create la Chişinău şi Tiraspol, care au scopul de a implementa în comun proiecte concrete în sfera social-economică, umanitară şi de securitate, inclusiv, cu concursul partenerilor internaţionali şi de a contribui efectiv la sprijinirea populaţiei şi, în acelaşi timp, la crearea unor condiţii propice pentru desfăşurarea negocierilor privind reglementarea politică a conflictului.

Deși, organigrama instituțională pare a fi una complexă, la modul practic de politica de reintegrare se preocupă nemijlocit Vicepremierul și Biroul pentru reintegrare, a cărui structură este subdimensionată (state de personal diminuate, lipsa cadrelor de analiză și planificare strategică) și insuficientă pentru realizarea tuturor atribuțiilor funcționale. Suportul specializat din partea autorităților publice centrale este în proces de adaptare la specificul dosarului transnistrean, constatîndu-se adeseori manifestări de reticență sau superficialitate în tratarea unor aspecte sau și mai des invocarea argumentului lipsei unui mandat clar sau a necesității existenței unor decizii politice la nivel înalt. Explicația fenomenului rezultă din cinci considerente frecvent observate: a) criza continuă a resurselor umane calificate în organele administrației publice; b) complexitatea și sensibilitatea subiectelor legate de tematica transnistreană; c) lipsa suplimentelor de compensare financiară pentru asumarea unor responsabilități în zone de risc sporit; d) incapacitatea de a reflecta conform paradigmei thinking outside the box”; e) cunoștințe și abilități limitate în materie de mediere a conflictelor.

În vederea îmbunătățirii situației la acest capitol au fost formulate interpelările corespunzătoare către conducerea Guvernului și a fost solicitat sprijinul partenerilor de dezvoltare, astfel, încât la indicațiile de rigoare unitățile de personal ale Biroului urmează a fi consolidate în timpul apropiat, iar Vicepremierului urmează a i se distribui consilieri de specialitate, rămânând a fi identificate posibilități de achiziționare a echipamentelor tehnice necesare. Totodată, pentru fortificarea capabilităților instituționale în domeniu, a fost promovată Hotărârea Guvernului nr.545 din 04.05.2016, prin care s-a dispus ca în fiecare minister să fie aprobați prin ordin intern un viceministru și un funcționar public de conducere responsabili de problematica transnistreană, care vor acorda suportul necesar Biroului, vor pregăti materiale pentru negocieri, vor participa sau vor fi prezenți la ședințele grupurilor de lucru sectoriale pentru promovarea măsurilor de consolidare a încrederii între cele două maluri ale Nistrului și vor asigura expertiza necesară la elaborarea materialelor de lucru solicitate, în cazul în care subiectele examinate țin de domeniul de competență al acestora.

În Planul de acțiuni al Guvernului sunt statuate acțiuni exprese menite să consolideze capacitățile instituționale și să sporească nivelul de coordonare între autoritățile responsabile de realizarea politicilor în domeniul reintegrării țării, și anume: a) impulsionarea activității Comisiei guvernamentale pentru reintegrarea țării în vederea elaborării și promovării unor politici sectoriale eficiente în domeniul reintegrării țării; b) dezvoltarea unui dialog cu autoritățile publice naționale, mediul academic și asociativ pentru abordarea consolidată a pozițiilor în domeniul reglementării transnistrene, precum și coordonarea activității autorităților administrației publice în realizarea politicilor de reintegrare a țării; c) aprobarea actelor departamentale în care să fie statuate sarcinile și componența nominală a grupurilor de lucru responsabile de realizarea politicilor sectoriale în domeniul reintegrării țării, precum și eficientizarea activității acestora.

Problemele din Zona de Securitate

Ce progrese s-au înregistrat în dezbaterea problemelor punctuale referitoare la situația din Zona de Securitate (libera circulație, respectarea drepturilor cetățenilor)?

Din considerente independente de delegația R.Moldova se constată o blocare continuă a activității Comisiei Unificate de Control (CUC), deoarece reprezentanții Tiraspolului ignoră pozițiile celorlalte componente, nu respectă angajamentele asumate în aspectele ce vizează asigurarea liberei circulații, tratează în mod eronat subiectele discutate în cadrul Comisiei, îngrădesc fără just temei accesul observatorilor militari pentru documentarea incidentelor apărute în Zona de Securitate, fortifică și modernizează infrastructura posturilor instalate neautorizat pe linia administrativă, resping propunerile părții moldovenești de a purcede la o monitorizare transparentă a situației din regiune sub egida reprezentanților Misiunii OSCE în Moldova, simulează periodic desfășurarea unor exerciții militare fără a preaviza în prealabil CUC și încalcă regimul existent în Zona de Securitate. Către delegaţia transnistreană în CUC se intervine în mod permanent cu rugămintea de a lua măsurile ce se impun în vederea încetării acţiunilor unilaterale, prin care se sfidează mecanismul existent de pacificare, se încalcă prevederile Acordului din 21.07.1992 şi se lezează drepturile fundamentale ale locuitorilor din regiune. Cu regret însă, abordările Tiraspolului sunt neconstructive și se face uz de o retorică nefondat-acuzatoare la adresa autorităților moldovenești, aporfundînd și mai mult problemele social-economice cu care se confruntă populația din regiune.

Mediatizarea chestiunii transnistrene

Cum se mediatizează problema reintegrării, în plan intern și internațional?

Conform Planului de acțiuni al Biroului pentru reintegrare, aprobat anual de Secretarul general al Guvernului, sunt stabilite și realizate 3 acțiuni-prioritare referitor la informarea opiniei publice cu privire la evoluţiile în procesul de reglementare şi acţiunile întreprinse de Guvern pentru promovarea politicilor de reintegrare a ţării:

a) mediatizarea evenimentelor în care este implicat Viceprim-ministrul pentru reintegrare şi Biroul pentru reintegrare, precum şi informarea opiniei publice cu privire la activităţile îndreptate spre reglementarea conflictului transnistrean şi reintegrarea ţării (comunicate de presă, interviuri, briefinguri de presă, etc.);

b) plasarea și actualizarea pe pagina web http://gov.md/ro/biroul-pentru-reintegrare și pe rețelele de socializare a informațiilor privind procesul de reintegrare, actele semnate în negocieri, legislația națională relevantă, Programul activităților de reintegrare, rezultatele activității ședințelor delegației RM în CUC;

c) monitorizarea abordării problematicii transnistrene în mass-media şi analiza vizibilităţii procesului de reintegrare în presă şi alte surse de informare, cu întocmirea revistelor de presă și a notelor informative corespunzătoare.

Periodic sau la solicitare, Vicepremierul pentru reintegrare efectuează vizite de lucru în teritoriu, în cadrul cărora discută cu primarii, reprezentanții autorităților administrației publice locale, agenții economici și locuitorii, documentându-se cu privire la situația social-economică, informându-i despre prioritățile Guvernului și despre programele guvernamentale implementate în localitățile din Zona de Securitate și dispune ulterior elaborarea și implementarea planurilor de acțiuni sectoriale pentru soluționarea celor mai stringente probleme ce au fost identificate în teritoriu.

Pe parcursul anului Vicepremierul pentru reintegrare are sute de întrevederi cu reprezentanții partenerilor internaționali (participanții în formatul „5+2”, ambasadori, diplomați, reprezentanți ai organizațiilor internaționale acreditate în R.Moldova), în cadrul cărora face schimb de opinii cu privire la principalele evoluţii în procesul de negocieri, măsurile întreprinse de către autorităţile naţionale pentru a soluţiona probleme de interes major ale populaţiei de pe ambele maluri ale Nistrului şi a menţine stabilă situaţia în Zona de Securitate, proiectele realizate prin intermediul Programului măsurilor de consolidare a încrederii şi al Programului activităţilor de reintegrare a ţării. De asemenea, au loc consultări pe marginea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse în vederea eliminării barierelor existente între cele două maluri şi activizării tuturor formatelor de negocieri existente.

1 comentariu

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*