O femeie din satul Revaca, o suburbie a Capitalei, își crește singură cei cinci copii, fără ajutorul nimănui, într-o locuință închiriată. Soarta nu a fost deloc blândă cu ea. Primul soț i-a decedat, iar cel de-al doilea a părăsit-o și până acum mai este în litigiu cu el. Acum, femeia este însărcinată cu cel de-al șaselea copil.
Trăiesc într-o sărăcie lucie. Cele șase suflete locuiesc cu chirie într-o casă. Pentru cele trei camere mici achită lunar 800 de lei. Nu au sistem de apeduct, gaz, nici măcar bucătărie sau baie. Cele două odăi în care abia te întorci sunt despărțite de o sobă. Aici găsim patru paturi lipite unul de altul unde dorm copiii. Unui om cu suflet mare i s-a făcut milă de soarta amară a acestor îngerași și le-a dăruit un pat supraetajat și un dulap.
La limita sărăciei
Lucia Pisnicenco are singură grijă de cei cinci copii despre care spune că este lumina ochilor ei, iar pentru că trei dintre aceștia sunt minori, nu poate să se aranjeze undeva la muncă. Acum, singurii bani care vin în casă sunt cei munciți de către feciorul mai mare a femeii care este zilier în sat. Nu l-am găsit acasă pentru că este nevoit zi de zi să meargă să muncească pentru o bucățică de pâine pentru mama și cei patru frați. ,,Ne descurcăm destul de greu. Trebuie să achităm și chiria, să întrețin copiii și să-i hrănesc. Dacă nu ar fi băiatul cel mare, nu știu cum m-aș fi descurcat. Lucrează ziua prin sat, la construcții, oriunde este nevoie de un braț de muncă și din banii pe care îi primește plătim chiria și procurăm produse alimentare”, ne spune femeia.
Erau zile când mâncau doar un cartof fiert
Nu mănâncă bunuri într-ales, să fie sătui doar. „Ne străduim să avem ceva mâncare, măcar pâinică și cartofi. Asta-i cel mai principal”, adaugă mama celor cinci suflete.
Femeia spune că nu puține au fost zilele în care nu avea ce să le pună pe masă copiilor, zile în care se alimentau doar cu un cartof fiert. Cu toate acestea, nu și-a pierdut credința în Dumnezeu și speranța că într-o zi va avea un cuibușor a lor, în care să trăiască liniștiți și fericiți. „Nu mă ajută nimeni. De la stat tot nu primesc nimic. Singurul ajutor este o compensație anuală … atât. În rest, ajutor umanitar deja. Haine, ceva de-ale gurii de la organizațiile de caritate”, susține Lucia.
Vrea să devină cântăreață
Maria, fiica femeii, știe ce înseamnă o copilărie nefericită. O fire dezghețată și capabilă să facă față problemelor chiar la vârsta fragedă pe care o are, vârstă când ar trebui să stea se se joace cu păpușile cu prietenele și să viseze la o viață frumoasă, liniștită și lipsită de griji. Mărioara ne spune că vrea să devină cântăreață, să transmită oamenilor mesajul frumos al muzicii și să o arate la televizor. Până atunci dorința fetei este să mănânce măcar o felie de ananas. „Vreau să gust și eu din fructe exotice, pe care alții le gustă. Nu am mâncat vreodată ananas sau mango. Mama nu are bani să ne cumpere așa ceva”, spune cu tristețe în glas Maria.
Întrebată care este visul ei, copila pleacă privirea. ,,Să avem o casă în care să locuim toți și ca mămica să nu mai plângă că nu mai are cu ce să ne hrănească. Vreau să fim toți fericiți. Să locuim într-o casă a noastră unde să nu trebuiască să mai plătim chiria, iar din banii pe care-i achităm acum pentru aceasta să putem să ne luăm ceva de îmbrăcat și de mâncare. Când voi crește mare vreau să fiu cântăreață”, zâmbește copila.
Copiii Liliei Pisnicenco par a nu mai fi atât de triști și afectați de sărăcie când se strâng în jurul mamei lor și fiind înconjurați de dragoste, zâmbesc cu speranță în priviri.
Pingback:„Vreau ca mămica să nu mai plângă că nu are cu ce să ne hrănească” – Birfe.xyz