Problema bacalaureatului: suntem proști și vrem să rămânem așa!

Bacalaureatul este un examen de cultură generală: diploma de bacalaureat atestă faptul că deținătorul ei a asimilat cunoștințe din domenii variate la un nivel care să îi permită studii universitare pentru o calificare înaltă.

Garantul acestei diplome este statul, prin intermediul Ministerului Educației – diploma de bacalaureat este o scrisoare deschisă a acestei instituții, o scrisoare de garanție. Doar că acest sistem a fost pervertit în mințile multor oameni: diploma de bacalaureat nu mai garantează asimilarea unor cunoștințe, faptul că un om are o serie de capacități. Diploma de bacalaureat este văzută ca un bilet de acces, ai nevoie de ea ca să intri undeva. În condițiile noii societăți care are nevoie de din ce în ce mai puțină muncă manuală diploma de bacalaureat a devenit un fel de bilet de supraviețuire. Oameni care nu dețin cunoștințe și nici nu au capacitate de a învăța și-au obținut fraudulos diploma de bacalaureat (și diploma universitară) pentru ca mai apoi, tot în mod fraudulos, să ajungă în poziții (mai ales guvernamentale) pentru care nu au nici cea mai mică umbră de calificare.

Când vine vorba de materiile predate în școli și licee se fac auzite întrebări de genul: la ce ne trebuie matematicile? la ce ne folosește chimia? pentru ce este bună fizica? de ce trebuie să studiem literatură? dar gramatică? Fiecare ar dori să arunce la gunoi materiile la care obține rezultate slabe, fără să țină cont de faptul că acestea sunt integrate: fără gramatică nu poți studia literatură, fără literatură nu ai vocabular și nici capacități de comunicare, fără dezvoltarea vocabularului nu poți înțelege un nivel ridicat de abstractizare, fără abstractizare nu poți când vine vorba de matematici, fără matematici ești rătăcit în fizică și chimie, ca să nu vorbim de informatică (la rândul ei de neînțeles fără noțiuni elementare de fizică și chimie) – și tot așa.

Examenul de bacalaureat este unul dificil pentru că necesită 8 ani de pregătire, asimilarea unei cantități foarte mari de informație pe o perioadă lungă de timp, cu un effort susținut. Nu te poți pregăti să alergi o cursă de maraton în 3 luni de zile, este nevoie de ani de muncă. Așa cum un om care s-a pregătit și a reușit să încheie o cursă de maraton suferă modificări profunde ale organismului, tot așa și cel care se pregătește 8 ani pentru examenul de bacalaureat suferă modificări profunde la nivel cognitiv. Într-adevăr, mulți nu mai folosesc niciodată cunoștințele de chimie sau fizică, alții nu mai au de-a face toată viața cu literatura – însă faptul că și-au antrenat ani de zile creierele în domenii diverse le permite oamenilor care au promovat pe merit examenul de bacalaureat să înțeleagă probleme de natură interdisciplinară. Mai mult, astfel de oameni au învățat să învețe, asimilarea de noi cunoștiințe nu ar trebui să fie o problemă pentru tot restul vieții lor – iar învățarea pe tot parcursul vieții este un element obligatoriu al societății actuale, a dispărut epoca industrială în care un om nu mai avea nevoie să învețe după încheierea școlii. Mulți se plâng de cantitatea mare de informații care trebuie parcursă și reținută – din nou: este vorba de o evoluție prin acumulare, fără deținerea unei cantități mari de informație este imposibil pasul spre abstractizare, sistematizare și analiză. Mulți spun că avem Google care ne poate răspunde instantaneu la orice întrebare – doar că Google este un robot informatic care depinde de calitatea întrebărilor ce îi sunt adresate: fără o bază anterioară întrebările adresate vor fi de o calitate îndoielnică (să nu vorbim de faptul că pe internet nici pe departe nu se regăsește toată informația necesară, ci doar cea plasată acolo de cei care doresc asta).

Pe scurt: bacalaureatul este un examen care certifică o elită. Așa cum nu toți suntem maratoniști (deși majoritatea oamenilor ar putea ajunge maratoniști), tot așa nu toți putem fi deținători de diplomă de bacalaureat (deși majoritatea oamenilor sunt în stare de așa ceva) – diferența este dată de cantitatea de effort depusă pe o perioadă lungă de timp.

Însă există o imensă presiune socială: majoritatea oamenilor vor diploma de bacalaureat, cheia către universitate și absolvirea studiilor superioare – însă fără efortul care produce modificările despre care vorbeam mai sus. Fraudarea examenului de bacalureat și fraudarea ulterioară a studiilor superioare în ultimii 20 și ceva de ani a produs apariția unei serii de generații cărora le lipsesc cunoștințele necesare, dar au ajuns în poziții de decizie. Efectul este absolut dezastruos pe termen lung – deja simțim efectele acestei situații în toate domeniile. Fenomenul corupției în educație este generalizat în fostul lagăr sovietic și efectele sunt vizibile cu ochiul liber. Valoarea diplomelor de bacalaureat și universitare a scăzut la un minim istoric deoarece aceste scrisori de garanție nu își îndeplinesc scopul, nimeni nu mai cere diplome la angajare – doar la angajarea în mediul de stat, pentru că așa cere legea. În mediul privat angajatorii recurg la recalificarea la locul de muncă, extrem de dificilă deoarece majorității tinerilor le lipsesc capacitățile minime de comunicare din cauza vocabularului redus, nivelul de abstractizare pe care sunt capabili să îl perceapă de asemenea este scăzut, nu știu să învețe, capacitatea de memorare și asimilare a unor noi cunoștințe este la pământ. Același lucru se petrece și în instituțiile de stat, unde noii angajați au nevoie de perioade lungi de calificare, doar că aici există garanția că nu vor fi dați afară foarte ușor, mai ales că angajările în domeniul public sunt fraudate.

În fața acestei catastrofe în plină desfășurare singura soluție găsită a fost coborârea standardelor conform principiului ”suntem proști și vrem să rămânem așa!” La București și Chișinău există ideea anulării într-o formă sau alta a examenului de bacalaureat. Este greu, mulți nu reușesc să-l treacă, fără diplomă de bacalaureat nu-și găsesc loc de muncă, haideți să anulăm bacalaureatul, să-l facem examen opțional, să permitem accesul în universități fără examen de bacalaureat. Pare că nimeni nu se gândește la faptul că aceste soluții nu vor face altceva decât să scadă și mai mult nivelul de pregătire al generațiilor viitoare, că pur și simplu vor îngropa viitorul acestor societăți în lipsa unor standarde și garanții.

În realitate toți autorii unor astfel de propuneri vânează voturile tinerilor de 18-20 de ani. Este extrem de atractivă promisiunea că vor scăpa de efectele faptului că au trecut prin școală precum gâștele prin apă – cine ne-a scăpat de bacalaureat? Hai să-l votăm! Suntem proști și vrem să rămânem așa!

5 comentarii la „Problema bacalaureatului: suntem proști și vrem să rămânem așa!”

  1. Maia a bagat camere la BAC uitand de calitatea studiilor si majorarea salariilor profesorilor, si acuma Dodon vrea sa le scoata si sa la fel uita de profesori. Specialisti de te ia naiba…

    Răspunde
  2. Trebuie de investit mai mult in educatie. Este nevoie de proiecte si schimbari pe termen lung, dar nu niste masuri populiste care au doar efect de moment.

    Răspunde
  3. Problema BAC-ului e reforma de căcat pe care a făcut-o isterica asta cu culoarea galbenă care se crede buricul pămîntului, care nu a crescut și educat nici un copil da vrea să îi educe pe ai noștri

    Răspunde
  4. Faptul că Maia aschimbat sistemul de dare a bacului nu înseamnă că a schimbat ceva pozitiv în sistemul de educație și de dare a informație a copiilor!

    Răspunde
  5. BAC-ul este o metoda de selectie. Ar trebui sa fie mai strict, ca sa nu-l ia cei mai slab pregatiti. Ca Moldova are prea putini tractoristi.

    Răspunde

Lasă un comentariu