Un articol eronat despre unionism și alegerile din Chișinău

Dionis Cenușă a publicat încă o analiză care pornește de la premise false/ falsificate și nu poate astfel decât să ajungă la concluzii eronate. Este vorba de articolul Rolul și implicațiile (euro)unionismului în scrutinul din Moldova, apărut în spațiul mediatic românesc pe platforma Contributors.ro

Încă din titlu avem de-a face cu un concept confuz ”(euro)unionism”. Termenul a fost lansat și folosit intens în campaniile electorale recente de socialiștii de la Chișinău și liderul lor Igor Dodon. În contextul propagandei socialiste ”eurounionismul” este un concept cheie: amestecă setul de idei asociate cu apropierea de UE cu setul de idei asociate unirii Republicii Moldova cu România. Amalgamarea unioniștilor și partizanilor apropierii de UE are sens în propaganda socialistă, creează în mod artificial un front altminteri inexistent care trebuie combătut cu argumentele apropierii de Federația Rusă, renunțării la vectorul pro-european și susținerii statalității moldovenești. Socialiștii și-au creat în ”eurounionism” un dușman potrivit propriei propagande moldoveniste. După cum vom vedea și Dionis Cenușă reușește să aterizeze pe același palier propagandistic al lui Igor Dodon după un survol necontrolat deasupra mișcării unioniste din Republica Moldova.

După ce rememorează evenimentele și acțiunile unioniste de la începutul anului 2018, Dionis Cenușă pare să regrete faptul că UE și Rusia nu au avut o reacție oficială față de ele. În paragrafele următoare pur și simplu ignoră istoria recentă a Republicii Moldova afirmând că unionismul a apărut brusc în spațiul public al Republicii Moldova în anul 2009, după ce mai înainte ocupase un loc marginal. O aserțiune evident falsă și care nu merită osteneala unei rememorări a acțiunilor și mișcărilor unioniste din ultimii 28 de ani.

În continuare avem de-a face cu o înșiruire doar aparent coerentă a motivelor pentru care doar recent s-ar fi manifestat curentul unionist la Chișinău.

1. România a devenit atractivă doar după aderarea la UE și NATO. Cine cunoaște istoria mișcării unioniste de la Chișinău știe să ignore această afirmație manipulatorie.

2. Incapacitatea administrativă a guvernărilor de după 2009 a potențat curentul unionist. Altă afirmație falsă: guvernările de la Chișinău au fost într-o criză permanentă din 1990 încoace și Republica Moldova a evitat falimentul economic doar mulțumită sprijinului extern, venit fie sub forma unor împrumuturi, fie sub forma deschiderii de piețe – de fiecare dată occidentale.

3. Simplificarea recentă a procesului de redobândire a cetățeniei române a dat un avânt suplimentar mișcării unioniste. Afirmația aceasta ignoră un fapt istoric: în anul 2003, la momentul suspendării procesului de redobândire a cetățeniei române de premierul Adrian Năstase, la Ambasada României din Chișinău erau depuse între 400.000 – 1.000.000 de cereri de redobândire a cetățeniei române. În aceeași perioadă circa 200.000 de cetățeni ai Republicii Moldova își redobândiseră cetățenia româna. Dorința masivă de redobândire a cetățeniei române nu are nici o legătură cu simplificarea procesului și nici cu aderarea României la UE.

4. Lupta politică actuală de la Chișinău potențează curentul unionist actual. Un caz clasic de plasare a căruței în fața boilor: curentul unionist a fost aprig disputat cu ocazia fiecărui ciclu electoral din Republica Moldova. Fie că a fost vorba de tentative de suprimare a unioniștilor, fie că a fost vorba de încercări de preluare a curentului – toți concurenții electorali au fost atenți la unioniști. Nu lupta politică îi creează pe unioniști – este exact opusul.

Avem apoi de-a face cu o separare chirurgicală a motivațiilor unioniste: unii unioniști sunt unioniști de dragul reparației istorice, alții sunt unioniști din disperare față de incapacitatea clasei politice de la Chișinău și în sfârșit sunt cei care parcă ar dori unirea, dar sunt speriați de efectele presupus catastrofice ale unei astfel de evoluții (de la spaimele terifiante ale minorităților naționale până la amenințarea ruso-ucraineană). Dionis Cenușă reușește să gliseze presupus ignorant pe lângă principala motivație unionistă: aspectul identitar; dar asta este o pustulă cu dureri mai vechi.

Falsificările nu se opresc aici: Dionis Cenușă vede chiar un flirt cu ideea unionistă dinspre partidele de opoziție extraparlamentare (PPDA Andrei Năstase și PAS Maia Sandu), ceea ce este cu adevărat o performanță, câtă vreme Andrei Năstase și Maia Sandu s-au eschivat cu agilitate de orice apropiere de curentul unionist.

După ce a survolat suveran această lungă listă de falsificări și a redus mișcarea unionistă la o cocă informă, Dionis Cenușă ajunge la concluzia inevitabilă: unioniștii fac rău curentului pro-european din Republica Moldova. Bazinul electoral pro-unionist este în realitate cel cu cele mai ferme convingeri pro-europene – astfel că mesajul propriu-zis al lui Dionis Cenușă este unul cât se poate de simplu și de vechi în plasamentele ideatice electorale: lăsați deoparte discursul unionist ca să nu dăunați cauzei pro-europene. Contorsiunile logice nu se opresc aici: unioniștii chipurile se asociază forțat ideii pro-europene pentru a căpăta acceptare publică și astfel corodează ideea europeană. Un al caz de ”căruță înaintea boilor” – unioniștii au fost dintotdeauna pro-europeni. Cum spuneam la început: pornind de la falsuri nu poți ajunge decât la concluzii eronate.

Ideea are o bătaie pe termen lung: dacă PPDA și PAS vor pierde alegerile în mod rușinos vom ști cu toții din cauza cui s-a întâmplat asta, nu?