Sindromul Stockholm la găgăuzi

Literatura de specialitate descrie sidromul Stockholm ca un comportament al unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Victimile, încep după o perioadă să se identifice cu răpitorii. Drept consecință, la un moment dat separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, existând frica că victim ar pierde singura relație pozitivă formată – cea cu răpitorul.

Găgăuzii își adoră foștii călăi – sovieticii

Una dintre cele mai marri tulburări ale societății găgăuzești, care a acceptat nestingherit comunismul, ajungând ca astăzi să-l regrete chiar foarte tare, se referă nemijlocit la sindromul Stockholm. Așa se face că deși au suferit enorm de pe urma comunismului, găgăuzii au ajuns să-și venereze vechiii călăii, să le cinstească memoria și chiar să-i regrete. Așa se face că astăzi, găgăuzii au preluat elementele propagandistice sovietice și sărbătoresc cu mult fast victoria sovieticilor în cel de-al doilea război mondial, uitând de suferințele pe care comunismul le-a adus. Bineînțeles că data de 9 mai înseamnă și anihilarea regimului criminal nazist, dar comunismul a fost o etapă mult mai neagră în istoria micului popor turcic.

Lichidarea în masă a intelectulității găgăuze

Mai întâi de toate intrarea Basarabiei în componența sovieticilor în 1940, a însemnat și separerea poporului găgăuz în trei state. Mai apoi, sursele de arhivă arată că odată cu instaurarea puterii sovietice în Basarabia, are loc un masacru în masa a intelectualior găgăuzi. Documentele scot la iveală cazurile unor primari găgăuzi, care au fost deportați sau executați. Unul dintre aceste cazuri este și a lui Vasilii Marinov, primar în Ceadîr Lunga (1933-1937, care a fost arestat pe 9 iunie 1941 și deportat în Ivdellag, unde va deceda la scurt timp. Pe timpul său vor fi construite maternitatea din localitate, baia, săpate fântâni arteziene și construit drumul până la calea ferată. Un alt caz este acel al lui Dmitri Bacu, deținând timp de 18 ani funcția de primar în satul Gaidar. Pentru că era un bun gospodar oamenii din sat s-au răsculat, atunci când autoritățile sovietice au încercat arestarea sa în 1940 și din această cauză va fi lăsat o perioadă la libertate. Până la urmă va fi deportat la 13 iunie 1941 în lagărul Ivdel, unde a murit la 10 februarie 1942.
O istorie destul de tragică va avea loc în satul Congaz unde familia lui Mitișov Vasili, fost primar al localității în anul 1935, va fi împușcat în anul 1941. Restul familiei sale și familia fraților săi Nicolae și Macar vor fi deportate în Kazahstan. Soartă asemănătoare cu cei amintiți mai sus au avut și alți primari: Stepan Cara, Ilia Curdoglo, Constantin Mandaji, Ivan Cazanji, Petru Dimcioglo, Gheorghi Todorov, Ignat Iazadji, Ivan Tarlev.

Genocidul găgăuz, sub comanda sovieticilor

Victoria sovieticilor în cel de-al doilea război mondial, a readus Basarabia în componența URSS. Cu această ocazie găgăuzii au fost și ei victim ale colectivizarea forțată și au suferit repercursiuni abuzive care i-au urmat, mai ales confiscare produselor agricole, a adus după sine un genocid al populației găgăuze. Cea mai mare problemă cu care s-a confruntat populația găgăuză în anii 1945-1947 a fost lipsa produselor alimentare, care a dus la îmbolnăvirea și decesul unui număr impresionant de găgăuzi. Semion Potapov, secretarul PC al raionului Ceadîr-Lunga îl informa în decembrie 1945 pe Gancev despre îmbolnăvire din cauza lipsei de alimente a unui număr de aproape 2000 de persoane dintre care cele mai multe în localitățile Beș-Gheoz (952 de persoane), Tomai (400 de persoane), Gaidar (182 de persoane) etc. În lipsa e alimente, găgăuzii au început să se mănânce între ei. Așa se face că un funcționar trimis de la Chișinău informa că în zilele 7-8 februarie, cât a stat în teritoriu, a depistat în satul Baurci patru cazuri de canibalism. Un alt funcționar informa că în satul Beșalma, în primele 8 zile ale lunii februarie, murise 630 de persoane.