Se știe că rușii umblă prin lume cocoșați de povara propriei bunătăți în relațiile internaționale. Dar unde nu s-au dus rușii nechemați și apoi au uitat să plece? Orice rus cunoscător al propriei istorii lăcrimează amarnic doar gândindu-se la faptele bune comise de strămoșii săi.

Dar în cazul moldovenilor, găgăuzilor și transnistrenilor situația este mult mai tristă. Moldovenii, găgăuzii și transnistrenii se țin de mână și tremură de frica românilor. Istoria nu este trecut – ci un prezent crunt și doar râulețul Prut îi desparte pe acești oameni înfricoșați de cruzimile absurde românești. Copii după ce termină de supt la sânul mamelor și încep să grăiască își amintesc de ororile românești, de soldații fasciști care ridicau în baionetele de 30 de centimetri câte cinci-șase prunci. Biciul asupririi românești a lăsat urme adânci pe spinările acestor oameni, urme care se transmit genetic din generație în generație, împreună cu durerea arzătoare a fiecărei lovituri: cei din ziua de azi resimt în fiecare secundă durerile fizice de acum o sută de ani.

Teroarea istoriei provoacă o adevărată psihoză – nu este ușor să trăiești cu amintirile vii ale stră-stră-buneilor, să le simți fizic durerea în fiecare secundă și să privești peste Prut, să vezi cât de îngust este acest râu și să te aștepți în fiecare secundă să revină necruțătorii fasciști și să-ți frângă iar grumazul sub lanțul greu al robiei. Ar trebui studiat serios stigmatul lăsat pe cefele găgăuzilor de palmele grele ale jandarmilor români – o urmă roșie cu cinci degete care se pare că s-ar găsi în zona cervicală a fiecărui băștinaș din Găgăuzia.

Moldovenii, găgăuzii și transnistrenii nu au uitat – nici nu aveau cum, din moment ce teroarea românească face acum parte din moștenirea genetică. Și din colbul găgăuz se ridică mândre frunțile acestor oropsiți ai istoriei, palmele se împreunează a rugăciune către Răsărit, singurul loc de unde mai este așteptată izbăvirea. Cocoșați de povara propriei bunătăți cu siguranță rușii vor reveni și-i vor mângâia pe cefe pe bieții găgăuzi, vor săruta cu sfințenie rănile de bice de pe spinările moldovenilor și transnistrenilor și apoi totul va fi bine. Cârnațul va fi din nou 2 ruble și pâinea 16 kopeici.

2 comentarii

  1. Constatări adevărate, dar absolutizate, rupte din contextul istoric. Oare jandarmul rus nu a bătut basarabeanul? Iar Imperiul Rus bu a deportat basarabeni în Siberia? Pe cine și de ce a bătut jandarmul român? Dar foametea organizată de sovietici? Câte victime au fost în urma foametei? Dar deportările sovietice? Colectivizarea și industrializarea sovietică? Câte sute de mii de basarabeni au îngrășat pământul rusesc? Câți basarabei au fost nimiciți, încarcerați etc.? Sovieticii au inventat un mmit al jandarmului român, iar pigmeii de azi îl vehiculează cu plăcere de sadist! Așa este, câinele bătut linge mâna stăpânului! Sindromul Stockholm. Ferește-ne Doamne de ignoranții răuvoitori! Nu-i credeți! Citiți studiile ietoricilor noștri și veți afla că nu românii, adică noi,ne suntem propriii noștri călăi, ci cei care ne0au ocupat teritoriile noastre străbune.

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*